Constantine Manos: Lumea ca material fotografic

Postat de: Cristian Munteanu Cristian Munteanu

Când m-am gândit să scriu despre grecul de la Magnum, Constantine Manos, eram aproape convins că o să-mi placă. Îi știam cadrelele de stradă, care au ceva în comun cu cele ale lui unui alt membru al celebrei agenții, Harry Gruyaert, cel puțin la ușurința deosebită de a folosi cromatica în încercarea de a trezi reacții în privitor. Însă pe parcursul zilelor de documentare, am descoperit că Manos este capabil să atragă si să îndeparteze în egală măsură, fapt care, desigur, nu m-a oprit să scriu, ci, dimpotrivă, mi-a accentuat curiozitatea. Și m-a obligat să pricep mai multe lucruri despre fotografia mea, așa cum sper că o s-o facă pentru fiecare dintre cei care citiți acest articol.

“Ideile sunt foarte importante într-o fotografie, deși sunt subestimate. O fotografie, ca și un text sau o povestire scurtă, este o idee. O idee vizuală care nu are nevoie de cuvinte. Dacă privim cu atenție, o imagine bună este expresia unei idei. Nu are nevoie de explicații. Este o declarație în sine”.

Punctul acesta de vedere este fix pe strada mea, îmi spun cînd îl citesc prima dată, pentru că și eu sunt mai degrabă preocupat de ideea din spatele unei imagini. Mă întreb de ce nu se vorbește și despre emoție, dar gândesc că Manos sigur știe mai bine despre ce e vorba în fotografia mare, așa că nu insist cu îndoiala. Însă ea există.