Constantine Manos: Lumea ca material fotografic

Postat de: Cristian Munteanu Cristian Munteanu

Când m-am gândit să scriu despre grecul de la Magnum, Constantine Manos, eram aproape convins că o să-mi placă. Îi știam cadrelele de stradă, care au ceva în comun cu cele ale lui unui alt membru al celebrei agenții, Harry Gruyaert, cel puțin la ușurința deosebită de a folosi cromatica în încercarea de a trezi reacții în privitor. Însă pe parcursul zilelor de documentare, am descoperit că Manos este capabil să atragă si să îndeparteze în egală măsură, fapt care, desigur, nu m-a oprit să scriu, ci, dimpotrivă, mi-a accentuat curiozitatea. Și m-a obligat să pricep mai multe lucruri despre fotografia mea, așa cum sper că o s-o facă pentru fiecare dintre cei care citiți acest articol.

“Ideile sunt foarte importante într-o fotografie, deși sunt subestimate. O fotografie, ca și un text sau o povestire scurtă, este o idee. O idee vizuală care nu are nevoie de cuvinte. Dacă privim cu atenție, o imagine bună este expresia unei idei. Nu are nevoie de explicații. Este o declarație în sine”.

Punctul acesta de vedere este fix pe strada mea, îmi spun cînd îl citesc prima dată, pentru că și eu sunt mai degrabă preocupat de ideea din spatele unei imagini. Mă întreb de ce nu se vorbește și despre emoție, dar gândesc că Manos sigur știe mai bine despre ce e vorba în fotografia mare, așa că nu insist cu îndoiala. Însă ea există.

O să trec repede, cu voia voastră, peste amănuntele biografice ale fotografului grec, pentru a ne întoarce de îndată la fertila îndoială. Constantine s-a născut acum 83 de ani în Columbia, South Carolina, SUA, din părinți imigranți greci. La 13 ani se apucă de fotografie, datorită unui club școlar, iar la 19 ani este angajat ca fotograf oficial al Boston Symphony Orchestra pe durata festivalui de vară de la Tanglewood. După terminarea stagiului militar, se mută la New York, unde lucrează pentru Esquire, Life, și Look!. Bântuit de dorul țării din care se trăgeau părinții lui, vreme de doi ani, din 1961 până în 1963, locuiește și fotografiază în Grecia. Din această excursie prelungă ia naștere și albumul “A greek portofolio”. De asemenea, în 1963, Constantine este acceptat în rândurile celebrei agenții fotografice, Magnum.

„Curgerea oamenilor într-un cadru, relațiile volatile dintre ei, precum și constantele schimbări ale expresiilor și mișcărilor – toate combinate pentru a crea situații foarte dinamice, conferă fotografului un număr finit de alegeri inspirate pentru a apăsa pe butonul de declanșare. Alegând o intersectare precisă a subiectului cu timpul, se poate transforma ordinarul în extraordinar, și realul în suprareal”.

Și, dacă ne uităm cu atenție la imaginile color ale lui Constantine, facute în SUA și Cuba, grecul își atinge scopul. Imaginile sale sunt pline de acele detalii care dau forță unui cadru, dincolo de subiectul său principal. Cromatica este și ea de zile mari, Manos spunând în repetate rânduri că merge deseori în locuri știute ca fiind fotogenice pentru a căuta și întâmplarea potrivită care să fie spusă cu ajutorul backgroundului. Un alt lucru esențial este lumina, cea care conferă și mai mare forță culorilor.

“La 17 ani mi-am descoperit mentorul. Într-o revistă era un articol despre Bresson și mi-am dat seama că acest gen de fotografii vreau să fac și eu. Am aflat ce cameră folosește, ce film, și după ce mi le-am cumpărat, am mers pe o mică insulă pentru a face primul meu fotoreportaj. Imediat ce l-am terminat, am scos printurile, le-am pus într-o cutie, m-am urcat într-un Greyhound (celebrele autocare americane) și m-am oprit la New York, la sediul agenției Magnum. Cornell Capa s-a uitat peste fotografiile mele și m-a invitat la o discuție într-un bar din apropiere”.