Fotografia de stradă – Portretul de stradă

Postat de: Asociatia Exposure Asociatia Exposure

Portretul, dacă ne luăm după dicționar, apare definit drept o pictură, un desen, o sculptură, o fotografie sau o altă formă de reprezentare a unei persoane în care expresia și fața acesteia sunt predominante. Scopul acestuia este să ne transmită starea și detalii despre personalitatea subiectului. Din acest motiv, portretul nu ar trebui să fie un instantaneu, ci o imagine compusă în care persoana are o postura statică. De asemenea, o astfel de imagine înfățișează adeseori o persoana care privește direct la cel ce îi realizează portretul, creând o legătura specială cu privitorul.

În realizarea unui portret, lumina, compoziția și impresia generală a mediului joacă un rol important. Elementele ce înconjoară subiectul pot face o imagine mai atragătoare sau o pot încărca cu detalii care ne vor distrage atenția de la ceea ce este important. De fapt, portretul ar trebui să fie rezultatul unui studiu asupra trăsăturilor individuale ale personajului, dar și asupra mediului.

În cele ce urmează, vom povesti despre:

  • un scurt istoric al portretului
  • oamenii în fotografia de stradă și sfaturi parctice pentru portretele de stradă
  • abordarea subiectului în fotografia de stradă și studii de caz

Portretul – scurt istoric

Printre primele portrete au fost cele realizate regilor și împăraților, dar și cele funerale (din Egipt). În fotografie, încă de la începuturi, oamenii și-au făcut portrete, fie de familie, fie pentru reprezentarea unor evenimente importante din viața lor. Dagherotipia a favorizat și în acest caz, dezvoltarea acestei laturi a fotografiei și apariția studiourilor.

Unul dintre cele mai vechi portrete fotografice cunoscute este cel realizat de Joseph Draper din New York, în 1839 sau 1840 – portretul surorii sale, Anna Katherine Draper.

De asemenea, când vorbim despre portret în fotografie, este musai să îl amintim și pe Felix Nadar (pe numele lui adevărat Gaspard Félix Tournachon), căruia i se datorează unele din cele mai celebre portrete fotografice ale personalităților de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Au urmat ambrotipiile. Apoi, pe măsură ce tehnologia a progresat, s-au putut depăși limitele studioului, Matthew Brady (1823-1896) de exemplu reușind să facă multe portrete pe câmpul de luptă.

Cu timpul, a apărut necesitatea dezvoltării și învățării fotografiei de portret, luând naștere o serie de societăți cu scopul de a ține conferințe și ateliere educaționale, prin care să stabilească de asemenea standarde, stiluri ș.a.m.d. (Royal Photographic Society -1853 sau, mai recent, Bund Freischaffender Foto – Designer 1969).

În secolul XIX avem de-a face cu pictorialismul, căruia i se alătură Alfred Stieglitz, Edward Steichen, Octav Gustave Rejlander, Henry Peach Robinson, Leon Robert Demachy și George Davison. Pentru a-și atinge scopul, fotografii recurgeau la metode precum: softfocus, manipulări ale negativelor, decupaje și colaje etc.

Cu ajutorul publicației Camera Work (dar și al altora), portretul capătă o mai mare libertate de abordare a subiectului și se recurge și la diversificarea setărilor de iluminat. Un prim exemplu este Edward Weston (1886-1958) care a revoluționat abordarea tradițională a portretului, prin unghiul din care a fotografiat.

Alți fotografi importanți, ce au avut un mare impact asupra direcției în fotografia de portret, sunt Sir Cecil Beaton (1904-1980), portretist al familiei regale și al multor celebrități și Yousuf Karsh (1908-2002) care folosea o anumită intensitate de lumină ce i-a definit stilul. Printre portretele sale celebre se numără și cel al lui Winston Churchill.

Una dintre cele mai bune metode de a învăța, este să îi observi pe ceilalți. De la începutul vieții noastre învățăm să vorbim, să mergem, să ne comportăm urmărindu-i pe cei din jurul nostru. Apoi, pentru a-ți dezvolta percepția și simțul vizual, este necesar să studiezi fotografii care au marcat un anumit capitol în istoria fotografiei.

Când vine vorba de portret, poți începe prin a îi studia pe: Robert Cornelius, Julia Margaret Cameron, Edward S. Curtis, Edward Steichen, Arnold Newman și lista poate continua.

Pentru portretul de stradă, recomandăm studierea fotografilor: Diane Arbus, Vivian Maier, Richard Avedon (proiectul ”In the American West”), Bruce Gilden, William Klein, Rui Palha, Boogie, Joel Meyerowitz, Lee Jeffries, Tatsuo Suzuki și iarăși, lista poate continua.

Oamenii în fotografia de stradă și sfaturi practice pentru portretele de stradă