În fotografie în general, iar fotografia de stradă nu face excepție, găsim adesea imagini bazate pe compoziții cu diferite tipuri de linii și diagonale. Mai jos, v-am pregătit un scurt articol despre astfel de compoziții, stările pe care acestea le induc și alte elemente interesante.

Liniile drepte

Cu ajutorul liniilor drepte spre exemplu putem delimita planurile și spatiile, conferind adâncime în spațiul imaginii sau putem stabili proporțiile.

Liniile orizontale lungi și drepte indică pe de-o parte direcția (stânga-dreapta), iar pe de altă parte sugerează stabilitatea telurică. Orizontul este cea mai des întâlnită linie orizontală în fotografii și e bine ca aceasta să nu fie strămbă. Există și excepții însă, mai ales în fotografia de stradă, unde adesea, pentru a accentua personajul, forțăm persepctiva, ca în exemplul de mai jos.

linii

(c) Mirela Momanu

Intuiția construirii unui cadru ne transmite faptul că asezarea pe lat/orizontală este mai stabilă decât cea pe înalt/verticală. Prin urmare aceasta se recomandă în situatiile în care dorim să comunicăm stabilitate, simulând o realitate incontestabilă: latura de jos o asociem cu pământul, cele două laturi laterale le asociem cu doi stâlpi de sustinere, iar latura de sus o asociem cu cerul.

linii orizontale

(c) Cosmin Garlesteanu

Liniile drepte verticale sugerează intenția de creștere, de învingere a gravitației, de legatură cu cerul.

Pe de altă parte, intuim de asemenea că așezarea pe înalt este mai instabilă, avem de-a face cu o „construcție” care se poate răsturna mai ușor. Astfel folosirea de compoziții cu linii verticale, ca și încadrarea pe înalt, este mai potrivită pentru acele subiecte care exprimă tensiune, aspirație, dinamism, mișcare pe direcție veriticală sau intensitate emoțională.

Diagonalele

Diagonalele oferă în principal un plus de dinamism cadrului. De asemenea au capacitatea de a conduce privirea într-o mișcare în perspectivă, de-a lungul lor. În general diagonalele sunt generate de așezarea elementelor componente sau de perspectivă.

Diagonalele cadrului (ascendentă sau descendentă, în funcție de traseul logic prin care parcurgem o imagine) au ca principal interes dinamica, putând sugera viteza sau distanța parcursă de un subiect mobil, micșorând-o sau mărind-o.

diagonala ascendenta

(c) Mirela Momanu

diagonale

(c) Mirela Momanu

Diagonalele ascendente sunt considerate linii puternice, ce adaugă profunzime fotografiei și creează impresia de acțiune. În cultura occidentală, obișnuița cu lectura de la stânga la dreapta, o diagonală ascendentă va sugera optimism, evoluție, ideea de progres.

Prin contrast, diagonalele descendente accentuează ideea de melancolie, involuție, pesimism sau degradare.

compozitii

(c) Eli Driu

Tot la acest capitol trebuie menționat și faptul că fotografii au posibilitatea de a influența perspectiva, întrucât în apropiere aceasta pare mai amplă, exagerată, iar în depărtare ea pare mai aplatizată. Pe scurt, două subiecte de aceeași mărime în realitate, prin intermediul perspectivei, vor fi diferite: subiectul cel mai apropiat de obiectiv va căpăta o dimensiune amplă, cu mult mai mare decât cea a subiectlui amplasat mai în spate.

fotografia de strada

(c) Cosmin Garlesteanu

Liniile conducătoare

O linie dintr-o imagine, pentru a-și putea îndeplini rolul de „linie conducătoare”, este bine să prezinte anumite proprietăți:

  • să fie suficient de lungă, astfel încât să stărnească interesul privitorului și să-l conducă pe acesta spre subiectul principal;
  • să pornească din planul apropiat și să treacă înspre planul mijlociu, unde este situat subiectul principal, pentru a amplifica senzația de tridimensionalitate a fotografiei.

Liniile conducătoare au rolul de a capta privirea și de a o conduce către principalul element de interes din fotografie. Pentru a fi cât mai bine definite, recomandarea generală este de a porni compozițiile bazate pe astfel de linii din partea stânga spre partea dreaptă, de jos în sus sau din apropiere spre depărtare.

Pe de altă parte, o linie conducătoare poate fi dreaptă sau șerpuită, vizibilă sau sugerată, în multe cazuri indicând foarte bine adâncimea cadrului (a treia dimensiune). Spre exemplu, direcția privirii unui personaj poate genera o linie conducătoare sugerată.

Un articol realizat de Asociația Exposure.
Fotografii: Mirela Momanu, Eli Driu, Cosmin Gârleșteanu, Cristina Țintă.

S-ar putea să te intereseze și: