Canon M6, în teste prin București

Postat de: F64 F64

Am avut două zile la dispoziție să testez Canon M6, prin București (hai să spunem o zi jumate, având în vedere că jobul mi-a permis să ies doar la o tură foto noaptea și una pe amiază).

Încep prin a spune că, din punctul meu de vedere Nikon și Canon au pierdut trenul cu destinația mirrorless, iar acum Sony, Fujifilm și Olympus le povestesc cât de bine e cu câteva grame în minus. Totuși, am zis să testez și un mirrorless de la Canon, să vedem cum se descurcă.

Am primit Canon M6, de la F64, cu obiectivul de kit 15-45mm cu f3.5, iar mai jos voi detalia câte ceva despre fiecare în parte.

canon m6

Canon M6

La prima vedere ai putea spune, ținându-l în mână, că este o cameră de jucărie pentru copii. Este foarte ușor, făcut din plastic și nu are vizor – lucru care, atunci când i-am văzut prețul m-a făcut să ridic dezaprobator din sprâncene.

Însă n-am vrut să critic fără să fiu în cunoștință de cauză, așa că am zis să aștept până în momentul în care voi descărca fotografiile. Pe de altă parte, m-am bucurat ce-i drept de faptul că butoanele au fost plasate foarte intuitiv, că ecranul este rabatabil și poți focaliza doar atingând cu degetul zona dorită de focus.

Alt lucru care mi-a mai plăcut, ca să fac legătura între design și funcții, a fost că cele trei rotițe prezente pe aparat te scutesc de nevoia de a intra în meniu prea des, le poți personaliza, te poți juca cu o grămadă de filtre, printre care și posibilitatea fotografierii tip fish-eye (asta mi-a plăcut cel mai mult la acest mirrorless), ai toate setările de care ai nevoie sub deget, fapt care te poate scuti de situații de fotografiere pierdute pentru că nu erai pe fază cu setările făcute.

Aproape de miezul nopții, am ieșit cu o amică la o plimbare prin oraș, ea nu prea a mai făcut fotografie de noapte, iar eu aveam nevoie de un prilej în care să testez aparatul, având în vedere că aveam la dispoziție și o perioadă destul de scurtă. Știam deja că obiectivul cu f3.5 îmi va da puțin de furcă.

canon m6

Primul lucru pe care l-am observat, a fost zgomotul de imagine. Canon M6, duce ISO până la 25600, dar deja la 6200 știam că dacă voi mai urca nu o să mai înțeleg nimic din fotografie. Nu m-a dezamăgit atât de tare, uneori consider că zgomotul de imagine poate spori un anumit sentiment sau o anumită atmosferă în fotografie, așa că m-am gândit că dacă îmi aleg cu grijă cadrele, zgomotul va putea deveni un atu, mai ales că observasem că în zonele de contrast puternic, imaginile oricum ies sharp și nu prea sunt afectate de aberații cromatice.

Treburile probabil că ar fi mers șnur într-adevăr dacă autofocalizarea nu ar fi dat atâtea rateuri. Nu mă înțelege greșit. Canon M6 vine la pachet cu o autofocalizare foarte stabilă și corectă, doar că are probleme în a găsi punctul corect. Ceea ce înseamnă că, dacă îl găsește destul de repede, tremurul mâinii sau o ușoară mișcare spre a încadra mai bine, nu îl vor afecta, iar subiectul va fi foarte bine surprins.

Cu toate acestea, am fost nevoit deseori în acea noapte să focalizez pe obiectul sau zona cea mai apropiată de subiectul dorit și apoi să mut încadrarea pentru a declanșa și a obține în focus ceea ce voiam.

Următoarea zi, am zis să profit de mai multe funcții, așa că pe lângă filtrul de alb-negru, m-am mai jucat cu fish eye-ul și cu un filtru artistic.