ABC-ul fotografelor din România – partea I

Inspirați de un interviu în care protagoniștii, rugați fiind să menționeze femei fotograf din România, au cam dat-o din colț în colț, ne-am gândit că ar fi mai mult decât util un fel de ABC al fotografelor, mai ales că nu sunt puține, iar realizările sunt pe măsură.

Nu este un top, la fel cum nu este o listă completă. Am lansat inițiativa către multe fotografe din România, iar cele care ne-au răspuns se vor regăsi în acest articol, indiferent de genul fotografic abordat și de premii și publicări. Vrem să demonstrăm și că nu prestigiul societății îți determină calitatea de fotograf sau creator, ci pur și simplu creația în sine!

Domeniul fotografic este considerat în continuare în special o lume a bărbaților și, statistic vorbind, cifrele par să arate același lucru. Asta nu înseamnă însă că femeile nu au un cuvânt de spus. Dacă din trecut nu avem informații prea multe (poate sunt, dar nu la vedere, ci ascunse prin arhivele muzeelor etc. sau descoperite cu ajutorul unor străini fascinați de istorie și nu numai, ca în cazul articolului despre Angélika Bertha Kauffmann), prezentul nu ne lasă șansa de a găsi scuze, așa că în cele ce urmează vei face cunoștință cu activitatea și imaginile fotografelor din România.

Am găsit aproape 100 de fotografe, dintre care, momentan ne-au răspuns jumătate. Așadar, în acest articol ele sunt ordonate alfabetic în funcție de cine ne-a răspuns, nu din total. Va urma un al doilea articol, partea a doua din ABC-ul fotografelor din România, dar momentan, hai să vedem cu cine ne întâlnim aici:

#1 Alina Botică

românia
(c) Alina Botică

Alina s-a născut în 1983, în Galați și a absolvit ASE – licență și master în administrarea afacerilor, SFF – diploma fotograf profesionist.

Fotografia a ales-o pe ea, din 2011. Lucra în bancă pe vremea când a început să fie atrasă de fotografie. Căuta un mediu creativ, care să nu implice program de birou 9-18, căuta ceva prin care să poată exprima sentimente, trăiri, emoții. Încet, încet a ajus la fotografia de nuntă, care este una dintre specilizarile ei. Îmbină un stil portretistic cu unul fotojurnalistic deoarece, astfel poate reda ziua nunții într-un mod cât mai apropiat de realitate.  Apoi gândurile sale s-au îndreptat către fotografia de portret, de fapt acolo erau de la început doar că nu reușise să găsească toate resursele necesare pentru a porni pe acel drum. A ales să se specializeze pe fotografia de portret dedicată femeii, a studiat intens câțiva ani, iar anul acesta a avut curajul să-și schimbe în totalitate site-ul și să pornească pe calea portretelor.

Alina spune că a întâlnit multe femei frumoase, care nu sunt conștiente de asta. Așadar, a vrut să le arate că frumusețea nu poate fi impusă în criterii de vârstă sau șabloane din mass-media.

Proiectul său de suflet la care s-a tot gândit și lucrat în ultimul an s-a concretizat în prima sa expoziție fotografică. Se numește “Vârstele frumuseții” o expozitie dedicată frumuseții unei femei indiferent de vârstă, conformație, culoare, lungime a părului și orice alte motive care ne fac să nu ne considerăm frumoase.

Publicații, premii, apariții: Wedmag, Wedding Photography Select, MyWed, WeddingStaff, Fotografi Cameramani, Elite Business Women, Elite Women, BP4ublog, Business Arena Magazine, Clujul trăiește – Povești de succes, scrise cu suflet, Femeia, Forbes Cee Forum.

#2 Anca Cernoschi

românia
(c) Anca Cernoschi

Anca Cernoschi s-a născut în 1985, în Timișoara și a absolvit Facultatea de Arte și Design Timișoara.

Anca fotografiază de 10 ani, iar după 7 ani de studiu ale diverselor arte plastice și design-ului, a rămas la fotografie în general și la cea nud în special, deoarece a constatat că îi oferă toate mijloacele pentru a-și materializa conceptele. Mai târziu a descoperit la polul opus fotografia documentară care îi aduce un echilibru binevenit. Principalul său proiect, pe care nu crede că îl poate finaliza deoarece evoluează odată cu sine, este exprimarea prin intermediul nudurilor conceptuale.

Acesta este întrerupt ocazional de proiecte de fotografie documentară, dintre care cel mai important și emotionant pentru ea este “The Fog”.

A avut numeroase apariții, mai ales în mediul online, dar și câteva în offline, ar menționa reprezentarea de către o galerie din Londra/Tokyo și seria de articole realizate pentru revista Foto-Video pe tema nudului artistic.

#3 Ana Topoleanu

românia
(c) Ana Topoleanu

Ana Topoleanu s-a născut în Ploiești, în anul 1986 și a absolvit Facultatea de Sociologie, Universitatea București în 2010.

Prima mare pasiune a Anei a fost moda, avea 20 de ani și a dat-o peste cap lumea modelelor, make-up artiștilor, brand-urilor pe care înainte le vedea numai pe foi lucioase de revistă. După vreo 5 ani de modă, s-a îndepărtat de valorile sale și a ales portretele, reale, fără Photoshop și de cele mai multe ori pe film. Apoi s-a adâncit în fotografie de stradă și fotojournalism. Documenteză și nunti în același stil de fotografie spontană.

Proiecte de suflet: “Nude Therapy”, “Human Nature”, “Street photography”
A colaborat cu: Vice, DOR, Vogue Italia, Posh Magazine, etc.

#4 Andreea Lupașcu

românia
(c) Andreea Lupașcu

Andreea s-a născut în 1990, în Timișoara și a absolvit liceul în 2009.

A ales fotografia pentru că o ajută să treacă peste multe complexe, să se exprime, să-și dea frâu liber imaginației, dar cel mai mult îi place faptul că îi permite să surprindă corpul uman, fiindcă iubește naturalețea.

Are câteva proiecte de suflet la care lucrează și drept urmare, încă nu dorește să le împărtășească cu publicul.

A fost publicată în mai multe locuri precum Chip Photo Video și alte site-uri confidențiale.

#5 Andreea Velican

România
(c) Andreea Velican

Andreea Velican s-a născut în 1993 în București și a absolvit Producție multimedia și audio-vizuală în cadrul Facultății de jurnalism.

S-a apucat de fotografie în 2014 și astfel a descoperit că o descarcă de lucruri pe care le adună în sine în mod inconștient. Pentru ea, fotografia și editarea reprezintă o formă de terapie: se pierde în procesul de a crea rezultatul final și simte că nu poate renunța până nu îl finalizează.

Cât despre genul său preferat de fotografiere, nu îl poate explica în cuvinte, însă poate enumera lucruri prin care îl poate prefigura: umbre dure, texturi și culori prăfuite, lemn, simplitate și emotie.

Proiectul său de suflet este fotografierea de nou născuți, spre care s-a îndreptat datorită participării la workshop-ul organizat de Jade Gao (fotograf de nou-născuți din Australia) la Stuttgart. Andreea spune că fost minunat să ia legătura cu fotografi de nou-nascuti din vestul Europei, să înțeleagă plasarea acestui stil fotografic pe piață și nu numai – să înțeleagă “curentele” noi ale acestei nișe foto foarte greu de explicat și poziționat atât pe plan stilistic cât și pe piața de servicii.

Apariții: Radio One și Blogul F64.

#6 Alexandra Crisbășan

românia
(c) Alexandra Crisbășan

Alexandra Crisbășan s-a născut în 1997 în București și a absolvit Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza.

De fotografie s-a apucat în 2012, iar pentru ea, această arie a artei îi oferă oportunitatea de a altera realitatea după propria percepție subiectivă. Preferă în general fotografia de tip fine-art, colajele, expunerile lungi sau suprapunerile, pentru că lucrurile nu se rezumă la drăguț și frumos. Nu totul trebuie ambalat în ceva ce prinde pe piața consumatorului. Pentru că nevoia de a trăi într-o Utopie vine din existența într-o Distopie, fiind într-o continuă căutare a unei metode de a ilustra lucrurile la care nu găsim răspuns.

Printre proiectele ei de suflet se numără “Brain Records”, o serie de texte care se îmbină cu fotografia, expoziția de grafică “Lexis, Thumos” – despre limbajul emoțiilor, proiectul #DeCartier, care este în defsășurare (după ce și-a dat seama că a fotografiat toate sectoarele Bucureștiului, a zis că este cazul să fotografieze și toate cartierele), proiectul “Subway Surf” – fotografii din toate stațiile de metrou ale capitalei (trebuie actualizat cu Străulești și Laminorului) și “Și au trăit fericiți până la prima poză” – bursele superscrieri, proiect în defășurare despre fenomenul de #revengeporn.

Expoziții, apariții, colaborări, publicații: SaintInk, VSLO, Berăria H, Gallery Cafe, Clubul Țăranului Român, LOKAL, Art Safari 2016 în cadrul ArtYourself Gallery, Club99, El Dictador (expoziții), REFORMA, Liceul Cosmic, Cultartes Magazine, Vice, Sub25, “Mare Tranquillitatis” Katja Millay, Myself Project, Moftul, Mobiography, Redbull, Art People Gallery, The Macabre & Beautifully Grotesque și Radio România Cultural, (colaborări ca model, fotograf, actor) Romanian Punk, Henna Journey, World Wide Kids, Polaroid Portraits, Între Oniric și Realitate, filmul Aniversarea – Regia Dan Chișu etc.

#7 Cristiana Cott Negoescu 

românia
(c) Cristiana Cott Negoescu

Cristiana s-a născut în 1991, în Bucuresti și a absolvit Ba(hons) Media Production, The Unversity of Lincoln, UK Freie Kunst, Kunstakademie Düsseldorf.

După pictură, la vârsta de 17 ani a urmat fotografia. De când a pus mâna pe primul aparat de fotografiat (un săpunel Canon), a început să experimenteze cu mai multe feluri de fotografie. A început cumva pe dos, mai întâi digital și apoi a alunecat ușor spre analog.

Cristiana spune că toate proiectele sale sunt de suflet, dar sigur unul dintre cele mai importante este LMSP (the monstrous after-taste) în care a fotografiat mulți oameni în situații ieșite din comun pe care le pregătea pentru fiecare.

Un alt proiect de suflet legat de fotografie este cel care îmbrățișează polaroidele, le alterează și urmărește oamenii în intimitatea lor. De unde și numele proiectului: Intimacy.

Acum Cristiana lucreză pentru prima dată la un colaj care include evident, fotografia. Acest proiect va fi prezentat ca o altă modalitate de a vedea un proiect artistic și anume de la foarte mare depărtare, cu un binoclu. Partea aceasta cu binoclul este încă un mister pentru ea și cumva o aduce cu fața spre fotografie din nou.

Apariții: Artivist, Polaroids.ro, Weart, Vice, Cultartes Magazine, etc.

#8 Cristina Țintă

România
(c) Cristina Țintă

Cristina Ţintă s-a născut în 1984, în Târgovişte. A urmat Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, precum și un masterat în Managementul Resurselor Umane (Ase București), însă pasiunea pentru fotografie a făcut-o să se apropie tot mai mult de acest domeniu.

S-a apucat de fotografie undeva prin 2002, dar inițial făcea doar fotografie astronomică. Apoi, treptat, a abordat și alte genuri, în prezent realizând în special fotografia de stradă și, ocazional, fotografie de peisaj și de portret.

Fotografiază pentru a se deconecta de diverse lucruri și pentru a se conecta cu lumea, cu strada, cu natura… Pentru că o ajută să vadă și pentru că fotografia a învățat-o că cele mai banale lucruri pot fi extraordinare. Pentru a păstra amintiri și momente în timp.

În prezent este Content & Events Coordinator la F64 și co-fondator Bucharest Photo Week, festival internațional de fotografie ce are loc anual în București. A fost redactorul şef al revistei online de fotografie FOTO4all. De asemenea, a coordonat o serie de ebook-uri despre fotografie.

În ceea ce privește proiectele de suflet sau cele pe care le consideră importante, fotografic ar fi pe de-o parte proiectul Love of flight, cu care intenționează să scoată un album foto cândva, plus o serie de proiecte de fotografie de stradă alături de grupul On SPOT, cu care a avut expoziții. De asemenea, speră să pună pe picioare site-ul alături de Cosmin Gârleșteanu, site în care vor prezenta predominant fotografie de stradă, dar și alte câteva serii sau proiecte dragi lor. Editorial, întrucât activează și în acest domeniu, proiectul de suflet rămâne cartea „De ce fotografia?”, realizată alături de Andrei Baciu și Dorin Bofan.

A  publicat fotografii şi articole în revistele din România şi nu numai, tipărite sau doar online: Foto-Video digital (2008), Photo Magazine (2006 şi 2009), Ziarul Financiar, avola.ro, World Photographers Summit, The Photo Paper, F-Stop, Your Local Guradian, 591photography blog.  A fost nominalizată şi a câştigat o serie de premii la competiţii precum: Black & White Spider Awards 2012, IPA (International Photography Awards) 2012, Photography Masters Cup 2012 – The Color Awards, Organisacion Astronomica Cantabra Constest, Fotogeografica, Astrofoto etc.  A participat la numeroase expoziţii personale sau de grup, atât în ţară cât şi în străinătate (Irlanda/Dublin- expoziţia ”iStreet”, USA/Essex Jct. VT- Darkroom Gallery, Slovacia) etc.

#9 Cristina Venedict

românia
(c) Cristina Venedict

Cristina Venedict s-a născut în 1981, la Botoșani. A absolvit Liceul de Artă Ștefan Luchian, secția Pictură și Facultatea de Psihologie. Fotografiază de prin 2007 și a ales fotografia fiindcă o face să se simtă în largul ei, iar de 10 ani se reinventează continuu. De asemenea, consideră că prin intermediul sau cu ajutorul fotografiei a scos copilul din ea la lumină.

Proiectele ei de suflet sunt: “Wonderland”, “Mystic Place” și “Portraits in Dreams”. Primele două proiecte făcând parte din perioada ei de început a fotografiei, între 2007-2012. Aceste proiecte sunt inspirate din lumea reală, de locuri autentice și oameni obișnuiți, dar transpuse într-o altă lume, în care nu există reguli, iar creativitatea nu este îngrădită în niciun fel. De aceea linia dintre realitate și ficțiune este aproape inexistentă. Din 2012 a început să o fascineze portretul. Tot timpul i-a plăcut să privească oamenii, să le studieze trăsăturile și modul cum viata își pune amprenta asupra feței, mâinilor și poziției corporale.

A fost publicată în: Adore Chroma Magazine, Silvershotz Magazine, Professional Photographer Magazine Uk, PH magazine, Worbz, Blur Magazine, Camera Obscura Journal, DPI Magazine, Tribe Magazine, Musse magazine, Foto4all, CHIP Foto Video, Photo Magazine, Fine Art Photo Magazine, Lookslikefilm și este  deținătoarea Premiului Național în cadrul Sony World Photography Awards 2016.

#10 Dafina Jeaca

românia
(c) Dafina Jeaca

Dafina Jeaca s-a născut în 1980, în Tulcea și a absolvit Facultatea de Automatica și Calculatoare, Școala de Poetică Fotografică.  S-a apucat de fotografie în 2010 și perferă fotografia pe film pentru suprizele pe care le descoperă după fiecare developare.

Proiecte de suflet: Maroc

Apariții: Platforma Oitzarisme, Concurs Argentik, locul III, Expoziții Fotopoetica, kiosk der demokratie – kiosk of democracy.

#11 Daniela Groza

românia
(c) Daniela Groza

Daniela Groza s-a născut în 1983, în Constanța și are diploma Arte Frumoase – Filozofie și Literatura Italiană.

Face fotografie din 2004. La 21 de ani a început un proces de auto-cunoaștere pentru că nu se regăsea în ceea ce studia la facultate. Pe atunci, în modul cel mai simplu posibil de explicat, libertatea o satisfăcea cel mai mult, libertatea și timpul liber dedicat cărtii, filozofiei și contemplării. De-abia mai tarziu, după cativa ani, din toate tipurile de fotografie a realizat că fotografia de tip documentar îi oferea exact ceea ce o definea.

Din 2012 a început proiectele ei de suflet: ‘Where I Come From’ și ‘Women’ : ambele proiecte sunt bazate pe lipsa documentelor vizuale dinainte de Revoluție și nevoia de a regenera această istorie vizuală, dar și pe dorinta personală de a redescoperi țara și oamenii de care rămăsese îndrăgostită de la 16 ani, când a trebuit să se relocheze în Chicago. WICF documentează peisajul socio-politic românesc fără a se inspira din prezenta fizică umană, este un studiu contemplativ in imagini. ‘Women’ este fotografiat într-un sat din Județul Arad în care Daniela își petrecuse verile ca și copil, și reprezintă un foraj în arhetipul feminin.

Daniela a avut câteva expoziții în New York, cu proiecte din țară și din Nairobi și este, probabil (cel puțin asta a reieșit din săpăturile din ultimii ani) primul fotograf documentar din România care să expună în Statele Unite un proiect bazat în România.

Are multe proiecte la activ pe care le continuă de-a lungul anilor, cel mai recent fiind săli de baie fotografiate în timp ce muncește ca și șofer de UBER în NY. A publicat cu Decât O Revistă, Unica, Cosmopolitan, Beau Monde, Elle, Forbes și vara aceasta are câteva colaborari în curs de desfășurare pe care le va face publice la momentul potrivit.

#12 Daria Maria – un mic bonus ce va crește mare

românia
(c) Daria Maria

Daria Maria s-a născut în 2004 în Brașov/Făgăraș și este încă elevă.

Fotografiază de puțin timp, dar a avut deja expoziția sa de debut – “Dream is possible”, prin care a vrut să arate că orice vis poate deveni realitate și orice fotografie are povestea ei.

Despre fotografii și munca din spatele lor, s-a făcut recent un reportaj de Digi24.

Este pasionată de fotografie pentru că prin aceasta își poate exprima stările interioare și visele, poate surprinde emoții și expune povești imaginare.

Deși Daria încă nu a ajuns la “vârsta maturității”, F64 îi recunoaște potențialul și prin includerea în acest articol îi urează mult succes pe frumosul drum abia început!

#13 Delia Herman-Oprescu

românia
(c) Delia Herman-Oprescu

Delia s-a născut în 1979, în Sebiș, Arad și a absolvit Facultatea de Studii Europene – Babes-Bolyai, Cluj-Napoca Master Resurse Umane și Comunicare Manageriala – SNSPA, Bucuresti.

Fotografiază din 2007, de când a început primul curs foto de începători la RGB Photography. Altfel, apasă pe buton din liceu, de când a primit cadou primul aparat foto pe film, pe vremea aceea, aparat simplu, pentru amatori. Consideră că fotografia iți dă șansa să observi și să faci memorabil un moment trecător, să fixezi în timp emoții și situații pe care le consideri importate.

Delia preferă portretele pentru că îi place lucrul cu oamenii și mai ales pentru că ai feedback de la cei fotografiați. Fotografiază portet atât în studio cât și în afară.

“Flori de Insectar’ este unul dintre proiectele sale de suflet și este compus din portrete făcute femeilor care prin intermediul procesării și creativității descoperea floarea care rezona cu femeia fotografiată. Odată descoperită, trebuia să ghicească dialogul secret între cele două. Proiectul urmărea să scoată la iveală creatura hibrid floare-femeie, pentru că fiecare element se anula și lasa loc altei ființe care fie zâmbea, fie privea cu sfială. Uneori femeia se substituia total florii, alteori era doar un context / teren pentru existența florii.

Delia își dorește să surpindă stranietatea și nu fragilitatea. “Untitled skin” este un alt proiect de suflet, o serie de studii de expresie ale corpului, “Keep talking” un proiect despre puterea de expresie și comunicare (imaginară) dintre diverse obiecte neanimate și “Keep walking” un proiect despre tot ce imprimă o mișcare cu semnificație.

Apariții, expoziții, premii și publicații: Trofeul Vama sub Lumini de Oscar – 2014, “Flori de insectar” – în cadrul VSLO 2014 Revista Căminul – articol despre sculptorița Raluca Ghideanu – cu fotografii realizate de Delia, Albumul BULB – în calitate de (fost) membru și alte participări în diverse expoziții colective (expoziție BULB, galeria Gallery) etc.

#14 Diana Bodea

românia
(c) Diana Bodea

Diana Bodea s-a născut în 1981, în Cugir, Alba și are master în Politici Culturale Europene – Facultatea de Arte și Design – UVT – Timișoara,  Master în Pictură – Facultatea de Arte și Design – UVT – Timisoara, este Licențiată în Artă – sectia Pictură, Facultatea de Arte și Design – UVT -Timișoara.

Din 2001 a început să facă fotografie pe film, iar din 2006 digitală. A descoperit fotografia studiind pictura, în cazul său fiind strâns legate. Prin intermediul fotografiei își exprimă curiozitatea față de tot ceea ce o înconjoară.

Proiecte de suflet: “TTV Nude” – nud artistic, “DPOV” – Different point of view – fotografie pinhole, “Unchained” – nud artistic, “Life Marina” – fotografie de arhitectură, “Easter Procession – reportaj Paste catolic”  

Apariții România:  Foto4All Magazine – interviu, Open Art – Timisoara Open Art City
Alte țări – reviste, cărti: Ibiza & Formentera, Style Magazine, In Pursuit of the sublime – 1x.com, Beyond 1×4 -1x.com, Mediteraneo – Teramitti – Agropoli, Italia, Ruta del Arte Magazine, Digital Camera Magazine – Photographer of the Year,  Dahra Data Book – Designers Against Tibetan Abuse, El bosque en tu paladar

Site-uri: Behance Photography Served, Art Limited, 1x.com, Art Nudes Blog, 30 UNDER 30 WOMEN PHOTOGRAPHERS.

#15 Diana Maria

românia
(c) Diana Maria

Diana s-a născut în 1978, în Campulung Muscel și a absolvit Facultatea de Asistență Socială.

S-a apucat de fotografie în 2007 și mărturisește că este admiratoare de profesie. Admiră și privește cu bucurie, curiozitate lumea care o înconjoară și încearcă să descopere sensuri și nuanțe care pot trece neobservate unei priviri grăbite.

În fotografia de expresie se regăsește cel mai mult, deoarce consideră că este o fotografie plină de tensiune, de atmosfere diferite, o fotografie care încearcă să surpindă supranaturalul, misterul, o fotografie atentă la compoziție, la detalii, la emoții redate prin intermediul culorii, luminii, formelor și ale personajelor.

Printre apariții se numără: Maroc – 21 de expresii fotografice ale unui Maroc privit prin ochii a 3 fotografe și prezentate publicului în cadrul evenimentului, ”Expografie” (o lună a fotografiei de expresie), VICE România, LensCulture.

#16 Doina Russu

românia
(c) Doina Russu

Doina Russu s-a născut pe 9 februarie la Ploiești, iar pasiunea pentru fotografie a existat de foarte mult timp, însă a început să o aprofundeze abia în 2005, odată cu primul DSLR. A început să fotografieze dintr-o formă inconștientă de egoism personalizat, deoarece atunci petrecea foarte mult timp în natură și își dorea să păstreze magia acelor momente.

Ca orice începător, Doina poza orice, instinctual, fără constrângeri tehnice, iar pe vremea aceea nici nu știa că există reguli în fotografie.

După ce și-a făcut cont pe un forum de fotografie de natură și-a dat seama, datorită unei fotografii ce ilustra două berze în dans nupțial că într-adevăr acela este genul de fotografie pe care-și dorește să rămână.

De atunci au trecut ani de muncă, răbdare, observare, eșecuri, entuziasm, multă adrenalină și multă bucurie.

Proiectul ei de suflet, este unul despre prigorii fiindcă din prima clipă în care le-a zărit, s-a îndrăgostit de ele, iar acum după ani de fotografiere încă așteaptă să strângă suficiente cadre cu aceste păsări pentru a le lega într-o carte.

Doina a apărut în mai multe publicații: o revistă de arhitectură, altele de specialitate, printre care se numără și National Geographic, diverse site-uri și expoziții alături de colegi, prezentări în școli, VSLO și coautor al cărții “Păsări din luncă și Delta Dunării”, printre multe altele.

#17 Eliza Bădoiu

românia
(c) Eliza Bădoiu

Eliza Badoiu  s-a născut în 1980 și a absolvit Universitatea ‘Al. I. Cuza’, Iași/ Facultatea de Litere.

Fotografiază din 1996, iar în 2013 s-a apucat de fotografia cu telefonul. Pentru ea această artă vizuală este o necesitate și o expresie a ceea ce nu apucă să reproducă în cuvinte sau să respire în interiorul clipei. Fiecare fotografie este o serie de autorportrete, nu neaparat sub semnul unui proiect anume.

Dintre proiectele prezentate publicului, expuneri individuale sau colective cu telefonul se numără: Porto, Mira Prize Contest 2016, mDAC 2014 și 2015, Palo Alto, California, Galleria Lamcelotti , ‘Impossible Humans ‘ project, Roma, Italia, Porto, Festivalul Internațional Avintes, expoziție solo, febr 2017, Budapesta -PH21Gallery, nov 2016, Martie 2017, collective exhibition : portraiture/ monochrome shows. ‘This is not a selfie’ project cu Mobile Camera Club, Paris, expunere de portrete la Ambasada României la Paris, Franta.  JCC’s International Mobile Device Photography Conpetition and Exhibit, Indianapolis , USA ,2016 Sixteen Mile Arts Gallery, portraiture international exhibition show, Canada, mai 2017, theappwhisperer online platform,  Mobiography online magazine, New Era Museum online gallery Phonographer, 3rd issue, published magazine from the Netherlands (urmează publicarea) etc.

#18 Germina Ion

românia
(c) Germina Ion

Germina s-a născut în 1991, în Ploiești și a absolvit Facultatea de Filosofie, Universitatea București.

Face fotografia din vara anului 2012, pentru că prin fotografie poate exprima liber ceea ce simte, fie că este vorba despre fotografie nud, portret sau instantanee, mereu este vorba în esență despre emoție și mesaj.

Germinei îi place să construiască povești jucându-se cu imaginația privitorului, iar în ultimii ani, dinamismul său fotografic s-a interiorizat.

Proiect de suflet: “Povești de acasă” – comuna Frumosu, județul Suceava.

A mai fost publicată pe blogul F64, și participă de câțiva ani la VSLO.

#19 Felicia Hodoroabă-Simion

românia
(c) Felicia Simion

Felicia S-a născut în 1994, în Craiova. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București, dar fotografiază de la vârsta de 13 ani. A ales fotografia pentru că îi exersează imaginația, atenția și răbdarea. Pentru că o ajută să cunoască și să se cunoscă, răzbătând întunericul.

Proiectele ei de suflet sunt “The Playground” – o documentare a copilăriei verișorului Felix (de la 4 la 7 ani), într-o comunitate rurală din sudul României, un proiect prin care s-a întors în propria-i copilărie și “H O M E” – un proiect cu foto-montaje care explorează diversele stiluri arhitecturale ale locuințelor din România.

A expus în țară și în străinătate, a fost publicată și în România: Digi24, PressOne, Adevărul, Foto4All, Metropotam, Revista Arte și Meserii, Noizz, Sub25, Modernism, iar în afară în The Pulitzer Center Blog, Der Spiegel, LensCulture, IlPost, MTV Germany, Vogue Beauty, The Telegraph, The Irish Times, D&AD Blog, National Geographic Blog, Papercut Magazine, Fubiz, Worbz, Complex magazine, Feature Shoot, Resource Magazine, Popular Photography, Digital Photography, BLUR.

#20 Gina Buliga

românia
(c) Gina Buliga

S-a născut în București în anul 1979 și a absolvit Universitatea de drept și Școala de arte Dalles.

Gina a avut de la bun început un ceva pentru fotografie. Când era mică îi plăcea să fie suprinsă în poze, iar prin 2005 s-a pus în spatele aparatului de fotografiat.

Consideră că fotografia este viață și că la această concluzie a ajuns de câțiva ani. Trăiește momentele înainte să declanșeze, iar pentru ea este modul cel mai puternic de a se exprima. Nu își poate imagina viața fără fotografie și mărturisește că cel mai mult se bucură că poate transmite mai departe prin imagine ceea ce trăiește în fiecare zi!

În plus, Gina îmbrățișează un drum căruia mulți dintre noi probabil că nu i-am face față, și anume cel fără o destinație clară sau un drum prestabilit, un haos în care ea a găsit armonie.

Ca proiecte de suflet, ne-a vorbit despre: “Daughters” care s-a transformat într-un proiect din simpla plăcere de a-și fotografia fetele în lumină naturală. În timp au descoperit împreună multe prin cadrele realizate. Alexa, fiica ei, calcă deja pe urmele mamei sale, creând fotografii bune. Este foarte entuziasmată să vadă fotografii și să-i povestească Ginei cum ar face ea sau care este povestea din spatele unui cadru propriu. La un moment dat, Gina vrea să finalizeze proiectul printr-o carte cronologică.

La “Underwater Love” a început să lucreze la el în vara anului 2012. A primit de ziua ei un aparat foto subacvatic și în aceeași idee cu “Daughters”, Gina a început să experimenteze fotografia subacvatică alături de fiicele ei.

“Orice cadru este magic când vine din interior. Nimic nu iese forțat, putem transmite mai departe ceva frumos, doar dacă vine din inimă.”   

Gina Buliga este Ambasador Nikon in Romania, are articole și în țară și în străinătate, dar nu consideră important să le înșire aici, ci ne invită să fim cu ochii pe ceea ce va face în continuare și să nu uităm la rândul nostru să ne urmăm pasiunile.

#21 Ina Ionescu

românia
(c) Ina Ionescu

Ina s-a născut în 1988, la Galați și a absolvit Facultatea de Comunicare și Relatii Publice – SNSPA și VIA University College, Specializare Social Pedagogy (Danemarca). Fotografiază de când era în liceu. Crede că a ales fotografia pentru că era un copil foarte melancolic și reflexiv. Îi plăcea să captureze momentul în fotografie și astfel să îl păstreze pentru totdeauna. Când voia să revină la un moment frumos avea o imagine fizică sau măcar din pixeli. Poate de aceea a ajuns în prezent la Polaroide, întrucât pe acestea le poate ține în mână.

Între proiectele ei de suflet se regăsește proiectul „Metafeeric” – o serie de imagini Polaroid cu părți ale corpului. Ideea i-a venit dintr-un articol științific de lingvistică în care 2 cercetătoare rusoaice au identificat în niște dialecte africane că oamenii folosesc aceleași cuvinte pentru a descrie părți ale corpului și părți ale unei case. Astfel ușa din față e gura, acoperișul e fruntea etc. A realizat varianta feminină întâi, simțind apoi nevoia versiunii masculine a “casei”. A fost foarte fericită cu rezultatul și a avut prima expoziție solo cu ele, la Saint Ink.

Apoi ar fi proiectul pentru Kube Musette, alături de Romanian Polaroid Photographers. A fost prima dată când a abordat genul fotografiei nud. I-a placut și consideră că expoziția a fost un succes.

Fotografiile ei au apărut doar prin reviste românești deocamdată, respectiv în: Decât o revistă, Sub25, Revista Arte și Meserii (care a “descoperit-o”, de fapt) și blogul F64. Crede că din coincidență a fost publicată și în revista Glamour, pentru că intervievau persoane cărora le făcuse fotografii și au ales fotografiile respective pentru a ilustra articolul.

#22 Irina Gache

românia
(c) Irina Gache

Irina s-a născut în 1986, în București și face fotografie din 2013 pentru că, susține ea, a avut de mică o modalitate aparte de a reține lucrurile și întamplările, mai degrabă vizual și cu foarte multe detalii.

Când s-a apucat de fotografie și-a dat seama că mai degrabă poate exprima ceea ce simte și trăiește sau vede, în special în maniera aceasta. Așa că a fost ca un fel de Sfântul Graal pentru ea. Temele pe care le fotografiază sunt fie unele care au legatură cu natura umană, cu psihicul și cu spritualitatea, fie încercări de a transpune în imagini stări la limita dintre conștient și inconștient sau chiar vise.

Ca proiecte de suflet, momentan lucrează la proiectul #NoiPentruNatura cu care vrea să atragă atenția asupra modului în care natura ne cere ajutorul și răzbate chiar și în cele mai aspre condiții. Dar nu e acesta singurul mesaj, ci și o analogie a naturii cu noi ca oameni, recunoașterea unității și un semnal pozitiv în perioada în care trăim de a ne opri din grabă și de a privi în jurul nostru, întâi natura de care ne-am tot deconectat, și apoi pe noi înșine și cei din jurul nostru.

Alte proiecte din trecut au fost Nude is NOT Rude, un manifest fotografic pentru frumusețea corpului uman în contextul cenzurii. A urmat Shadows, cu referință la conceptul de umbră personală din psihologia analitică a lui C.G. Jung, cu ajutorul căruia a vrut să arăte polaritatea naturii umane și echilibrul dintre lumină și întuneric. Genealogies of Sins este un alt proiect, despre așa zisele păcate cum au fost ele arătate de către Biblie, dar este pe pauză momentan.

Publicații: Prăvălia Culturală, Hayzedmag, REFORMA, Cultartes, Blogul F64 etc.

#23 Irina Ludoșanu

românia
(c) Irina Ludoșanu

Irina s-a născut în 1996, în Constanța. A absolvit  Colegiul Național de Arte “Regina Maria”.

Fotografiază de la 15 ani, pur și simplu, dar preferă să se axeze pe fotografia nud, fiindcă goliciunea trupului dezvăluie într-un fel sau altul cum este omul respcetiv de fapt, fără filtre, pânze, machiaj sau orice altă formă de ambalaj social.

ZOOM in – este proiectul ei de suflet, un proiect compus din colaje digitale ce se axează pe fotografia nud.

#24 Iris Maria Tușa

românia
(c) Iris Maria Tușa

S-a născut în 1983, în București. Are un Doctorat în Biologie, și a absolvit de asemenea Școala de Fotopoetică Francisc Mraz. Fotografiază din 2012, iar fotografia este forma ei favorită de exprimare artistică. Este modul prin care se poate descoperi atât pe sine ca artist, cât și lumea în care trăim. Îi place să surprindă momente în timp fără a interveni prea mult în contextul deja dat. În funcție de ideea pe care o are sau locul în care se află, decide cum va fi fotografia.

Un proiect drag ei este cel prezentat în 2016 în cadrul festivalului fotografic Bucharest Photo Week- „Amintiri de departe despre oameni, animale și alte exotisme”, un proiect la care încă se adaugă imagini noi din călatoriile sale. Un alt proiect abia început anul trecut are la bază o poveste scrisă de Iris, care face referire la pierderea inocenței copilăriei și la rătăcirea drumului nostru ca adulți de la ceea ce ne dorim cu adevărat.

Este membru deplin al organizației internaționale de fotografi BULB și administrator al grupului fotografic Street Core Photography.

#25 Livia Ștefan

românia
(c) Livia Ștefan

Livia Ştefan s-a născut în 1982 în Giurgiu și a absolvit Psihologia.

În 2008 s-a apucat de fotografie, descoperind că poate fi o formă de a-i completa puzzle-ul. Livia scrie și poezie, dar susține că fotografia aduce ceva ce poezia nu poate arăta. Nu ştie în ce anume fel, dar crede că nu a rămas fidelă unui anumit gen (stradă, portret), pentru că a simţit mereu alte lucruri şi a îndepărtat tot ceea ce era (poezie, fotografie) înspre ceea ce simțea (body parts, graffiti-uri, mesaje vernaculare, topografie urbană, pinhole etc.)

Proiecte de suflet: re.volver – primul său proiect foto – o serie de portrete conexe volumului său de debut. Dar mai ales Gonzo Libre – documentarea personajului care a fost bunicul ei. BULZ, Romanian Nyotaimori – pentru că a îndrăznit să creadă în satira socială din capul ei şi pentru că a găsit oameni la fel de demenţi care au fost de acord să-i pozeze. 🙂

#26 Loredana Bîtculescu

românia
(c) Loredana Bîtculescu

Loredana Bîtculescu s-a născut în 1987, în Iași și a absolvit Facultatea Psihologie și Științe ale Educației, cu specializarea Psihologie și Master în Psihologia Resurselor Umane.

Din 2014 face fotografie, iar primul său contact cu aceasta a fost fotografia de stradă.  A simțit întotdeauna că ceva lipsește din viața sa. A căutat mereu ceva, fără să știe ce anume căuta și ce a descoperit în acel moment, acel ceva! Puțin mai târziu, și-a dat seama că în clipa aceea s-a găsit, de fapt, pe sine.

A descoperit apoi satisfacțiile oferite de fotografia de călătorie și, aproape în același timp, cea de lifestyle.

Fotografia de lifestyle îi oferă aproape aceeași libertate ca cea de stradă. Adoră să fotografieze zâmbete, emoții și să arate oamenilor, prin imaginile făcute de ea, cine sunt ei, nu doar cum arată. Iubește să creeze amintiri de lungă durată și scopul său este ca oamenii să se uite, peste 20 de ani, la un cadru făcut de Loredana și să își spună: “Oh, uite aici locuiam și așa îmi beam cafeaua în 2017” sau “Vai, mai ții minte canapeaua asta?”.

Își dorește să surprindă momente și amintiri care durează o viață întreagă.

“My solo trip” – este unul din cele mai dragi proiecte ale Loredanei. A început să călătorească singură în cursul anului 2015, prin diverse orașe din Europa. Mergând singură, doar ea cu aparatul de fotografiat, învață câte ceva despre sine din fiecare loc nou pe care îl descoperă și de la fiecare persoană nouă pe care o întâlnește.

”Intimacy Matters” este un proiect despre cupluri și apropierea dintre aceștia, despre iubire și conexiune, despre zâmbete și fericire.

“Ce-ai făcut în ’89”, este un alt proiect la care lucrează, împreună cu colegul său, Romulus Neagu Maier. Mai multe detalii despre acesta veți afla în cursul lunii septembrie, când vor lansa oficial proiectul.

”365 project” – pe parcursul anului 2016 a fost făcut proiectul 365 (câte un cadru în fiecare zi), doar cu telefonul mobil. A fost mult mai provocator decât se aștepta să fie și a învățat mai multe decât se aștepta să învețe.”

Publicații și apariții: Expoziție individuală în Locanda alla Mano, Forlimpopoli, Italia. Expoziții colective cu grupul de fotografie On SPOT, Asociația Bucureștiul Meu Drag, VSLO, 
apariții în Revista Foto4All, Albumul 1x.com – ”Memento”, albumul ”Bucureștiul văzut prin ochii tăi”.

#27 Luiza Boldeanu

românia
(c) Luiza Boldeanu

Luiza Boldeanu s-a născut în 1987, în București și a absolvit Universitatea Nicolae Titulescu, finanțe bănci și contabilitate.

Fotografiază de 7-8 ani, iar la întrebarea de ce fotografia, ne-a răspuns:

“Tineți minte cum este când te îndrăgostești ? Când nu poți sta departe de cineva și de multe ori încerci să îți dai seama de ce? Eu m-am îndrăgostit de fotografie, de orizonturile nemărginite pe care mi le-a deschis. Fotografia m-a ajutat să învăt să văd, să observ și să apreciez frumusețea din fiecare lucru care ne înconjoară.
De ce fine art? Este modul meu de a mă exprima, de a sugera stări de spirit și emoții, de a le șopti privitorilor o poveste, a mea, a ta, a lor, a fiecăruia dintre noi. “

Ca proiecte de suflet Luiza ne-a povestit despre “Identitites”, serie de duble autoportrete realizat împreună cu Tina Genovia; “Mood stories” și “Window stories”.  

A avut diverse expoziții personale și de grup atât în România cât și în afară și publicații pe diferite platforme: Foto4all, Nikonisti.ro, MyPortraitHub.com, Blur magazine,  Professional Photography UK, Vogue Italia, National Geographic, Fine art Photo Magazine, Bored Panda, SerbiaPhoto, http://www.clubulfoto.com, 1x.com, TVR2, Media TV, WPO Sonny awards, visumbrasov.org, Photolife magazine, http://shoottheframe.com, Blogul F64, mup.ro, AgerPres, Expuneri fotografice etc.

#28 Luiza Preda

românia
(c) Luiza Preda

Luiza Preda s-a născut în 1996, în Galați și a absolvit  Colegiul Național “Vasile Alecsandri”, din același oraș.

Fotografiază zilnic, de 2 ani, pentru că aparatul înregistrează cel mai realist ceea ce văd ochii ei. Încercă încă, să fotografieze în toate felurile posibile, să experimenteze cât mai mult. Cel mai mult o atrage fotografia nud, deoarece în ea stă ascunsă multă psihologie. Este despre om, societate, libertate, onestitate, demnitate.

Proiectul său de suflet este “Jurnal de Bord(eaux)” realizat într-un semestru studiat în Franța. Include fotografii cu locurile și viața pe care le-a trăit-o într-un mediu total diferit.

În prezent lucrează la: “What two eyes can see” care va fi expus la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca care conține foto-colaje incluse într-o instalație tip labirint. De asemenea, mai are în desfășurare “Distorted vision”  un proiect în care se joacă cu tool-urile din Photoshop și corpuri de femeie.

#29 Mădălina Chilici

românia
(c) Mădălina Chilici

Madalina Chilici s-a născut în 1993 în Oradea și a absolvit Jurnalismul – FSPAC UBB Cluj.

A început să jongleze cu fotografia încă din școala generală. Pe atunci avea o săpunieră Sony cu care mergea peste tot, o ducea și la școală. După aceea, la liceu a făcut cunoștintă cu fotografia analog, prin intermediul târgurilor de vechituri la care încerca să ajungă în fiecare weekend pentru a vâna comori.

Preferă fotografia analog pentru ritualul plasării filmului în aparat, declanșării și pentru sunetele care o ajută să poată identifica dacă funcționarea echipamentului său este corectă sau dacă ceva nu este în regulă. Tot acest mecanism și substanțele folosite pentru film au făcut-o să aleagă acest gen.

Îi plac filmele cu imperfecțiuni și să experimenteze cu dubla expunere. Pelicula o ajută să se mai îndrepărteze de ecranul calculatorului în era digitală, fiindcă nu mai are nevoie să își proceseze fotografiile după ce sunt developate și scanate.

Vrea ca înainte de a declanșa, să aibă o chimie cu personele pe care le are în fața obiectivului. Prin intermediul actului fotografic reușește să descopere locuri și oameni noi. Consideră că lucrurile cu adevărat reale și relevante se întamplă în stradă.

Pe peliculă totul este mult mai personal și real, unde fiecare fotografie este o surpriză.

“From ghettos to galaxies”, prima sa expoziție foto analog, care a fost un voyage vizual. Expoziția a avut loc în Cluj-Napoca la Colectiva Gazette, la începutul anului 2017.

#30 Maria-Luisa Mihăilă

românia
(c) Maria-Luisa Mihăilă

Maria-Luisa s-a născut în 1989 în Vaslui și a absolvit Planificare Teritorială la Facultatea de Geografie, UAIC Iași.

Face fotografie din 2012. Atunci s-a jucat prima dată cu un DSLR.  Fotografia îi permite să se exprime, să vadă lumea altfel, dar și să creeze povești. Poveștile se ascund peste tot și nu contează cât de reale sunt, ci cât reușește să transmită și să stimuleze imaginația celui care le vede.

Luisa vede povești pe stradă, vede povești în natură, în oameni, în lumină și întuneric. Nu are un anume proiect finalizat încă, dar lucrează la ceva în momentul de față, motiv pentru care nu vrea să dezvăluie mai multe.

Maria-Luisa a apărut prima dată pe blogul F64 și încă lucrează la încrederea față de lucrările sale, pentru a se putea dedica mai mult fotografiei.

În prezent, Luisa este consultant F64 și ne bucurăm foarte mult că am fost primii care i-am publicat lucrările.

PS: Blogul F64 îți urează mult succes și curaj! Așteptăm cu nerăbdare să-ți vedem finalizat proiectul!

#31 Michelle de Rose

românia
(c) Michelle de Rose

Michelle de Rose s-a născut în 1994, în Brașov.

Face fotografii de când era mic copil și îi place să exprime diverse stări ale persoanelor, mai ales stările precum tristețea, melancolia și delicatețea.

Când era mai mică desena, apoi când a crescut a început să scrie poezie și proză, însă nu era niciodată mulțumită.

Astfel, fotografia a fost îmbinarea perfectă dintre poezii și desene.

“When I see purity” a fost proiectul ei de suflet, în care tema centrală era o fetiță albinoasă superbă și delicată în gesturi. Cum își punea mâna pe câteva șuvițe de păr, apoi o trecea pe lângă corp, cum își scălda părul în razele aurii ale soarelui de parcă era de pe altă lume. Fetița vine dintr-o familie de rromi, iar Michelle a întâlnit-o întâmplător la o piață de haine și lucruri secondhand din Brașov. A întristat-o când fata i-a spus că este marginalizată din cauza aparenței neobișnuite și astfel s-a decis să-i arate frumusețea neobișnuită.

Apariții: Riven Magazine, Syn Magazine , Like no other , Cultartes, La Plus Belle Magazine, Atlas Magazine etc.

#32 Mihaela Andreea Andrei

românia
(c) Mihaela Andreea Andrei

Mihaela s-a născut în 1991, în București. A absolvit NFTS, London și Regie film la București.

Fotografiază de la vârsta de 12 ani. Pentru ea, fotografia se identifică cu o memorie vizuală tiparită nu doar pe hârtie fotografică, dar și în digital. Îi place să fotografieze portrete, în special alb-negru. Consideră că astfel nu arată doar o constituție fizică în portret ci și o emoție sau un sentiment.

Polaroid Project. Instant people. Este primul său proiect cap coadă și de suflet, realizat în întregime pe film analog / polaroide. Este un proiect cu oameni și despre oameni, un proiect care a fost menit să îi reducă anxietatea de a discuta cu oameni noi.

Apariții: Impossible Project Magazine DE, Cultartes Magazine RO, Float Photo US, Parallel Magazine Uk, Polaroid of the day SP, Sora Magazine SP, Art7 RO, Blog f64 RO, Sub 25 RO, Photoscratch.org UK,  Vice Romania, Pigeons and Peacocks Magazine UK. On film magazine.

#33 Miri Bratu

românia
(c) Miri Bratu

Miri Bratu s-a născut în 1978, în Bucuresti și a absolvit Școala Superioară de Jurnalism, licențiată de Facultatea de Litere Timișoara.

S-a apucat de fotografie în facultate, prin anul 2000. Inițial voise să facă Regie de Film, dar costurile pregătirii pentru admitere erau destul de ridicate. A intrat la Școala Superioară de Jurnalism unde s-a întâlnit prima oară cu fotografia de presă.

Miri spune că deși nu a făcut fotografie de presă, rămâne genul său preferat. Ca practică s-a îndreptat spre nud și portret, considerând-o o metodă de autodescoperire și exprimare. Mărturisește că este o introvertă și se simte bine cu asta. Se poate deschide și colabora foarte bine în compania unei singure persoane. Pe lângă portretul intim, în ultimii ani a început să fotografieze și evenimente, pentru a-și depăși teama de mulțime, imaginându-și că are în față o poveste pe care trebuie s-o ilustreze.

Pentru proiectele de suflet, spune că probabil cel mai bine s-a simțit în colaborarea cu Stern. Unde prezenta publicului mici istorioare erotice în imagini, dar și în colaborarea cu Decât o Revistă (numerele de început – 2, 3 și 4) unde a avut de învățat, cât și de câștigat în termeni de experiență. A avut o expoziție împreună cu Bumbuț la Berlin, dar n-a fost prezentă acolo fizic, expoziția fiind organizată de agentul sau de atunci. De asemenea, mai este și proiectul său împreună cu Alina Andrei pentru Liternet – Nude – care a fost destul de popular și Nerve.com, unde a publicat tot o galerie erotică.

Publicații: Stern, Nerve, Michelle7, FHM Spain; Playboy Romania (locul II la concursul de nud artistic), Fotomagazin (a ținut un blog acolo alături de alți doi colegi fotografi), Revista Foto-Video (portofoliu de nud și interviu), cele trei colaborări cu Decât o Revistă, mici contribuții pentru cărțile “O varză fotogenică” (un proiect Liternet/Diafragma9) și “De ce fotografia?” (colaborare F64 și editura Filos) plus alte câteva reviste și ziare românești.

#34 Mishu Vass

românia
(c) Mishu Vass

Mishu Vass s-a născut în 1978, în Blaj și a absolvit Facultatea de Litere & Masteratul de Literatură Comparată, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca.

A început să fotografieze devreme, pe la nouă ani, cu un Smena Symbol. Au fost puţine pauze de-a lungul timpului. La modul conştient şi asumat, însă, fotografiază doar de câţiva ani. A crezut multă vreme despre fotografie că este una dintre pasiunile sale. Recent a realizat că este (doar?) o unealtă într-un proces de autocunoaştere. Prin fotografie (şi scris, în completarea căruia se dorea a veni la început), evadează din context sau devine compatibilă cu el, în funcţie de ceea ce simte că este în esenţă. Sau mai bine zis încearcă asta. De cele mai multe ori nu reuşește.

Proiecte de suflet: “Negative Island”, încearcă o abordare fotografică a dorului, prin intermediul unor imagini monocrome asupra cărora nu intervine cu procesare. Este un proiect de suflet în sensul că este chiar despre suflet şi, în plus, reuşeşte acum ceea ce nu a reuşit în anii ’90 copilul cu Smena care se apucase de fotografie şi poezie.

Publicații :Foto4All, LiterNet, ArtLimited. Ar mai fi, dar s-au petrecut demult.

#35 Nastasia Alexandru

românia
(c) Nastasia Alexandru

Nastasia Alexandru s-a născut în 1992, în Bucuresti și a absolvit Sociologia și Drepturile Omului, MA Sociologie Vizuală.

Fotografiză de 10 ani, iar această pasiune este o etapă în primirea unui adevar la nivel personal. O face din ce în ce mai rar și mai departe de lume pentru a o readuce din derizoriu în contemplație. I se face pielea de găină când răsună cuvântul ‘proiect’, fiind departe de dinamica acestui concept.

Cu toate acestea, fotografierea bunicii sale în ultimii 5 ani, este cel mai apropiat lucru de un proiect și mai recent fotografierea centrului comunitar pentru bătrâni Lion Walk din Colchester. Poate că nu au fost gândite ca niște proiecte, dar cu siguranță sunt de suflet.

A mai fost publicată de Sub25.

#36 Natalia Ciobanu (Republica Moldova)

românia
(c) Natalia Ciobanu

S-a născut în 1989, în Republica Moldova. Deține un Master în Științe Economice, Specializarea Marketing. Fotografiază din 2008 și consideră că fotografia, în mod special portretul, este acel ceva la care răspunde sufletul său. O reprezintă atât de mult, încât nu-și poate imagina existența fără această artă.

Toată creația ei este un singur, mare proiect. Imaginile i-au fost combinate în diverse moduri, expuse și prezentate, după cum și-a dorit ea sau managerul de proiect, de fiecare dată creând o nouă istorie, cu aceeași amprentă. În toate expozițiile și prezentările ce au fost, a ținut doar să fie foarte sinceră în arta pe care o face, să dezvăluie personalitatea celui fotografiat, și pe a ei, în cea mai simplă și frumoasă cale.

Imaginile ei apar adesea pe coperțile cărților din toată Europa, lucru cu care se mândrește cel mai tare. Publicații din reviste și interviurile sunt și ele numeroase, cele mai semnificative fiind: “Foto4all” (România), “Amateur Photographer” (UK), “Photo You Mag” (Singapore), “Fotoblur Magazine”, “Photomagazine” (România), “Javertime” (USA), “Photo and Video” (Russia), “In Style” (Moldova), “VIP Magazine” (Moldova).

Cele mai semnificative premii sunt: locul 3 în Nikon Photo Contest 2012-2013 și 2 medalii de aur în “Trienenberg Super Circuit, 2012”, Austria. În ceea ce privește expozițiile, a participat la mai multe, atât personale (România, Italia, Moldova, Ukraina), cât și colective: „Expresii feminine” (Bucharest Photo Week 2014), „Caravana Secvențe” (România 2017), „100 wonders of the world”, St. Petersburg (Russia 2016), “Woman in Photography” (Ukraine 2011). Toate le puteți găsi pe site-ul ei personal la categoria “About”.

#37 Oana Gociman

românia
(c) Oana Gociman

Gociman Oana s-a născut în 1995 în Iași și a absolvit Universitatea de arte George Enescu Iași, Foto-video (în 2 săptămâni).

Face fotografie din 2010 pentru că este modul cel mai facil în care se poate exprima. A ales fotografia artistică pentru că este de părere că menirea artiștilor nu e, așa cum s-ar crede, să creeze doar lucruri frumoase din punct de vedere estetic, ci să reflecte realități, să le critice, să încerce să schimbe. Fotografie de eveniment (în special nunți și sesiuni de portrete) pentru că nu se poate trăi din fotografia artistică și pentru că, contrar aparențelor, dacă ai norocul să dai peste oameni interesanți chiar poate fi o experiență plăcută.

Proiectul ei de suflet a fost prezentat la ediția din 2015 a festivalului Secvențe, care urmărea evidențierea naturii reflexive a subiectelor feminine alese.

#38 Raluca Ana Elas

românia
(c) Raluca Ana Elas

Raluca s-a născut în 1985, în București și a absolvit Facultatea de Psihologie / Școala de fotografie RGB / Curs Photoshop la Step It Academy.

A început să fotografieze prima oară când a primit prin 1997 un aparat pe film de la mama sa, de care s-a despărțit atunci când era în liceu. Apoi a trecut la primul său aparat foto digital Canon A630. Își aduce aminte și acum cu drag că a rugat-o pe bunica ei să o ajute să îl ia în rate, iar fericirea a fost maximă când a făcut prima fotografie macro unei libelule. A iubit mult aparatul acela.

De ce fotografia? Pentru că îi încălzește sufletul, pentru că o face să se simtă vie de câte ori declanșează, pentru că o umple de fericire atunci când își vede clienții fericiti, pentru că este precum o formă de terapie, pentru că o ajută să se conecteze cu spiritul său și să dea viață imaginației sale.

Preferințele Ralucăi când vine vorba de genul fotografiei sunt:peisaj, macro, boudoir și fotografie culinară.

Proiectele de suflet: “Short Stories” – un proiect în care și-a propus să creeze o mică poveste într-o singură fotografie lăsându-i libertatea privitorului de a-și imagina despre ce poate fi vorba. “Romania of my heart” – o colecție de fotografii surprinse de ea prin care a dorit să readucă în atenția oamenilor în ce țară minunată și frumoasă locuim.“Around the world” – iarăși o colecție de fotografii realizate de ea prin toate colțurile lumii.

În septembrie 2014 a avut prima expozitie la Galeria IX care a purtat numele de: “Corpul uman salașul duhului” – o expoziție fusion de fotografie și pictură nerecomandată celor cu inima slabă. A apărut în diverse publicații prin țară, precum Puterea.ro și a mai fost model pentru diverse proiecte foto.

#39 Raluca Antuca

românia
(c) Raluca Antuca

Raluca  s-a născut în 1994, în Brăila și a absolvit Facultatea de Jurnalism, specializarea Comunicare și Relatii Publice.

Fotografiază de 5 ani și este pasionată de portrete și fine-art, pentru că prin aceste genuri reușește să-și pună în valoare viziunea asupra feminității și delicateții.

Proiectul Ralucăi de suflet este #FacesOfWonderland, în care îmbină frumusețea feminină cu natura. Există un anumit tip de frumusețe care îi place și pe care încercă să-l exploreze în contexte diferite. Imaginile sunt pline de culoare, pentru a scoate în evidență natura în toată splendoarea ei, indiferent de anotimp. Ideea de Wonderland vine de la faptul că își dorește ca fiecare fotografie să fie asociată cu un paradis alterat după propria sa viziune. O lume în care există doar bine și frumusețe.

Apariții: Moftul.ro, IQool.ro și F64,  unde în prezent lucrează ca Social Media Specialist.

#40 Raluca Caragea

românia
(c) Raluca Caragea

Raluca Caragea  s-a născut în 1983, în Brăila și are Master în Psihoterapii Cognitive – Comportamentale.

Fotografia a venit ca ceva firesc (2009) după anii de pian, spune Raluca. Sau pentru că în mod inconștient se îndreaptă mereu către ceva creativ, fără de care nu-și poate închipui traiul. Fotografia Fine Art o reprezintă cel mai bine, însă îi place mult să uimească și să își schimbe stilul.

A făcut fotoreportaj de eveniment doar pentru a vedea că poate face asta. Iubește culorile și contrastul puternic, dar unele dintre lucrările sale preferate sunt alb/negru. Experimentează și se bucură de asta. Imaginile sale au o consistență proprie, o viață dincolo de simpla percepție vizuală. Nu pot fi doar frumoase sau urâte, au un ‘ceva’, vizibil sau nu, depinde de privestor.

Raluca mărturisește că în general nu obișnuiește să lucreze pe proiecte. Ii place ca imaginile să fie fluide, neprevăzute, inspirate și cu subînteles. Fotografia este pentru ea ceva organic, interiorizat, în mișcare; apare și dispare în funcție de ea.  Singura ei constantă este faptul că nu va dispărea total niciodată, va fi mereu acolo, ascunsă într-o perioadă de liniște. Revenind la ideea proiectelor de suflet, consideră că fiecare imagine este un mic proiect în sine în care poate cunoaște oameni frumosi, în care investește timp, energie și simțire.

Deși nu a fost ceva planuit, este destul de mândră de participarea ei din cadrul NordArt 2016, considerată ca fiind una dintre cele mai mari expoziții de artă contemporană din Europa. Din 4000 de artisti, au fost selectați 250, iar 5 dintre fotografiile sale au fost expuse alături de lucrările unor artiști precum: David Černý, Chen Jianfeng sau Jang Yongsun. A fost singurul artist selectat să reprezinte atât Romania cât și Belgia.

În prezent are două direcții de suflet: a ales să se îndrepte ușurel înspre fotografia pe film (pentru că îi plac lucrurile cu substanță și nu făcute doar pentru că este posibil) și către ceva românesc. Rezultatele… mai târziu.

Apariții: NordArt, Revistak7,  Dodho, ThePhotoPhore, SlipperyEdge, LivrePhotoFr, SaatchiArt, MonoAwards etc.

#41 Raluca Furtună

românia
(c) Raluca Furtună

Raluca Furtună s-a născut în 1981, în București și a absolvit Facultatea de Jurnalism.

Și-a cumpărat primul aparat prin 2008, dar s-a apucat mai serios de fotografie în 2015, odată cu primul curs foto (Școala Fotopoetica).

Pentru Raluca, fotografia este o formă de hipnotizare, lucrurile concrete din fața ei și senzațiile dispar când fotografiază și reapar împreună, într-o altă configurație. Imaginile sunt urmele acelor momente. Perferă fotografia de stradă, expresie fiindcă îi oferă multe surprize, dar și o doză de constrângere care o motivează.

Se împlinește un an de când cauă pe drumuri (și găsește) diverse expresii ale singurătății, pentru proiectul său de suflet. Fiecare om își poartă singurătatea altfel și în functie de asta se umple și spatiul din jurul lui.

Este partener BULB dinn 2017.

#42 Sabina Maria Costinel

românia
(c) Sabina Maria Costinel

Sabina s-a născut în 1992, în Vancouver – Canada și a absolvit Universitatea de Arte George Enescu, Specializarea Foto-Video.

Dintotdeauna a fost pasionată să umble cu aparatul de fotografiat la gât după ea. Era genul de copil care documenta călătoriile în familie, își fotografia viața de zi cu zi, prietenii, și oamenii interesanți cu care interactiona.

De ce nu fotografia? Crede că trăim acum într-o eră digitală unde se pune din ce în ce mai mult preț pe vizual, și pe modul în care arăți un lucru, o stare de spirit sau o atmosferă. Iubește fotografia pentru modul în care o conectează cu oamenii, pentru felul în care ne transformă în observatori, și ne amintește de detaliile din jurul nostru, atât in lumea exterioară cât și în cea interioară.

În ultima perioadă însă, Sabina se axează și pe video,  pentru că simte că ceea ce transmite poate să fie intr-o formă mai dinamică. Crede că totul e un “work in progress” când vine vorba despre sine. Simte că încă se descoperă și că nu a ajuns la potențialul său maxim. A avut câteva proiecte în trecut, dar simte că a evoluat de atunci. Unele le-a prezentat, iar altele le păstează doar pentru ea.

Apariții: Cultartes, Sub25, Blogul F64.

#43 Sonia Ciocan

românia
(c) Sonia Ciocan

Sonia Ciocan s-a născut în 1991, în Bucuresti și a absolvit UNARTE Foto – Video.

Fotografia a descoperit-o la vârsta de 15 ani, dintr-o curiozitate simplă. I se părea foarte tare ideea de a reuși să transpună o imagine pe care o ai în minte pe format hârtie/digital. Nu ar zice neaparat că are un gen sau că respectă o rețetă de fiecare dată, pentru Sonia este foarte importantă compoziția și ce sentimente/mesaj îți transmite produsul final.

Dintre toate proiectele pe care le-a avut, este cea mai atașată de Color of the Year PANTONE (Serendipity & Rose Quartz) în care a încercat să personifice culoarea.

A apărut în cadrul unui articol în revista care se distribuie în magazinele Humanic.

#44 Steluța Popescu

românia
(c) Steluța Popescu

Steluța Popescu s-a născut în 1976, în București și a absolvit “Universitatea Titu Maiorescu – Facultatea de Drept și  Universitatea Populară Ioan Dalles – Cursul de tehnică fotografică,  Școala de Poetică Fotografică Francisc Mraz.

A început să fotografieze în 2005 când un prieten fotograf, în urma unui accident, a fost imobilizat foarte multe luni în pat. A încercat să aducă lumea de afară mai aproape de el.

Steluța fotografiază suflete: oameni și uneori animale. Fotografiind, poate visa. Trăiește realitatea proprie și imaginarul din fotografii.

Fotografia are ceva divin în ea, susține Steluța, și ne îndeamnă să ne iubim subiectele fotografiate ca pe sine pentru că doar atunci fotografiile vor prinde viață.

Îi place de asemenea, foarte mult fotografia de teatru, iubește viața actorului pe scenă, privilegiul acestuia de a putea trăi mai multe vieți – ale personjelor interpretate – într-o singură viață – a sa.

Îi plac portretele și încearcă în fiecare portret realizat să deschidă o poartă către sufletul său și al celui fotografiat.

În anul 2016 a avut onoarea să fie fotograful oficial al prim-ministrului Dacian Cioloș. A fost o provocare să fotografieze timp de un an un singur om.

“Ajungi să îi anticipezi mișcările, să îi intuiești starea de spirit, să îi cunoști fiecare gest, fiecare zâmbet. Iar atenția trebuie să fie la fel de proaspătă în fiecare fotografie, ca în prima zi. “

Publicații: Teatrului Mic, Arcub, Teatrului Excelsior, Asociatiei Platforma Romania 100, Guvernului Romaniei etc.

#45 Theo Manușaride

românia
(c) Theo Manușaride

Theo s-a născut în 1987, la Bucuresti și absolvit Facultatea de Administratie si Afaceri, Universitatea Bucuresti.

Pasiunea pentru fotografie a început la 14 ani și din 2008 a început să îi acorde mai multă seriozitate. Mărturisește că întotdeauna a fost atașată de camera foto, crescând printre fotografi pasionați.

A fost fascinată de modul de developare al filmelor și consideră că majoritatea oamenilor au înclinații artistice, doar că mult prea puțini și le cultivă.

A început să facă fotografie de nuntă datorită unei prietene, la nunta acesteia și cumva a continuat, în ciuda complexității și dificultății. Fotografia de nuntă cere o îmbinare a viziunii artistice cu tehnica, plus aptitudini de relaționare cu oamenii. Este genul foto care îi aduce împlinire dar și job-ul, bucurându-se de faptul că la sfârșitul unei zile lungi de muncă poate să le ofere oamenilor ceva important pentru sufletul lor.

Proiectele și le alege cu atenție, pentru a se potrivi cu sufletul său și fotografiază cu mare plăcere și proiecte de design interior. În același timp încearcă să își elibereze programul astfel încât să poată demara și proiecte de voluntariat în fotografie pentru ONG-uri care au ca activitate protecția animalelor și protejarea mediului.

Theo a avut următoarele apariții – în revistele tipărite: Beau Monde Mirese, Mireasa, Ghidul Miresei, Business Woman – online – Junebugweddings, Wedmag, Fotografi Cameramani, SecreteDeNuntă.

#46 Tina Genovia Maxim

românia
(c) Tina Genovia Maxim

Tina s-a născut în 1978, în Bârlad, județul Vaslui și a absolvit  Facultatea de contabilitate.

A început să se joace cu fotografia când avea aparat pe film, dar la nivel începător, iar în jurul anilor 2004-2005 a început să-și dorească tot mai mult să învețe fotografie, ajungând, încet, încet să participe la workshop-uri.

Genovia fotografiază pentru că nu se vede făcând altceva. Fotografia face parte din viața ei, este refugiul său, este un prieten apropiat, care-i permite să-i observe pe oamenii din jurul său în moduri cât mai personale.

Proiectul Tinei de suflet este “Identities” la care a lucrat alături de Luiza Boldanu și cu care a avut foarte mult succes.

A expus “Identities” în Bârlad, în Brașov, în Cluj, în București la F64, în Lyon și în Paris la Institutul Cultural Român. A avut și câteva expoziții personale și participări la numeroase expoziții de grup.

Printre publicațiile din țară se numără: B-o, Emisiunea Carte, Arte și Capricii, Nikoniști, Visum Brașov, Foto4all
Printre publicațiile din strainatate se numără: My Portrait Hub, BoredPanda, Serbia Photo, National Awards, Sony Photography Awards, 2014.

Am fost intrebați de ce am ales ca fotografele să ne povestească tocmai lucrurile scrise aici. In afară de a documenta și a păstra o evidență, am vrut să subliniem cât de diferită este fiecare femeie din acest top, să reiasă puțin, cam cum arată drumul pe care merge fiecare profesional vorbind, în contrast cu fotografia, cu drumul interior, creativ. Toate acestea tocmai pentru a sublinia un simplu fapt, general valabil în toate formele de artă. Nu contează cine ești, de unde vii, ce ai studiat și ce nu ai studiat, dacă trăiești din asta sau nu, dacă te cunoaște cineva sau nu. Contează doar că faci asta, din plăcere, din pasiune, ce simte privitorul atunci când are ocazia de a vedea creația. ABC-ul acesta, încă incomplet, vine la pachet cu multă diversitate din toate punctele de vedere, care nu poate decât să demonstreze că ar trebui, mai ales acum, în societatea noastră să fie relevant ceea ce știm să facem cu adevărat, lucrurile pentru care noi vrem să trăim de fapt, nu zeci de hârtii rigide și inflexibile, fie că vorbim de un act de identitate, un contract, diplomă, revistă etc.

Citește și partea a 2-a a ABC-ului fotografelor!

Save
Save
Save
Save

Alți fotografi au mai citit și:

26 Comments

  • Excelenta compilatie! Felicitari!

    As recomanda-o in lista si pe Alina Mitrea, de la Alina BeeArt: https://www.facebook.com/alina.beeart/

  • This letter is for Eliza Badoiu. Please help me find contacts with, because on the internet nothing was done: thank you.
    Giorgio Bonomi
    Dear Eliza
    I’m Giorgio Bonomi, author of the two books Il corpo solitario. L’autoscatto nella fotografia contemporanea (The solitary body. The self-timer in contemporary photography), vol. I and vol. II, published by Rubbettino (Italy) which examines about 1500 artists, from the ’70s to the present, from all over the world who work with the self-timer and the photographic self-representation: this is the first and most complete research on the topic. I presented the books in numerous cities of Italy in Museums and Academies, as well as the Academy of Fine Arts in Vienna. I have also made many exhibitions on the subject, just with authors in the two books. I am also the Curator at the Musinf of Senigallia of the Archive of the Photographic Self Portrait.
    I am working on a third volume, on the same topic, where I will examine the artists not included in the first two, so I would like to know, first of all, if you work with the self-timer, as I believe and if my interpretation is right. By self-timer I intend every possible form (timer, remote control or also if the artist poses and a friend takes the photo) and every possible subject of self-representation (the entire body, parts of it nude or in disguise, or even the image of one’s own (hair, spit) have examined under the microscope, in analogical, digital camera, computerized etc.
    I consider also the frames from video or photos from performance, if those are autonomous works.
    If your work falls within the mentioned subject, I would be very grateful if you could send me some images of it, your biography, your curriculum vitae, your address, telephone numbers, e-mail address and your declaration I can publish your photos free.
    I really hope you are going to replay.
    Yours sincerely
    Giorgio Bonomi
    Via Gallenga 1, 06127 Perugia (Italy)
    +39 (0) 75 5009857
    M. +39 339 3096470
    giorgioame12@gmail.com

  • Am fost colega de clasa cu Cristina Venedict, inca din liceu avea aceasta pasiune. Felicitari!

  • Orsolya Balint

  • O idee excelentă, felicitări!
    Monica Lazăr http://www.monicalazar.ro/
    Mirela Momanu https://www.facebook.com/mirela.momanu.7/about?ls

  • Buna ziua,
    vin si eu cu o recomandare: http://www.ralucabadescuphotography.ro
    Gasiti fotografii senzationale!

  • Misto initiativa, nu credeam ca sunt atat de multe…

  • Referitor la ce se discuta mai sus, în minunata noastră țară singurul stil de fotografie promovat la greu este cel de nuntă. Dacă dai un search pe Google la ”fotograf romania” gasesti numai fotografii cu nunți și botezuri. Asta spune mult despre industria fotografiei în România. Dar asta e o altă discuție.
    Referitor la subiectul acestui articol… mi se pare unul discriminatoriu având în vedere că f64 este un site de profil (înțeleg să fi fost publicat de ziua femeii articolul era potrivit). Ce vreau să zic, fotografia e fotografie indiferent de vârstă, sex, etnie, orientare sexuală etc. Fotografia trebuie evaluată în funcție de criterii estetice și artistice, nu în funcție de cine e făcută. Înțeleg că femeile sunt o minoritate în acest domeniu, dar asta nu înseamnă că ele trebuie tratate diferit. La fel cum fotografiile unui tânăr de 17 ani nu trebuie evaluate din punct de vedere al vârstei sale. Discriminarea pozitivă e tot discriminare.

  • Alexandra Pașca!!!

  • Frumoasa initiativa. Daca se poate totusi nu o transformati intr-o lista de servicii cu nunti botezuri si servicii aferente. Ar trebui sa ramanem totusi la fotografie artistica (sau cat de cat) si nu mica publicitate gratuita pe situl f64. Nu ma intelegeti gresit, e binevenita o lista separate cu fotografele de nunta si bebei. Doar ca separate. Altfel faceti o varza fara sens din care pierd si cititorii si fotografele.
    Multumesc.
    Ionut Popescu.

    • Buna, inteleg ce vrei sa spui, insa nu inteleg unde, cine, ce are de pierdut. Articolul acesta mizeaza pe diversitate, singurele doua lucruri legand persoanele intr-un material fiind sexul feminin si fotografia. Intotdeauna vor exista preferinte inclinate spre diverse genuri sau genuri pe care le apreciem mai putin si nu e nimic rau in a avea anumite gusturi, dar asta nu inseamna ca fotografia de nunta sau cea de nou-nascuti nu sunt la randul lor genuri fotografice sau nu fac parte din fotografie. Sigur ca in ceea ce priveste calitatea, arta, originalitatea, etc. lucrurile pot fi si merita sa fie dezbatute, insa nu este cazul aici. Noi vrem doar sa facem mai vizibile urmatoarele idei 1. Avem destule fotografe talentate incat sa nu mai consideram fotografia o piata a barbatilor. 2. Indiferent de premii, bani, aparitii si diplome, mediu etc. creatia/imaginea/fotografia conteaza si tocmai datorita acestui lucru, cred ca este irelevant cine ce gen face, calitatea se vede de la sine.

      • Buna ziua Alexandra,
        Incercam sa transmit mesajul urmator: in anumite linkuri din acest articol (catre situl fotografei respective) nu se regasesc decat liste de preturi, oferte comerciale, discounturi si promotii, alaturi de cateva imagini de promovare a afacerii respective. Pe de alta parte sunt situri unde nu se "vinde" nimic – nici macar printuri, din pacate. Mie mi se pare ca este putin comparativ "mere – pere" cum se spune la voi Romania. Nu sunt insa in masura de a stabili nimic, voi sunteti cei care decid ce apare si ce nu pe blog. Eu am dat doar o observatie bazata si pe textul de mai jos, din finalul articolului:"
        "Am fost intrebați de ce am ales ca fotografele să ne povestească tocmai lucrurile scrise aici. In afară de a documenta și a păstra o evidență, am vrut să subliniem cât de diferită este fiecare femeie din acest top, să reiasă puțin, cam cum arată drumul pe care merge fiecare profesional vorbind, în contrast cu fotografia, cu drumul interior, creativ. Toate acestea tocmai pentru a sublinia un simplu fapt, general valabil în toate formele de artă. Nu contează cine ești, de unde vii, ce ai studiat și ce nu ai studiat, dacă trăiești din asta sau nu, dacă te cunoaște cineva sau nu. Contează doar că faci asta, din plăcere, din pasiune, ce simte privitorul atunci când are ocazia de a vedea creația"
        Daca recitesti putin o sa vezi ca e total diferit de raspunsul dat mai sus. Se vorbeste despre arta, drum professional in contrast cu drumul personal artistic, cunoastere de sine, etc. Foarte frumos spus, dar putin diferit de partea comerciala a fotografiei.
        In fine, era doar o observatie, nu se dorea a face o discriminare intre barbati si femei, sau diplome sau scoli fotografie, cine ia mai mult la o nunta si un botez si cine nu. Departe de mine gandul asta. Asteptam partea II.

        • Acum inteleg ce vrei sa spui… cred totusi ca este putin complicat de contorizat asta. Dar cred ca fotografele care practica aceasta forma de creatie in mod comercial gasesc poate acelasi grad de satisfactie precum al celor care fac fine-art (si cred ca asta este de fapt, tot ceea ce conteaza)? Spun cred pentru ca eu n-as putea sa fotografiez nunti de exemplu si poate de aceea gresesc. Cu toate acestea, nu vad neaparat cum este diferit (in sensul in care s-ar bate cap in cap) de raspunsul dat mai sus, intrucat mi se pare ca se refera la alt subiect. In paragraful selectat de tine din articol noi am incercat sa justificam cumva, de ce le-am rugat pe fotografe sa ne raspunda ceea ce au raspuns, iar in raspunsul meu de mai sus vorbeam cu tine despre genuri de fotografie. Poate nu m-am exprimat in cea mai fericita forma (n-as vrea sa scriu articole in comentarii :)) ). Cat despre link-uri, noi le-am lasat fotografelor liberul arbitru in a ne trimite ce site personal/platforma/blog etc vor sa expuna in acest articol si cred ca in functie de genurile pe care se axeaza fiecare nevoile le promovare sunt diferite. Oricum, apreciez observatiile tale si cu siguranta pot trage anumite concluzii benefice din ele :). Multumesc.

          • Da, ai dreptate..

  • Ana Dumbrava, jumatatea feminina din echipa FotoDumbrava.ro 🙂

    • Vom studia portofoliul ei si in functie de asta vom vedea daca o vom include pe Ana in ABC. Multumim!

  • Adela Cristina Mieluș – artfel.eu

  • Mai vrem !!!

  • Oana Velican- Little Green Baby portraits
    Cristina Paraschiv -CristinaParaschiv.com

  • Eva Androniu? Rodica Tanase?

    • Buna, ai dreptate. Lista noastra este destul de lunga, prea lunga pentru a le cuprinde pe toate intr-un articol. De aceea am mentionat ca va aparea partea a doua.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.