René Maltête sau fotografia în versuri

Postat de: Cristian Munteanu Cristian Munteanu

Fotografia acestui francez nu ne dă dureri de cap. Nu e apăsătoare, nu naşte angoase, poate nici nu are de explorat profunzimi. Nu suntem zguduiţi seismic de adevărurile tragice cuprinse în cadrele lui René. Francezul, mai degrabă, garniseşte fotografiile sale cele mai reuşite cu un accesoriu facil şi anume umorul. Aflat în faţa vieţii, în căutarea răspunsurilor, René propune metoda cea mai sigură de izbândă, râsul. Nu hăhăitul, nu băşcălia, ci râsul ca formă de rafinament vizual şi intelectual.

Despre René Maltête ştim puţine lucruri care ţin de biografie. S-a născut la 8 mai 1930, la Lamballe, în Franţa şi a murit pe 8 noiembrie 2000. Visul său se pare că a fost acela de a ajunge regizor, dar cum nu avea un aparat de filmat, s-a reorientat. Aşa că, clară fiindu-i pasiunea şi pentru fotografiat, deja de la 16 ani începuse cu un Pontiac 6×9, îşi cumpără, în 1954, un Semflex 6×6 şi o ia încetişor la cutreierat străzile din Paris. Relativul succes vine destul de repede, iar după doar patru ani este admis în Rapho, o agenţie de fotografie destul de cunoscută pe acea vreme. Scoate şi un album foto doi ani mai târziu, Paris Des Rues et Des Chansons, nu fără probleme. Mai multe edituri îi resping proiectul, până când una se încumetă şi-l publică. Cartea e o reuşită, se vinde în 35.000 de exemplare, şi necesită trei ediţii. În 1973, Maltête se mută la Dreux, unde, şapte ani mai târziu, pune bazele unui festival de poezie.