Eviți de regulă să faci fotografii alb-negru pentru că par gri, fade sau suprexpuse ori înecate? Te întrebi cum reușesc unii fotografi să scoată în evidență atâtea texturi și detalii fără să supraproceseze fotografia?

Sunt multe motive din cauza cărora fotografiile tale alb-negru nu sunt chiar punctul tău forte, dar majoritatea țin de fotografie în general.

De exemplu, cum ți-ai răspunde la următoarele întrebări: Cât de bine este compusă fotografia mea? Este punctul de interes unde ar trebui să fie sau aș fi putut să pun accentul pe un subiect secundar, care ar fi fost mai bun? Cum este încadrată fotografia, am lăsat mai mult spațiu în direcția privirii subiectului sau direcția orientării sale? etc.

Sunt multe întrebări pe care ni le putem ca să ne dăm cât de cât seama cât de „corectă” este o fotografie. Dar fiind și foarte multe excepții de la regulă, trebuie să luăm în calcul și un factor care nu poate fi măsurat de răspunsuri, ci doar de ceea ce te face o fotografie să simți.

alb-negru

Când vorbim de fotografia alb-negru, putem spune că multe dintre tainele ei s-au piedut, din cauza erei digitale. Altfel ai fi înțeles acest gen foto, dacă ai fi prins perioada filmului. Și tocmai din această cauză astăzi vă vom sfătui cu privire la două criterii cheie în fotografia alb-negru.

Și totuși, ca să ne asigurăm că primești pachetul complet de informații te invităm să citești, înainte să treci mai departe și TOP 15 Sfaturi pentru fotografii alb-negru reușite, pentru a înțelege mai bine diferențele.

#1 Albul Pur

 

Da mă refer la cel mai alb punct din fotografia ta, părticica aceea cât de mică sau mare din fotografia ta, care ar trebui să fie de un alb absolut, pentru că este cea mai deschisă zonă din fotografie. Nu ușor gri sau albastru sau verde sau roz, ci alb ca o coală de hârtie.

Nu este în neregulă ca albul să fie colorat, dar atunci vorbim de monocromie, nu mai vorbim despre fotografie alb-negru.

Dacă albul pur este aplicat corect și avem pornit “Clipping Indicators” în Lightroom (vezi histograma), cum este în fotografia de mai sus, ar trebui să vezi câteva spații, insignifiante, ne centrate neapărat pe subiect sau neimportante pur și simplu, care au niște pete roșii.

Pe foarte scurt, albul pur folosind “Clipping Indicators”, arată roșu, dar este foarte ușor să ne păcălim că el a fost aplicat corect atunci când avem fotografii alb-negru foarte deschise.

De ce? trebuie să ții minte, ca albul pur înseamnă doar alb și atât. Nu înseamnă detalii, nu înseamnă texturi. Din această cauză, zonele de interes nu ar trebui să fie roșii, fiindcă asta înseamnă că ai pierdut multe detalii și texturi semnificative.

Sigur, dacă subiectul era de exemplu o sferă mare, ca și sculptură, albă poate fi un avantaj. Dar sunt destul de convinsă că și acea sferă albă are o anumită textură, care merită păstrată.

Când albul cel mai pur nu este setat corect, fotografia arată cam așa (vezi dedesupt). Poți vedea că zona roșie face parte din zona de interes și că s-au pierdut destul de multe detalii.

alb-negru

Asta se întâmplă din cauza contrastului excesiv.

Cum poți evita asta? Procesează imaginile pe canale de culoare și lucrând mai mult la expunere, lumini și umbre. Nu abuza de contrast.

#2 Negrul absolut

La fel ca în cazul albului, negrul absolut se referă la cea mai închisă zonă din fotografie (sau cele mai închise zone). Fără detaliu, fără textură, fără nimic.

La fel ca în cazul albului, zonele de negru absolut nu trebuie să fie în centrul de interes, pentru a putea distinge planurile corect.

alb-negru

Cu toate acestea, dacă în cazul albului este cât de cât ușor de observat o diferență, în cazul negrului este mai greu, problema fiind mai subtilă. Este mult mai ușor să fii păcălit când totul este învăluit de întuneric și în consecință, există multe fotografii bune care au negrul absolut plasat aiurea.

Cel mai bun exemplu, pentru a testa negrul absolut este să te gândești la un obiect negru pe un fundal negru. Obiectul negru trebuie să se vadă, chiar și întunecat, în toată splendoarea lui pentru a nu se confunda cu fundalul.

Partea mai dificilă când vine vorba de negrul absolut este că online observi mai greu chestia asta, pentru că ecranele telefoanelor și computerelor sunt foarte diferit calibrate și nu poți determina 100% care ar fi versiunea „reală”. Dar atunci când dai un print, s-ar putea mai mult ca sigur să te trezești cu surprize neplăcute, să vezi că părți din fotografie au fost înecate într-o mare neagră.

Folosind “Clipping Indicators” zona de negru absolut este marcată de albastru-indigo (în caz că te întrebai ce e cu petele celelalte).

La fel și aici, aș sugera ca atunci când procesezi să te bazezi mai puțin pe contrast și mai mult pe expunere, lumini și umbre. Nici la negru nu e foarte ok să umbli în exces (dar depinde mult de cadrul ales).

Așa că atunci când procesezi o fotografie alb-negru, înainte să o salvezi (dacă n-ai chef să o faci de la început) verifică unde se plasează aceste două non-culori în stadiul lor cel mai pur.

Fotografiile alb-negru necesită migală, una diferită față de cele color, unde poți „păcăli” mai ușor. Dacă te grăbești să procesezi niște fotografii alb-negru pentru că trebuie neapărat să fie gata, îți sugerez mai degrabă să înveți să-ți gestionezi timpul mai bine sau să-i explici clientului tău că nu este atât de ușor pe cât pare.

Ai nevoie de atenție și finețe, pentru a scoate ce-i mai bun dintr-un cadru alb-negru.

alb-negru

BONUS: Ce se întâmplă când nu am nici negru absolut nici alb pur în fotografie? Când “Clipping Indicators” nu-mi arată nimic, precum în fotografia de mai jos? Aici regulile sunt mai libertine. Există fotografii în care doar o gamă variată de griuri o fac să arate mai interesantă sau fotografii unde asta ruinează complet cadrul. Aici totul stă în puterea imaginației și cunoașterii tale.

Tu ce sfaturi ai da unui începător despre fotografia alb-negru? Lasă-ne un comentariu!