Povești cu Canon 100-400mm II și Sorin Onișor, în Dobrogea
F64- 6minutes read
Am avut ocazia să testez mult așteptatul upgrade al unuia dintre cele mai bine vândute teleobiective Canon, respectiv Canon 100-400mm F4.5-5.6 L IS USM Mark II.
Atașat când unui body Canon 5D Mark III, când unui Canon 6D, obiectivul și-a dovedit versatilitatea, folosindu-l în Dobrogea și Delta Dunării la fotografia de wildlife, peisaj și chiar portrete sau diferite detalii.
Este un obiectiv compatibil atât pentru full-frame, cât și pe format APS-C. Eu l-am testat cu succes și pe un body crop, un Canon 60D, obținând astfel o focală de 640mm, o combinație foarte bună, care a înlesnit surprinderea wildlife-ul din Deltă. De altfel, acest obiectiv se pot atașa fără probleme oricărui body Canon EOS făcut vreodată, încă din 1987.
În privința calităților fizice, noul obiectiv are aproape aceleași dimensiuni ca predecesorul său, mark I, fiind doar puțin mai greu, dar întrecându-l cu succes la performanțele optice. Îmbunătățirile includ un sistem de stabilizare a imaginii mai performant, un autofocus mai rapid și o distanță minimă de focalizare înjumătățită. De asemenea, la capitolul greutate și manevrabilitate poate rivaliza cu succes cu clasicul teleobiectiv 70-200mm f /2.8.
În plus, îl depașește pe acesta și pe majoritatea teleobiectivelor, la distanța minimă de focalizare: focusează la o distanță de 54cm de la lentilă, (la focala 100mm) și la 57cm de la lentilă (la focala 400mm). Pornind de la senzor, focusează la o distanță de 78cm (majoritatea plajei focale) și la 90cm (la focala 400mm). Pentru mine, acesta a fost marele avantaj și unul dintre punctele forte al obiectivului testat, fiind demn de comparație cu un obiectiv dedicat macro. Singurul minus detectat în utilizarea obiectivului a fost necesitatea ușoarei ajustări a autofocusului în situațiile apropierii de subiect la distanța minimă.
Un alt aspect apreciat de mine și cu singuranță și de alți utilizatori, este modalitate de zoom, mult mai inspirată față de vechiul Mark I. Sistemul de push-pull zoom a fost înlocuit cu inel de zoom, mult mai comod, care îți permite să ajungi îndată, cu o rotire completă, de la 100 la 400mm.
Punctul forte al acestui teleobiectiv este totuși livrarea de imagini de foarte bună calitate, foarte sharp, cu claritate sporită, de care am fost plăcut impresionat. Păstrează diafragmele minime f4.5-5.6, precum modelul anterior, dar creează o profunzime de câmp foarte plăcută, de care am fost foarte mulțumit. În jurul focalei de 125mm, diafragma sare la f5, dar față de Mark I, la care diafragma sărea de la 5 la f5.6 la focala de 250mm, la Mark II, diafragma f5 este păstrată până la 300mm.
Așteptarea de 15 ani între lansările celor două modele de teleobiectiv 100-400mm, s-a justificat prin îmbunătățiri vizibile atât la nivelul calităților fizice, dar mai ales la nivelul optic, oferind imagini foarte clare și un autofocus performant care facilitează munca oricărui fotograf.
Ce mi-a plăcut/puncte forte:
- Imaginile sunt foarte clare
- Autofocus rapid
- Distanța minimă de focalizare
- Sistemul de stabilizare al imaginii este îmbunătățit
- Noul sistem de zoom cu inel este mult mai prietenos cu utilizatorul
- Greutate neglijabilă față de vechiul model
Probabil că principalul punct slab este prețul, însă calitatea are întotdeauna costuri pe măsură. Și așa cum am menționat mai sus, necesită o ușoară ajustare a autofocusului în situațiile de apropiere de subiect la distanța minimă.
Articol și fotografii de Sorin Onișor.
[products ids=125015819,1047484,1051663,125028573]
