Drepturi de autor – Ce așteptări pot avea fotografii de la reforma UE?
F64- 12minutes read
Dragoș Pleșuvescu, avocat și fotograf entuziast, a pregătit pentru F64 un material interesant despre ce așteptări trebuie să aibă fotografii de la reforma UE în materia drepturilor de autor pe piața unică digitală.
În ultimii ani, piața de conținut online a devenit din ce în ce mai complexă. Platformele online care stochează conținut protejat prin drept de autor s-au înmulțit și au devenit principalele surse de acces la acesta. De multe ori, această situație prejudiciază posibilitățile autorilor (eg. fotografi) de a stabili dacă și în ce condiții operele lor sunt utilizate, precum și posibilitățile lor de a obține o remunerație adecvată pentru utilizarea respectivă.
Plecând de la această nouă realitate, în septembrie 2016, Comisia Europeană a lansat o propunere de pachet legislativ pentru modernizarea normelor UE privind drepturile de autor, inclusiv un proiect de Directivă privind drepturile de autor pe piața unică digitală (“Directiva”).
Aspecte de interes pentru fotografi
Deși propunerea de Directivă nu îi menționează, în mod expres, pe fotografi, dispozițiile din titlul al IV-a (Măsurile de asigurare a unei pieţe performante a drepturilor de autor) îi vizează și pe aceștia, dat fiind faptul că sunt autori de opere protejate prin dreptul de autor. Prin urmare, va fi important pentru fotografii, în special a celor activi în online (eg. fotografii de stock, cei cu portofolii de prezentare on-line etc.), să urmărească progresul acestor reforme.
Măsuri pentru protejarea titularilor de drepturi în online (robocopyright)
Una dintre cele mai curajoase propuneri se regăsește în articolul 13 din Directivă. Textul obligă furnizorii de servicii online, care stochează și oferă acces la “cantități mari” de conținut online, să ia măsuri (eg. utilizarea de tehnologii eficace de recunoaștere a conținutului) pentru a preveni publicarea conținutului care încalcă dreptul de autor.
Elementul de noutate constă în faptul că furnizorii de astfel de servicii online (eg. Facebook, Instagram, YouTube etc.) nu mai sunt considerați ca “simplii intermediari”, urmând ca aceștia să monitorizeze proactiv, în colaborare cu titularii de drepturi de autor, conținutul încărcat de utilizatori. Propunerea este destul de controversată, fiind denumită, în mod peiorativ, de către opozanții acesteia, ca “robocopyright”.
Obligații de transparență în relația cu autorii
Articolul 14 din propunerea de Directivă conține cerința ca statele membre UE să includă obligații de transparență în beneficiul autorilor.
Având în vedere că autorii tind să se afle într-o poziție contractuală mai slabă atunci când acordă licențe sau își transferă drepturile, aceștia au nevoie de informații pentru a evalua valoarea economică continuă a drepturilor lor în comparație cu remunerația primită pentru licență sau transfer, însă se confruntă adesea cu o lipsă de transparență.
Prin urmare, comunicarea de informații adecvate de către partenerii lor contractuali este importantă pentru a asigura transparența și echilibrul în cadrul sistemului care reglementează remunerarea autorilor.
Concret, statele membre ar urma să asigure că autorii primesc, la intervale regulate, informații oportune, adecvate și suficiente privind exploatarea operelor lor de către cei cărora le-au acordat o licență sau le-au transferat drepturile lor, în special în ceea ce privește modurile de exploatare, veniturile generate și remunerația datorată.
Mecanism de ajustare a contractelor cu autorii
Articolul 15 din propunerea de Directivă conține cerința ca statele membre să instituie un mecanism de ajustare a contractelor, în sprijinul obligației prevăzute la articolul 14.
Anumite contracte privind exploatarea drepturilor de autor oferă autorilor puține posibilități de a le renegocia cu partenerii lor contractuali. Prin urmare, se impune existența unui mecanism de ajustare a remunerațiilor pentru cazurile în care remunerația convenită inițial, pe baza unei licențe sau a unui transfer de drepturi, este disproporționat de scăzută în comparație cu veniturile și beneficiile generate de exploatarea operei, având în vedere mai ales obligația de transparență.
În cazul în care părțile nu ajung la un acord privind ajustarea remunerației, autorul ar trebui să aibă asigurat dreptul de a introduce o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a unei alte autorități competente.
Trebuie precizat că legislația națională cuprinde o obligație asemănătoare în art. 43 (3) din Legea nr. 8/1996:
“În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului operei şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.”
Deci, elementele de noutate ar fi că nu trebuie să se mai demonstreze o disproporție vădită, iar mecanismul de ajustare este extins la toate contractele privind exploatarea drepturilor patrimoniale de autor, ci nu numai la cesiunii (cum este în prezent).
Proceduri de soluționare alternativă a litigiilor
Articolul 16 conține cerința ca statele membre să înființeze un mecanism de soluționare a litigiilor pentru problemele care decurg din aplicarea articolelor 14 și 15 de mai sus, plecând de la premisa că autorii sunt adesea reticenți să apeleze la instanțele judecătorești pentru a-și asigura respectarea drepturilor de către partenerii lor contractuali. Statele membre ar urma să prevadă o procedură de soluționare alternativă a litigiilor care să vizeze cererile legate de obligațiile de transparență și de mecanismul de ajustare a contractului.
Nimic despre libertatea de panoramă (Freedom of panorama)
În mod surprinzător, propunerea de Directivă nu conține nicio referire la așa-numita “libertatea de panoramă” care a făcut obiectul multor discuții în spațiul public în ultimii ani. Discuțiile au pornit de la Directiva InfoSoc, care a lăsat la latitudinea statelor membre dacă să introducă sau nu excepții sau limitări de la dreptul de autor pentru a permite reproducerea operelor, cum ar fi lucrări de arhitectură sau sculptură, destinate amplasării permanente în locuri publice.
Astfel s-a ajuns ca “libertatea de panoramă” să fie reglementată, în mod diferit, în statele membre UE (unele permit includerea în panorame în mod liber, altele doar în mod non-comercial sau sub condiția ca obiectul dreptului de autor să nu fie subiectul principal al panoramei (cazul României), iar altele (Franța, Italia sau Belgia) au optat să nu traspună deloc excepțiile din Directiva InfoSoc.
Cel mai cunoscut exemplu în spațiul public este cazul “Turnului Eiffel”, care poate fi inclus în panorame, pe timpul zilei, fără restricții, însă nu și noaptea, deoarece impresionantele lumini care luminează celebra atracție turistică sunt, punct de vedere juridic, o operă de artă, astfel încât reproducerea lor în fotografie necesită, conform legislației franceze, permisiunea artistului care a creat-o.
După efectuarea unei consultări pe “libertatea de panoramă” la începutul anului trecut, Comisia a ajuns la concluzia că au existat puține cazuri concrete de proceduri judiciare împotriva celor care au fotografiat obiective turistice de pe teritoriul UE, si, prin urmare, există un apetit scăzut pentru introducerea unei armonizări la nivelul UE a “libertății de panoramă”.
Cum se vor aplica măsurile de protecție a autorilor în relația cu partenerii non-UE?
Deși Comisia recunoaște poziția de inferioaritate a autorilor în contractele privind exploatarea drepturilor lor, prin această propunere de Directivă nu se aduce nimic nou cu privire la situația în care partenerul contractual al autorului este o entitate non-UE, care impune, ca lege a contractului, o lege non-UE, iar o astfel de lege nu prevede măsurile de protecție a autorilor de mai sus (transparența și ajustarea remunerației).
În acest sens, este de notorietate că majoritatea platformelor on-line de fotografie de stock (cu vânzări și pe teritoriul UE), prin care foarte mulți fotografi își licențiază producțiile, sunt stabilite peste Ocean și impun fotografilor un contract guvernat de legile unor state americane (eg. California, New York).
De asemenea, este de notorietate că asemenea platforme plătesc autorii cu sume derizorii (sumele chiar și de 0,17 USD/imagine licențiată), procentul reținut de platformele fiind chiar și de peste 75% din prețul de licențiere.
O altă problemă a acestor platforme on-line de fotografie de stock este faptul că nu sunt transparente cu privire la clienții care descarcă fotografiile, ceea ce prejudiciază autorii prin faptul că este aproape imposibil de verificat de către aceștia dacă cineva folosește un material, în mod licit sau ilicit.
Ce se întâmplă în continuare?
Directiva este încă în fază de proiect, existând posibilitatea ca textul final să sufere modificări în funcție de obiecțiile trimise de statele membre.
De asemenea, trebuie precizat că, spre deosebire de regulamentele comunitare, care sunt de aplicare directă, directivele comunitare trebuie transpuse în legislația internă de fiecare stat membru.
Deci, cel mai probabil, armonizarea la nivelul UE, urmărită prin această Directivă, se va petrece după anul 2018.
Autor: Dragoș Pleșuvescu, avocat și fotograf entuziast
S-ar putea să te intereseze și:
4 argumente juridice pentru folosirea watermark-ului în online
