Review Tamron 70-200mm, cu Adrian Manea
F64- 11minutes read
La jumătatea lunii mai a anului 2017 am plecat spre Toscana (Italia) având în posesie doar 3 obiective, Tamron 15-30 mm f/2.8, Nikon 50 mm f/1.8 şi excelentul Tamron 70-200 mm f/2.8 G2 în jurul căruia am decis să scriu acest articol.
Călătoria ne-am început-o pe data de 13 mai, din Bucureşti, având drept primă oprire lacul Bled din Slovenia.
După ce am parcurs mai bine de 1300km, am ajuns într-un final la campingul din Bled, unde pentru 10 Euro de persoană aveai loc de parcare, loc de pus cortul, Wi-Fi, cât şi acces la toaletă şi duş. Ţin să menţionez că era un camping extrem de curat, Slovenia în sine ca ţara este extrem de curată, unde întâlneşti oameni de peste tot din Europa.
După aşezarea cortului şi o masă copioasă, am plecat fără echipament la noi în recunoaşterea terenului să zic aşa, urmând ca a doua zi să ne punem pe treabă.
Stabilizarea
În ciuda faptului că a plouat aproape toată ziua, am reuşit să parcurgem tot împrejurul lacului (aproximativ 4 ore), timp în care am testat Tamronul în diferite condiţii, lumină puternică, lumină scăzută, ploaie şi vânt, la toate focalele şi folosind toate modurile de stabilizare. Deşi condiţiile nu au fost prielnice, nu ne-am făcut griji. Tamronul este conceput astfel încât sa facă faţă condiţilor climatice dificile, fiind rezistent la umezeală şi praf.
Iar datorită elementelor optice de tip LD (low dispersion) şi XLD (extra low dispersion) aberaţiile cromatice sunt reduse.
Pot să spun că cel mai mult am fost atras de modul 1 de stabilizare (mod ce stabilizează în vizor), o stabilizare ce te ajută extrem de mult la focale între 150 si 200mm. Fiind un obiectiv destul de greu, această stabilizare reuşeste totuşi să te facă să renunţi la celelalte obiective din rucsac.
Pentru cei ce nu sunt familiarizaţi cu stabilizarea acestui obiectiv, vă recomand cu căldură să îl testaţi în Showroom-ul F64, este o experienţă foarte plăcută.
Tamron 70-200mm f/2.8 G2 are 3 moduri de stabilizare:
- Modul 1 – modul standard, oferă un echilibru între stabilizare în viewfinder şi stabilizarea imaginii;
- Modul 2 – mod folositor pentru panning;
- Modul 3 – prioritizează stabilizarea imaginii capturate peste stabilizarea în viewfinder.
La ce ne foloseşte un 70-200?
Există nenumărate întrebuinţări pentru un zoom telephoto, probabil cea mai populară aplicaţie a unui 70-200 este fotografia de portret. Domeniu în care Tamron-ul excelează datorită randării clare a texturilor, redarea plăcută a culorilor si un bokeh cremos.
Distanţa minima de focalizare (0.95m) în combinaţie cu perspectiva de 200 de mm permite crearea unor imagini de close-up, sporindu-i versatilitatea.
După cum se observă şi în exemplele anterioare bokeh-ul este superb, atât în background, cât şi în foreground.
Noi l-am folosit mai mult la landscape, compresia şi perspectiva de obiectiv tele oferindu-ne posibilitatea unor cadre diverse.
Construcţia
Câteva zile mai târziu şi aproape 300 de km ajungem în Veneţia.
Din punct de vedere fotografic vremea nu a ţinut cu noi, a fost extrem de însorit şi din acest motiv obiectivul şi cu body-ul au stat mai mult în rucsac şi mai puţin în mână. Din acest motiv greutatea totală adunată în spate şi-a făcut simţită prezenţa.
Obiectivul este suficient de sharp pe toată plaja focală cât să nu stai cu grija acestui aspect.
Cât despre problemele de front/back focus, personal nu am avut parte de aşa ceva, obiectivul fiind montat pe două body-uri Nikon D610 şi pe nici unul nu a prezentat vreo eroare de focalizare.
O problemă a obiectivelor zoom o prezintă efectul de focus breathing (schimbarea unghiului de cuprindere în momentul schimbării focusului). La 70 de mm acest effect este insesizabil, iar la 200 se obesrvă mai clar, dar nimic care să distragă.
Toscana
Ne-am continuat apoi călătoria şi am rămas cazaţi pentru 5 nopţi undeva lângă oraşelul Pistoia, am ales această locaţie deoarece era foarte centrală faţă de locaţiile unde ne impusesem să ajungem zilele următoare.
Am fotografiat în timpul zilei şi la răsărit în zona Panzano fără nicio dificultate, jucându-mă mai mult cu focala de 200 de mm.
Ploaie de vară
În una din zilele ce au urmat am ajuns în Florenţa. Fotografierea acestui oraş este destul de simplă dacă doreşti imagini de ansamblu deoarece înainte sa cobori spre oraș la pas, există un loc special amenajat pentru a face acest lucru.
Ne-am aşezat cu trepiedele în jurul orei 20:00 şi am aşteptat apusul. Când soarele începea să se alinieze cu orizontul, pe neaşteptate a început o ploaie destul de măruntă ce se intensifica pe măsură ce treaceau secundele.
Personal am ales să rămân acolo ştiind că obiectivul este rezistent la aşa ceva. Mi-am dat cămaşa jos, am pus-o deasupra capului şi deasupra aparatului şi am continuat să fotografiez, obţinând cele de mai jos.
A fost o experienţă extrem de plăcută în ciuda vremii capricioase, iar obiectivul s-a descurcat fără să dea semne de oboseală, stând în ploaie mai bine de 30 de minute.
Călătoria am încheiat-o în Manarola (Cinque Terre), unde am fotografiat destul de putin cu 70-200, însă am tras câteva cadre de detaliu spre orasul propriu zis cu rezultate foarte mulţumitoare.
Design
Un alt aspect foarte bine gândit este colierul de trepied.
Se poate folosi în regim normal, montându-se plăcuţa de trepied direct pe colier, dar se poate folosi direct pe un cap de trepied cu sistem ArcaSwiss fără a mai fi nevoie de montarea vreunei plăcuţe.
De asemenea, colierul dispune de un manşon ce odata slăbit se poate face trecerea din modul landscape în modul portret fără a se schimba centrul de greutate al sistemului.
Concluzie
Tamron 70-200mm G2 este un obiectiv excelent, cu o construcţie bună, design plăcut şi fără vreun minus major. Cromatica noilor obiective Tamron din punctul meu de vedere este cea mai interesantă în comparative cu Sigma sau Nikon. Acest aspect pus lângă un sharpness plăcut, stabilizare bună şi pret accesibil îl face să devină o alegere foarte viabilă atunci când ne decidem la un 70-200.
2 Comments
Frumos articol.
Felicitari!
Nu sunt un foarte mare cunoscator in aceasta ramura de obiecte foto. Dar din spusele unor prieteni din domeniu si fata de ceea ce vad eu din poze as merge pe mana celor de la Nikon cu siguranta