Portretul, dacă ne luăm după dicționar, apare definit drept o pictură, un desen, o sculptură, o fotografie sau o altă formă de reprezentare a unei persoane în care expresia și fața acesteia sunt predominante. Scopul acestuia este să ne transmită starea și detalii despre personalitatea subiectului. Din acest motiv, portretul nu ar trebui să fie un instantaneu, ci o imagine compusă în care persoana are o postura statică. De asemenea, o astfel de imagine înfățișează adeseori o persoana care privește direct la cel ce îi realizează portretul, creând o legătura specială cu privitorul.

În realizarea unui portret, lumina, compoziția și impresia generală a mediului joacă un rol important. Elementele ce înconjoară subiectul pot face o imagine mai atragătoare sau o pot încărca cu detalii care ne vor distrage atenția de la ceea ce este important. De fapt, portretul ar trebui să fie rezultatul unui studiu asupra trăsăturilor individuale ale personajului, dar și asupra mediului.

În cele ce urmează, vom povesti despre:

  • un scurt istoric al portretului
  • oamenii în fotografia de stradă și sfaturi parctice pentru portretele de stradă
  • abordarea subiectului în fotografia de stradă și studii de caz

Portretul – scurt istoric

Printre primele portrete au fost cele realizate regilor și împăraților, dar și cele funerale (din Egipt). În fotografie, încă de la începuturi, oamenii și-au făcut portrete, fie de familie, fie pentru reprezentarea unor evenimente importante din viața lor. Dagherotipia a favorizat și în acest caz, dezvoltarea acestei laturi a fotografiei și apariția studiourilor.

Unul dintre cele mai vechi portrete fotografice cunoscute este cel realizat de Joseph Draper din New York, în 1839 sau 1840 – portretul surorii sale, Anna Katherine Draper.

De asemenea, când vorbim despre portret în fotografie, este musai să îl amintim și pe Felix Nadar (pe numele lui adevărat Gaspard Félix Tournachon), căruia i se datorează unele din cele mai celebre portrete fotografice ale personalităților de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Au urmat ambrotipiile. Apoi, pe măsură ce tehnologia a progresat, s-au putut depăși limitele studioului, Matthew Brady (1823-1896) de exemplu reușind să facă multe portrete pe câmpul de luptă.

Cu timpul, a apărut necesitatea dezvoltării și învățării fotografiei de portret, luând naștere o serie de societăți cu scopul de a ține conferințe și ateliere educaționale, prin care să stabilească de asemenea standarde, stiluri ș.a.m.d. (Royal Photographic Society -1853 sau, mai recent, Bund Freischaffender Foto – Designer 1969).

În secolul XIX avem de-a face cu pictorialismul, căruia i se alătură Alfred Stieglitz, Edward Steichen, Octav Gustave Rejlander, Henry Peach Robinson, Leon Robert Demachy și George Davison. Pentru a-și atinge scopul, fotografii recurgeau la metode precum: softfocus, manipulări ale negativelor, decupaje și colaje etc.

Cu ajutorul publicației Camera Work (dar și al altora), portretul capătă o mai mare libertate de abordare a subiectului și se recurge și la diversificarea setărilor de iluminat. Un prim exemplu este Edward Weston (1886-1958) care a revoluționat abordarea tradițională a portretului, prin unghiul din care a fotografiat.

Alți fotografi importanți, ce au avut un mare impact asupra direcției în fotografia de portret, sunt Sir Cecil Beaton (1904-1980), portretist al familiei regale și al multor celebrități și Yousuf Karsh (1908-2002) care folosea o anumită intensitate de lumină ce i-a definit stilul. Printre portretele sale celebre se numără și cel al lui Winston Churchill.

Una dintre cele mai bune metode de a învăța, este să îi observi pe ceilalți. De la începutul vieții noastre învățăm să vorbim, să mergem, să ne comportăm urmărindu-i pe cei din jurul nostru. Apoi, pentru a-ți dezvolta percepția și simțul vizual, este necesar să studiezi fotografii care au marcat un anumit capitol în istoria fotografiei.

Când vine vorba de portret, poți începe prin a îi studia pe: Robert Cornelius, Julia Margaret Cameron, Edward S. Curtis, Edward Steichen, Arnold Newman și lista poate continua.

Pentru portretul de stradă, recomandăm studierea fotografilor: Diane Arbus, Vivian Maier, Richard Avedon (proiectul ”In the American West”), Bruce Gilden, William Klein, Rui Palha, Boogie, Joel Meyerowitz, Lee Jeffries, Tatsuo Suzuki și iarăși, lista poate continua.

Oamenii în fotografia de stradă și sfaturi practice pentru portretele de stradă

Oamenii se pot regăsi în foarte multe tipuri de fotografie, însă dintre toate acestea, doar câteva ne oferă informații asupra lumii în care trăim. Fotojurnalismul, fotografia de stradă și fotografia documentară, ne permit cunoașterea altor culturi și civilizații, ne țin la curent cu ultimele știri din lumea întreagă și ne arată lumea în care trăim, exact așa cum este ea.

Fotografia de stradă, ca și celălalt gen fotografic cu care se înrudește, fotografia documentară, ilustrează istoria omenirii și marchează mai degrabă momente, în defavoarea locurilor.

Cheia fotografiei de stradă este compoziția și momentul în care declanșăm. Fotografia de stradă trebuie să spună o întreagă poveste dintr-o singură imagine. Trebuie să ne amuțească din punct de vedere emoțional, să ne facă să vedem micile frumuseți ale vieții care trec pe lângă noi nebăgate în seamă, să surprindă veselia, suferința, tristețea sau orice altă emoție dată de un anume context.

Nu vom povesti prea mult despe echipamentul foto necesar, acesta făcând obiectul unui alt articol, amintim însă că, și în cazul portretelor de stradă, ca pentru orice portret, cele mai recomandate obiective rămân cele de 50 și 85 de mm, cu diafragmă luminoasă.

Ne vom concentra mai mult pe particularități ale portretisticii de stradă, ce are ea specific, cum putem aborda subiectele, dar și sfaturi prin care putem da un plus de valoare imaginii finale.

În general, este mai ușor să faci fotografii unor persoane cunoscute, existând de obicei o încredere reciprocă și neintervenind senzația de stingher.  Nu prea ezităm să le cerem să zâmbească sau să se poziționeze într-un anume fel, avem o libertate destul de mare. Nu același lucru se întâmplă însă atunci când ne dorim să fotografiem străini pe stradă. Avem de luptat odată cu timiditatea proprie, și apoi cu concepțiile celui fotografiat.  Totul depinde de atitudine. Dacă vă veți simți nesiguri, oamenii vor simți acest lucru. Dacă vei fi agitat, șansele de a le induce și lor acea stare sunt destul de mari. Pot interpreta că ai ceva de ascuns sau că scopul realizării respectivelor fotografii nu este unul onest.

A realiza portrete de stradă presupune o conlucrare între fotograf și subiect, indiferent dacă acest lucru este conștientizat sau nu.  Există și excepția acelor persoane care pur și simplu nu agreează să fie fotografiate sau fac parte dintr-o cultură în care realizarea de fotografii este împotriva obiceiurilor existente. De aceea, recomandarea este să cauți a fi receptiv la modul în care oamenii reacționează la vederea aparatului, indiferent că te afli în orașul natal sau într-o călătorie.

Câteva sfaturi practice

#1 Fii deschis și ai răbdare

Pierde-te pe străzile orașului și fii deschis la cele ce se desfășoară în fața ta. Dacă ceva sau cineva îți atrage privirea, apropie-te pentru a observa și analiza mai în detaliu. Dacă identifici o situație bună, rămâi pe loc și ai răbdare. Scenele de stradă se pot modifica în timpul a câteva secunde.  Fii  prietenos și deschis, majoritatea oamenilor vor reacționa la fel. Dacă sunt abordați corespunzător, șansele de a fi dispuși să coopereze sunt destul de mari.

portret

foto: Mirela Momanu

#2 Atenție la ochi!

Dintre toate trăsăturile feței, ochii sunt cei mai importanți pentru portret, întrucât prin intermediul privirii transmitem cel mai adesea emoțiile. Chiar și o schimbare subtilă a privirii va induce mai departe expunerea unor sentimente și emoții diferite.

fotografia alb-negru

foto: Philip Cleminson

#3 Atenție la lumină și fundal

În cazul portretului de stradă, vorbim de lumina naturală sau cel mult ambientală. Lumina naturală este mult mai oportună captării tonurilor pielii, dar și a întregii game de culori din care se compune subiectul. Cel mai bun moment pentru a face o fotografie de portret ar putea fi în timpul zilei, afară, într-un moment în care puteți valorifica la maximum lumina soarelui.

Vei dori adesea să gasești un loc în care lumina să cadă pe subiect dintr-o parte. Daca realizezi fotografia cu soarele în spatele subiectului, vei obține de cele mai multe ori doar o siluetă a persoanei. Încearcă să eviți fotografierea cu soarele bătând direct pe fața subiectului, pentru că te poți trezi cu o distorsionare a culorilor și cu imagini supra-expuse. Totodată, te poți folosi de lumină pentru a contura doar anumite trăsături ale subiectului. Posibilitățile sunt nenumărate.

portretul de strada

foto: Cristina Tinta

Abordarea subiectului în fotografia de stradă

Diversele tehnici, planuri și unghiuri nu sunt foarte greu de asimilat și, odată însușite, le vei aplica din instinct, fără a mai conștientiza întregul proces. Principala „problemă” rămâne astfel abordarea subiectului. E important să arăți deschis cine ești și ce faci.

Nu te repezi asupra subiectului cu aparatul foto, oricât de mic ar fi acesta din urmă. Lasă-ți timp pentru a observa și, de ce nu, pentru a intra într-o scurtă conversație. Există un motiv pentru care persoana respectivă ți-a atras atenția și te-a făcut să îți dorești imortalizarea acelui moment. Exprimă-ți curiozitatea și abordează subiectul în mod corespunzător. Majoritatea oamenilor se simt flatați dacă li se explică de ce au atras atenția (vestimentație interesantă, trăsături, expresie, lumină care îi pune în valoare etc.), astfel că în scurt timp vei putea întreba dacă ți se permite realizarea unui portret de stradă. Abordați într-o manieră plăcută, destul de puțini oameni vă vor refuza.

Iar atunci când intervine un refuz, nu insita. Sunt o mulțime de alte subiecte ce așteaptă să fie imortalizate. Dacă fotografiile de portret sunt, printre altele, și înregistrarea unei relații, nu veți obține imagini prea reușite dacă persoanele în cauză nu sunt de acord cu capturarea acelor momente.

În cazul călătoriilor în zone cu o cultură diferită, documentează-te asupra obiceiurilor locale și a reacțiilor oamenilor atunci când sunt fotografiați. Căută să afli dacă există sau nu tabuuri și care sunt acestea. Oamenii trebuie să rămână întotdeauna mai importanți decât fotografiile. Nu este cazul să abuzezi de o situație sau de o persoană.

Există și situația în care, în anumite țări sau locuri, să ți se ceară bani dacă dorești să fotografiezi anumite persoane. Dacă imaginea merită, poți da curs solicitării. În caz contrar, sterge fotografia de față cu subiectul, astfel încât acesta să vadă că nu ai păstrat cadrul respectiv.

Câștigarea încrederii este un aspect important în fotografia de portret și se aplică cu brio și în cazul portretului de stradă, fie el instantaneu sau o imagine luată cu acordul subiectului.

Pentru ca portretele de stradă să fie de efect, ele trebuie să evoce un răspuns emoțional în privitor. Portretele pot fi interesante din punct de vedere grafic, al luminii sau compoziției, însă dacă le lipsește legătura umană, ele nu vor transmite prea mult. Fiecare persoană are propria poveste. Rolul fotografukli este să o evoce vizual.

Studii de caz

Instantaneele – nu fi invaziv!

Îți vei dori probabil adesea  să surprinzi pe stradă oameni implicați în diverse activități (socializare pe terasa unei cafenele, vânzătorii din piețe etc.) iar aceste cadre să fie instantanee, subiectele nefiind conștiente că se află în fața camerei foto, acestea fiind considerate de altfel de multă lume drept adevăratele portrete de stradă.

De multe ori, chiar dacă te observă, se vor găsi nevoiți să ignore acest lucru pentru a-și continua activitățile iar fotografilor le revine atunci sarcina, mai mult ca niciodată, de a nu fi stânjenitori.

O modalitate este aceea de a zăbovi în respectiva locație suficient de mult timp pentru a nu mai fi luat în seamă.

Dacă de exemplu stai într-o cafenea sau pub, comandă ceva și așteaptă. În timp ce majoritatea clienților se vor angaja în conversații sau își vor vedea de treaba lor, vei putea ridica aparatul pentru a realiza imaginile dorite. De cele mai multe ori, dacă mergi însoțit de un prieten sau o prietenă care nu are la rândul lui/ei un aparat foto, micul truc va funcționa și mai bine, întrucât vei atrage mai puțin atenția asupra ta.

portretul de strada

foto: Cosmin Garlesteanu

Important este să nu devii agasant, realizând fotografie după fotografie. Păstrează anumite limite și, dacă găsești un loc cu potențial sau care îți place în mod deosebit, ori observi acolo o lumină specială la o anumită oră din zi, încercă să revii. Poveștile vor fi altele, oamenii de asemenea, dar poate fi un punct de pornire pentru un scurt eseu fotografic sau, de ce nu, chiar pentru un proiect mai amplu.

Instantanee luate cu acordul subiectului

Deși nu prea există imagini cu totul și cu totul obiective, prin instantaneele de stradă ne propunem să fim invizibili, subiectul să nu ne observe camera foto și lucrurile să se petreacă ca și cum noi nu am fi acolo.  Cu totul altfel se prezintă instantaneele luate cu acordul subiectului, moment în care fotograful comunică direct cu subiectul, iar acesta din urmă este perfect conștient de implicarea sa. Fotografiile se transformă practic într-o înregistrare și redare a relației fotografului cu subiectul său.  Fie că vorbim de o relație evidentă (contact vizual-subiectul se uită direct în obiectiv) sau una mai subtilă (privirea în altă parte dar o expresie care arată clar că subiectul știe că este fotografiat), sesizăm din respectivele imagini că a existat o implicare și o complicitate a subiectului. Aici intervin toate sfaturile legate de abordarea subiectului de care am vorbit mai sus și, de ce nu, noțiunile de etică și legislație.

Italia

Momentul decisiv și anticiparea comportamentului

Fotografiile de stradă captează o imagine a străzilor și a lumii la un moment dat în timp. Esențial este să surprinzi momentul potrivit.  Sintagmă aflată în strânsă legătură cu numele lui Henri Cartier-Bresson, momentul decisiv se referă în fotografie la:

„Recunoaşterea simultană, într-o fracţiune de secundă, a semnificaţiei unui moment şi a organizării formelor care i-au dat acestuia expresia sa proprie.” (Henri Cartier-Bresson în „Images à la Sauvette”)

Momentul decisiv presupune o intuire a unei stări de fapt ce are în vedere surprinderea unui moment de maxim, totodată irepetabil, în ansamblul său. Altfel spus, momentul decisiv are în vedere anticiparea punctului culminant al unei scene din fața aparatului și capacitatea de reacție necesară pentru a-l captura.

Spontaneitatea unui astfel de moment, imprevizibilul, nu permit în general studiul prealabil al unei situaţii, fotografiile de stradă fiind supuse în general unor reacţii imediate, mai puţin premeditate, regizate.

fotografia de strada

foto: Fred Vasquez

Captarea acestui moment decisiv presupune răbdare, spirit de observație și mult, mult exercițiu. În cazul unui portret, momentul decisiv poate fi observat în expresia feței persoanei din cadru, cu atât mai dificil de anticipat în cazul unui subiect pe care nu îl cunoaști.

Fotografierea oamenilor presupune într-o mare măsură înțelegerea naturii umane și conștientizarea modului în care aceștia pot reacționa în diverse situații. Privește oamenii cu atenție și ține întotdeauna aparatul la îndemână. Cu exercițiu și atenție, vei ajunge să intuiești ce urmează să se întâmple.

Dacă ești pasionat de fotografia de stradă, s-ar putea să te interesze și:

Save

Save