Unfinished 17 – cel puțin 5 motive pentru care n-ar fi trebuit să ratezi festivalul
Cristina Garlesteanu
- 14minutes read
Așa cum anunțam pe blog la final de aprilie, o lună mai târziu, finalul lunii mai avea sa aducă în București un festival dedicat creativității și impactului pe care aceasta îl poate avea în dezvoltarea pozitivă a comunităților și a societății în care trăim: UNFINISHED 17.
Un festival care a avut și o componentă fotografică, dar care a reunit lideri și din alte domenii creative, de tehnologie sau antreprenoriat.
Un festival la care comunitatea fotografică din România a cam lipsit, fără a ști ce pierde, motiv pentru care încercăm să redăm mai jos câteva idei pentru care recomandăm participarea la acest eveniment.
#1 În primul rând, acest festival nu a fost unul clasic. A fost un eveniment la care dincolo de fotografiile World Press Photo, prezentările interactive, mesele rotunde, masterclass-urile, concertele etc lucrurile s-au învârtit în jurul motivației, în jurul faptului de a te lăsa inspirat, de a comunica cu oameni care sunt lideri creativi în industriile în care activează.
Până și spațiul în care a avut loc te îndemna la creativitate. Un eveniment despre oameni-povești-conexiuni-întrebări și, mai ales, introspecție. Asta pentru cei care au participat, desigur, și au avut ocazia să întrebe în public, sau mai timid, după diversele prezentări, despre diversele subiecte sau lucruri care le-au atras atenția.
Fotografia e interconectată cu multe alte domenii, cu multe alte povești. Adesea nu realizăm acest lucru și, uneori, realizăm poate prea târziu.
#2 Bun, nu realizezi importanța acestei interconectivități și poate nici nu te interesează. Dar totuși ești pasionat de fotografie. Ei bine, atunci sperăm măcar că n-ai ratat expoziția World Press Photo. La nivel mondial, acesta este cel mai important concurs de fotojurnalism. Desigur, există și premiile Pulitzer, acestea au însă o importanță deosebită în America și, spre deosebire de WPP implică și obligativitatea de a fi fost publicat înainte acolo.
Lăsând însă la o parte și asta, vizita ghidată, alături de Micha Bruinvels, Director al concursului WPP, ți-ar fi adus povești de culise dar și despre concurs în sine, modul în care sunt verificate imaginile și faptul că, la ora actuală, principala problemă a fotojurnalismului, a imaginilor produse de fotojurnaliști, este că nu mai sunt întotdeauna credibile, lucru pentru care luptă în prezent acest concurs. Încrederea este o problematică grea, și odată pierdută, durează ceva să o restabilești.
Nici poveștile despre imaginile din expoziție nu erau de pierdut, Micha trecând aproape prin toate, explicând situațiile prezentate și, adăugând comentarii sau impresii adunate de la juriu.
Printre altele, a prezentat și câteva dintre motivele pentru care imaginea lui Burhan Ozbilici, legată de asasinatul ambasadorului rus Andrey Karlov, în cadrul deschiderii unei expoziții din Ankara este considerată fotografia anului, aceasta făcând de altfel și obiectul unei prezentări distincte, pe care a susținut-o a doua zi.
Competiția a ajuns la a șaizecea ediție în 2017 și a reunit înscrieri din toată lumea: 5034 de fotografi din 125 de țări au trimis 80.408 de imagini. Juriul a oferit premii în 8 categorii către 45 de fotografi din 25 de țări: Australia, Brazilia, Canada, Chile, China, Cehia, Finlanda, Grecia, Franța, Germania, Ungaria, India, Iran, Italia, Pakistan, Filipine, România, Rusia, Africa de Sud, Spania, Suedia, Siria, Noua Zeelanda, Turcia, UK, și SUA.
#3 O altă întâlnire ce nu trebuia ratată a fost cea cu Enrico Bossan, Director Creativ la Fabrica (Italia), care a povestit despre fotografie ca forță a schimbării și despre faptul că a întelege arta fotografiei este cel puțin la fel de mult o introspecție/o călătorie către noi înșine, pe cât este un meșteșug profesional.
O prezentare fascinantă atât despre parcursul său fotografic și cum sunetul obturatorului unui aparat analogic, auzit la vârsta de 9 ani, avea să îi schimbe pentru totdeauna viața, cât și despre Fabrica. Și nu ne referim aici la clubul din str. 11 iunie (deși au loc și aici o serie de activități culturale), ci la un centru de cercetare și comunicare situat în Treviso, Italia, o parte integrantă a grupului Benetton.
Înființat în 1994 datorită viziunii lui Luciano Benetton, Fabrica le oferă tinerilor din toată lumea șansa de a primi o bursă școlară pe o perioadă de un an de zile, bursă ce include cazarea și un bilet către Italia. Astfel, studenții au ocazia să cunoască un grup foarte divers de cercetători și să lucreze la proiecte proprii.
Disciplinele studiate sunt foarte diverse și includ atât design-ul cât și comunicarea vizuală, fotografia, interacțiunea, videografia, muzica și jurnalismul.
Campusul Fabrica se află într-o vilă construită în secolul XVII, care a fost recondiționată și adaptată la nevoile secolului XXI de către arhitectul japonez Tadao Ando.
Dacă portofoliul trimis de candidat este selectat, tinerii rezidenți încep o perioadă de educare și cercetare asupra unor proiecte reale, bazate pe convingeri și comunicare, dar absolut toate aplicațiile studenților trebuie să fie axate pe evoluția și schimbarea socială.
Fabrica în sine este complicat de descris. Ca și loc fizic, se află într-o vilă în zona rurală a Italiei, unde candidații selectați petrec un an. Este o bulă ideal concepută pentru a lucra și a te odihni când ai nevoie. Este organizată ca un studio, dar funcționează ca un workshop continuu și câteodată ca o școală.
Este un laborator creativ, care se simte precum un bunker nuclear. În acest laborator creativ, 40 de tineri cercetători experimentează și construiesc cu ajutorul cunoștințelor creative din dotare.
Fabrica reprezintă 365 de zile de eliberare de clienți și trenduri ale industriei profesionale, dar și un loc al diversității culturale și al diferențelor, unde datorită acestora, datorită creativității și a ideilor este foarte mult de muncă.
Enrico Bossan, dupa circa 25 de ani de fotografie, a lăsat-o pe aceasta în urmă, pentru a i se dedica în altfel, susținând noua generație de fotografi și ajutându-i să facă carieră. Ne-a prezentat o parte din proiectele acestor fotografi pe care i-a coordonat în cadrul Fabrica și ne-a vorbit totodată despre alte câteva lucruri și concepte interesante, cum ar fi: faptul de a avea un vis, faptul de a fi prezent, abordarea digitală și diluarea poveștilor/a mesajelor, diferența de a privi un cadru ca fotograf ce apeși pe buton versus publicul care îți privește fotografia, faptul de a ști de unde vii pentru a înțelege încotro te îndrepți, de a-ți cunoaște identitatea etc.
#4 Un alt eveniment interesant din cadrul Unfinished17 a fost masa rotundă despre puterea artei și modul în care arta contemporană contribuie la înțelegerea noastră asupra lumii sau felul în care ne poate ajuta să fim mai informați și mai implicați ca cetățeni.
Moderată de Ramona Todoca (Creative Director Unfinished), masa rotundă i-a avut ca invitați pe Luca Zamoc, Venturi&Vasiljevic, Pavel Brăila și Cosmin Haiaș.
O discuție despre felul în care arta ne provoacă mental, emoțional, vizual. Despre lupta artiștilor cu ei înșiși. Despre dacă și cum poate schimba arta lumea. Despre o operă de artă și importanța acesteia de a ne face să ne autointerogăm când o vedem. Despre arta ca spațiu în care oricine poate fi orice, un spațiu cu granițe fluide, o modalitate de a introduce schimbări și de a ne schimba pe noi înșine. O discuție despre transformări și responsabilitate, despre a lăsa simbolurile în urmă și a deveni activi, de a ne trezi (ca artiști).
#5 Și, nu în cele din urmă, toate celelalte prezentări și mese rotunde, pe tematică diversă, unele dedicate arhitecților, altele celor din industriile creative publicitare, dar toate interconectate cumva și în care puteai găsi destule analogii și cu domeniul fotografic.
De asemenea, o prezentare interesantă și despre realitatea virtuală sau una despre modul în care tehnologia poate impacta pozitiv societatea, susținută de nimeni altul decât Alvy Ray Smith, co-fondator PIXAR.
Plus descoperirea diverselor metodologii de lucru, cât și a poveștilor de succes care să te inspire în a fi mai creativ în munca ta de zi cu zi.
Noi am enumerat mai sus doar cinci motive. Cu siguranță sunt mult mai multe. Ai ratat festivalul? Poate nu o mai faci și la anul… Sunt evenimente din care ai ce învăța, sunt experiențe pe care nu le vei uita, sunt oameni care au ce să-ți transmită și conversații care cu siguranță vor avea ecou.
Rămâi alături de noi pentru a fi la curent cu viitoarele evenimente din domeniul foto-video sau din alte domenii creative care se intersectează cu fotografia.
Iar dacă ai fost cumva prezent la Unfinished, lasă-ne impresiile tale în comentarii. Ție care dintre prezentări ți-a plăcut cel mai mult și de ce? Povestește-ne!
Probabil cea mai frumoasă chestie de la Unfinished… O hartă pe care scria “Unde se găsesc oamenii pe care ai putea să-i iubești ? Marchează-i” . Apoi a apărut fetița care s-a apucat să deseneze…
