Gianni Berengo povestit de Cristian Munteanu

Postat de: Cristian Munteanu Cristian Munteanu

Probabil cel mai cunoscut fotograf italian al vremurilor sale, Gianni Berengo Gardin, autor şi coautor a mai bine de 250 de albume, câştigător de World Press Photo, îşi expune modul de lucru şi viziunea asupra fotografiei şi lumii actuale.

Gianni Berengo Gardin a văzut lumina pentru prima dată pe 10 octombrie 1930, în comuna Santa Margherita Ligure, aflată la 35 de kilometri distanţă de Genoa. Nu ştim cum a ajuns să pună mâna pe un aparat de fotografiat, la 15 ani, dar aflăm că pe la 20 de ani, când avea grijă de magazinul de sticlărie al familiei, în Veneţia, după război, avea fotografia drept hobby de duminică.

Momentul hotărâtor avea să vină de la un unchi care trăia în America, şi era prieten cu Cornell Capa, fratele mai tânăr al cunoscutului Robert Capa. Cornell află astfel că există un pasionat de fotografie în Italia, şi începe să-i trimită, prin intermediul unchiului, tot felul de reviste şi albume tânărului Berengo. Tânărul Capa era el însuşi fotograf la revistei LIFE şi, ulterior, avea să devină fondatorul Institutului internaţional de fotografie de la New York. Albumele care i-au lăsat cea mai adâncă amintire lui Gianni au fost cele cu imaginile făcute de Dorothea Lange şi W. Eugene Smith.

„Când mi-a trimis albumele, am reuşit să înţeleg că fotografia nu era doar o formă de amuzament, ca până atunci, ci putea fi o treabă mult mai serioasă. Era o formă de implicare” .

După ce trăise la Veneţia, Roma, în Elveţia, Berengo se mută la Paris, acolo unde şi învaţă, solid, fotografia, împrietenindu-se cu pionieri ai imaginii ca Robert Doisneau, Édouard Boubat şi Willy Ronis. De asemenea, influenţa lui Bresson e prezentă în cadrele sale, chiar dacă nu-l cunoaşte amănunţit pe acesta. Însă există o disociere definitivă, radicală, între italian şi francez. În timp ce ultimul pune accent pe „moment decisiv”, Gianni îşi spune poveştile în forme mai lungi, mai detaliate. Aproape toate cele 250 de cărţi de fotografie publicate de el sunt un tribut adus seriilor, proiectelor, şi nu imaginilor care conţin istorioare condensate.