Atunci când, în toamna lui 2016, două firme renumite anunțau cu mare fast lansarea propriilor modele de quadcopter-e pliabile (denumite mai jos popular ”drone”), ochii comunității pasionate de acest tip de aeronave au stat ațintiți asupra evenimentelor; asta fiindcă cele două mari firme – cândva foste colaboratoare; una specializată în producția de astfel de aparate de zbor, iar cealaltă consacrată în aparatură video de mici dimensiuni (așa-numitele ”camere de acțiune”) – promiteau ceva ceea ce piața aștepta de multă vreme: calitate ȘI portabilitate.

Din păcate, la scurt timp de la lansare, s-a dovedit că modelul de dronă pliabilă fabricat de specialiștii în soluții video avea ”boli mari ale copilăriei”, boli ce nu s-au lăsat vindecate prin simple actualizări de soft, ci a necesitat rechemarea totală a tuturor dronelor deja vândute. Spun ”din păcate” fiindcă, și în acest domeniu, concurența era binevenită. În parte, existența unui al doilea jucător specializat în soluții video ar fi impus concurenței ridicarea standardelor exact în acel domeniu în care nu excela (foto/video), iar cumpărătorii ar fi avut șansa de a opta între o dronă cu performanțe de zbor mai bune sau alta cu atu-uri în privința calității foto/video.

Momentan însă, toți doritorii de drone pliabile au o singură opțiune, respectiv modelul ”Mavic Pro” fabricat de DJI.  Îmi pare rău de eșecul celor de la ”eroii care merg profesionist”, mai ales că, dacă le-ar fi reușit drona, ar fi avut și fanii DJI timpi de așteptare mai mici pentru comenzile dronei lor favorite. Așa însă, tot valul de doritori de drone pliabile a năvălit, cu mic cu mare, spre singura dronă cu-adevărat portabilă rămasă pe piață, năucind total producătorul și dându-i peste cap previziunile de livrare. Cei care o așteaptă cu înfrigurare și la noi în țară știu cu siguranță la ce mă refer.

Dar să revenim la ”câștigătorii primei bătălii”, DJI și drona lor, ”Mavic Pro”

La o primă impresie artistică și conceptuală, cred că oricine care cunoaște familia de drone DJI este de acord când spun că este prima dronă DJI destinată publicului larg care nu mai seamănă cu un robot alb de bucătărie, ci mai degrabă cu roboții construiți de Skynet, din filmul științifico-fantastic binecunoscut. Modul în care își pliază brațele m-a dus automat cu gândul la Leonardo Da Vinci și al său om vitruvian, motiv pentru care am și intitulat articolul meu folosind un calambur inspirat din acel subiect.

drona

Nu vă voi plictisi cu performanțele ce țin de viteză, multitudinea senzorilor de evitare a obstacolelor, autonomia de zbor și rezoluții exprimate în megapixeli; vuiește netul cu astfel de recenzii încă de la lansarea ei, la finalul lui septembrie 2016. Voi insista mai degrabă pe aspectele ce țin de siguranța în manevrabilitate și de ușurința transportării ei.  Fiindcă – pentru cei care încă nu au avut bucuria să o țină în mână – vorbim totuși de un aparat de zbor care, pliat, are dimensiunile unei cutii de suc de un litru. Încape cu ușurință, cu tot cu telecomandă și 1-2 acumulatori de rezervă, într-un rucsac de dimensiuni foarte mici. Pot spune că este primul aparat de zbor compact, pentru a cărui utilizare nu este nevoie nici de prezența unui asistent, nici de un ditamai cufărul de transport sau portbagajul unei mașini, cum știu prea bine cei care au folosit drone din gama DJI Phantom. Mavic-ul este un aparat de zbor ideal pentru luat în plimbări lungi prin natură, ture spontane cu bicicleta sau motocicleta etc. , acoperind practic acel segment de clienți ce până acum era total descoperit, din punct de vedere ”dronistic” vorbind.

Probabil că vă doriți să vedeți câteva mostre de fotografii sau cadre înregistrate cu ea. Am atașat acestui articol câteva exemple, realizate în scurta perioadă de timp de când o am în posesie (o săptămână). Unul din principalele motive pentru care am achiziționat aceast model de dronă a fost realizarea de fotografii panoramice; prin urmare, funcția de rotire la 90 de grade a camerei (pt a capta imagini pe verticală, ce pot fi ulterior asamblate în imagini panoramice) îmi vine ca o mănușă. Primul exemplu este o imagine panoramică, captată din asamblarea a 6 cadre verticale, fotografiate la o altitudine de aproximativ 90 metri. Următoarea este tot o imagine panoramică din 6 cadre combinate, de data aceasta la o înălțime de 160 metri, iar ultima este realizată la altitudinea de 211 metri. Am ales trei altitudini de zbor diferite, deoarece în acea zi, atmosfera era brăzdată de o undă de ceață amestecată cu smog, tipică zilelor de iarnă; condiții în care fotografiile pot suferi alterări.

Cu excepția asamblării imaginilor în sine, niciuna din fotografii nu a beneficiat de îmbunătățiri de ordin PhotoShop-istic; culorile fiind cele captate de senzorul camerei din dronă, setat pe modul ”None” (cu alte cuvinte, un fel de mod standard). Asta pentru că voiam să vă arăt cum arată imaginile ei standard și nu cunoștințele mele – mai mult sau mai puțin bune – de editare foto.

Vă rog însă să rețineți că drona are multe alte moduri de a capta imagini, moduri care se aleg în funcție de condițiile de lumină date; atmosferă, cromatica dorită, reglaje de contrast, luminozitate, claritate etc.  Am mai anexat și o imagine panoramică – de data aceasta post-procesată – surprinsă zilele trecute, cu ocazia unui zbor peste un plafon jos de nori, la altitudinea de 260 metri deasupra solului.

drona

(c) Dragoș (Capra Vecinului)

Cât despre performanțele ei în timpul filmării, sunt absolut impresionat de stabilitatea pe care reușește să o mențină acest mic și ușor quadcopter (743 grame) în timpul zborului. La doar o săptămână de la achiziționare, am reușit îl setez și manevrez atît de eficient încât am captat cadre liniare, cursive; fără a folosi măcar o singură dată modul ”trepied” (Tripod mode) cu care această dronă este dotată – pur și simplu pentru că nu am simțit nevoia. Odată ce finețea comenzilor a fost ajustată în funcție de preferințe, necesitatea sau stilul de lucru al fiecărui utilizator în parte, drona glisează prin aer precum un braț de macara sau un cărucior pe șine (dolie).

Vă puteți convinge urmărind cadrele video realizate mai mult în joacă/exercițiu sâmbăta aceasta, cu ocazia unei plimbări de unul singur prin pădurile din împrejurimile orașului meu natal:  Aceste cadre au fost înregistrare cu modul de culoare numit ”D-cinelike”; am preferat să păstrez nuanțele pale și naturale oferite de acest mod și prin urmare m-am decis ca pentru acest clip să nu mai ajustez absolut deloc culorile în post-procesare.

Ca și în cazul multitudinii de setări foto/video, drona beneficiază de multe alte moduri automate de zbor, cele mai interesante, în opinia mea, fiind cele numite ”Active Tracking” (nu doar drona în sine, ci și camera ei urmărește fizic subiectul ales de utilizator pe ecran) și modul ”Course Lock” (drona păstrează direcția liniară de zbor indiferent de rotirea ei – și deci și a camerei – în jurul axei centrale, permițând astfel, pe parcusrul unui zbor liniar, obținerea de cadre cursive, uniforme, cu menținerea subiectului în cadru). Nu le voi enumera pe toate în acest articol; voi lăsa împătimiților plăcerea de a le descoperi și testa pe celelalte.

La final, câteva recomandări personale:

  • Acest model de dronă trebuie înregistrat la Autoritatea Aeronautică, pentru a îl putea ridica de la sol fără a risca conflicte cu legile în vigoare. Vă sfătuiesc să vă înregistrați drona; eu am făcut-o, și zilele acestea aștept să-mi sosească indicativul pe care îl voi aplica pe dronă, pentru identificare. Respectați legile; nu zburați aceste aparate în locuri nepermise. Numărul de utilizatori de drone crește din ce în ce mai mult; prin urmare ar fi neplăcut să suferim cu toții restricții din ce în ce mai mari, din cauza unor imprudențe comise de doar câțiva. Mai multe detalii despre înregistrarea lor găsiți aici.
  • Deși acumulatorul dronei rezistă (în condiții normale de temperatură și umididate) circa 22-25 minute, vă recomand să mai achiziționați cel puțin 1-2 în plus, mai ales dacă plecați pe distanțe mai mari, în locuri unde nu veți avea posibilitatea de a-l reîncărca cu ușurință. Veți observa că primul acumulator se consumă relativ repede până vă refamiliarizați cu comenzile, setați camera, reglați modurile de culoare dorite, ajustați gimbal-ul, alegeți modul de zbor (automat sau manual), efectuați poate o recalibrare a busolei interne, explorați zona în care doriți să captați imagini etc. Abia cu al doilea și al treilea acumulator veți reuși să vă bucurați cu-adevărat de performanțele uluitoare acestei mici drone.
  • În special pentru filmări în zilele cu soare puternic, cu multe suprafețe lucioase ce reflectă și amplifică lumina (cum ar fi zăpada, de exemplu): recomand achiziționarea de filtre ND pentru obiectivul dronei. Aceste filtre ajută la reducerea timpului de expunere la filmare, reducând astfel efectul de sacadare al cadrelor.
  • Toți amatorii de Mavic știu că durează mult până când se vor bucura de ea, fiindcă producătorul livrează în continuare destul de greu. Până atunci, le recomand să citească și să se documenteze cât mai mult despre aceste aparate de zbor. Cum spuneam mai sus, internetul e plin de informații folositoare, provenite de la beneficiarii acestui model de quadcopter; întotdeauna e de preferat să învățăm din greșelile altora, nu din ale noastre.

Articol și fotografii de Capra Vecinului.

Vrei să citești mai mult despre drone? Aruncă un ochi peste link-urile de mai jos


Produse

DJI Mavic Pro

DJI Mavic Pro

stoc 24h
54990lei

DJI Mavic Pro reprezinta cea mai noua tehnologie inglobata intr-o drona usoara si foarte usor de folosit. Dimensiunea mica ascunde un grad de complexitate nemaintalnit la o drona lansata de la DJI. Si....

Vezi detalii