Review Sigma 30mm f1.4 cu Sorin Voicu

Postat de: Sorin Voicu Sorin Voicu

Obiectivul Sigma 30mm f1.4 DC DN Contemporary s-a alăturat familiei micro 4/3 în februarie 2016. Precum se știe, Sigma oferă și alte obiective pentru sistemul m4/3, printre care un 30mm f2.8. Noul obiectiv oferă o luminozitate mai mare, un alt design și tehnologie mai modernă. Producătorul afirmă că este o combinație perfectă între calitatea imaginii și portabilitate. Are dreptate? Voi încerca să aflu răspunsul testând obiectivul.

 

Așteptările mele: un bokeh frumos (doar avem la dispoziție 9 lamele rotunjite), claritate excelentă, ușurință în punerea la punct manuală, lipsa rateurilor de focalizare, un comportament exemplar la flare, aberații cromatice bine ținute sub control. Nu menționez printre dorințe lipsa vignetării, asta pentru că mie îmi place ca obiectivul să vigneteze la diafragme deschise.

 

Cei 60mm echivalent 35mm nu denotă un obiectiv standard, ci mai degrabă un teleobiectiv ușor. Pus pe un APS-C, cum este de exemplu Sony, se schimbă ecuația. Personal aștept de la Sigma pentru m4/3 un 19mm 1.4.

 

Dat fiind echivalentul distanței focale, trebuie să ai motive destul de serioase să îl achiziționezi. Diafragma de f/1,4 este extrem de atractivă. Pe de altă parte, posesorii de m4/3 au și alte obiective luminoase la dispoziție, cu o distanță focală mai scurtă, așadar pentru o utilizare mai „universală”. Ce-i drept, nu cu f/1,4, dar cu f/1,8.

 

Dintre toată „haita” de obiective m4/3, Sigma 30mm f/1,4 este cel mai ieftin obiectiv fix cu o asemenea diafragmă maximă. Să vedem ce a ieșit în cele aproape două zile cât a fost disponibil pentru testare.

 

Specificații

  • Distanța focală pentru m4/3: 60mm echivalent full frame
  • Motor de focalizare: motor pas cu pas (stepper motor)
  • Posibilitate de intervenție manuală asupra focalizării: la m4/3 da numai în modul S-AF, setare S-AF+MF
  • Construcție optică: 9 elemente în 7 grupuri
  • Unghi de cuprindere: 50.7°
  • Număr lamele de diafragmă: 9 (rotunjite)
  • Diafragmă maximă: f/1,4
  • Diafragmă minimă: f/16
  • Distanța minimă de punere la punct: 30cm
  • Raport de mărire:  1:7 (0,14x)
  • Diametru filet filtru: 52m
  • Dimensiuni: 73mm lungime, 65mm diametru
  • Greutate: 265g

Construcție

Arată și se simte ca un obiectiv clasic. Sigma mai oferă un 30mm pentru sistemul m4/3, Sigma 30mm f2.8 DN Art, cu un design modern la care nu se observă inelul de focalizare (acesta reprezentând aproape în totalitate corpul obiectivului, nu este din cauciuc și nici nu are striații, la o primă privire crezi că obiectivul nici nu oferă inel de focalizare. Așadar, versiunea 1.4 arară și se simte ca un obiectiv obișnuit. Acest lucru vine însă cu un preț: nu oferă o construcție compactă așa cum poate suntem obișnuiți pentru sistemul m4/3. Pe de cealaltă parte nici nu este un „monstru” de obiectiv, dacă este să fim cinstiți.

 

Materialul exterior este din plastic. Sigma îi spune TSC = thermally stable composite, compozit termorezistent. Mai pe înțelesul tuturor, este un material plastic care rezistă fără probleme la diverse temperaturi și variații de temperatură, așadar un plastic rezistent.

 

Inelul de punere la punct este foarte generos ca suprafață, cauciucul oferă o priză bună și oferă o oarecare prestanță obiectivului, asta datorită calității materialului.

 

Parasolarul este inclus, așa cum suntem obișnuiți de către producătorul nipon. Nu este o piesă de mare finețe, în schimb suficient de solid. Se fixează ferm, așa cum și trebuie.

 

Altă chestiune care ține de construcție: la obiectivele Sigma destinate m4/3 (cel puțin cele testate și deținute de mine), atunci când aparatul este oprit (și obiectivul nu primește curent), dacă zgâlțâi obiectivul se aude ceva mișcându-se în interior. Din câte mi-am putut da seama, obiectivele Art pentru mirrorless au un motor AF liniar. Imediat ce pornești aparatul foto, deci obiectivul primește curent, acest zgomot nu se mai aude. Nu sunt inginer, dar dat fiind comportamentul, cred că are legătură cu motorul de focalizare. În schimb, Sigma 30mm f1.4 DC DN Contemporary m4/3 nu „suferă” de această „boală” (alt alt motor de focalizare).

 

Am apreciat în mod deosebit focalizarea internă și caracterul solid al obiectivului.

Construcție optică

Designul special al grupului de lentile care contribuie la focalizare oferă o punere la punct rapidă și lină, fapt constatat și de mine de-a lungul utilizării. Elementul frontal este confecționat dintr-o sticlă specială pentru a influența pozitiv indicele de refracție și difuzia culorilor. Cele două elemente asferice asigură obținerea unei excelente calități optice a imaginii, iar construcția compactă este extrem de adecvată pentru a fi folosită pe aparate foto mirrorless, ele însele compacte de felul lor. Tehnologia dezvoltată de Sigma pentru focalizarea internă și elementele optice din grupul lentilelor de focalizare permit folosirea unui motor pas cu pas și mai compact. În afară de lentila asferică, Sigma a mai inclus și o lentilă asferică pe ambele fețe. Ca să fiu sincer, mie unul puțin îmi pasă cum arată un obiectiv pe dinăuntru. Mă interesează rezultatul. Din partea mea, dacă obiectivul are doar una sau două lentile care oferă o calitate excepțională a imaginii este tot ceea ce îmi doresc. Restul e cancan.

Aspect

Nu prea aduc vorba de aspect în testele mele. De data aceasta fac însă o excepție. Avem un obiectiv fix luminos de o dimensiune nu chiar compactă în termeni m4/3. Unora li se pare prea masiv pus pe anumite corpuri. Personal l-am folosit pe E-P2, aparatul pe care îl folosesc pe timp de iarnă. De obicei, port aparatul la mine folosindu-l împreună cu Olympus M.Zuiko Digital 17mm 1:2.8 clătită, eh, pancake. O combinație destul de compactă. Și îl port așa zi de zi la muncă (nu se știe niciodată când îmi vine pe chelie să ies la o tură foto seara târziu după o zi obositoare de muncă – este felul meu de a mă relaxa). Când am folosit pentru prima dată Sigma 30mm f/1,4 mi s-a părut cam mare. Dar senzația a trecut destul de repede numai după câteva minute. Uitându-mă acum la aparat, nu mi se pare exagerat de mare. Este bine echilibrat atunci când îl țin în mână, asta poate și datorită faptului că E-P2 are un corp metalic (mai greu). Poate că pentru posesorii unor corpuri mai mici decât E-P2 (și mai ușoare), echilibrul să fie deranjant atunci când folosesc Sigma. Ca aspect, depinde în cea mai mare parte de gusturi. Sigma oferă pe de cealaltă parte o oarecare prestanță (ca să nu zic lucru bine făcut, că deviez în politica lui pește prăjit).

Calitatea optică

Pentru cei interesați mai mult de cifre și teste laborioase în laborator (SIC!), este invitat să cerceteze laborios internetul. Dacă este să mă iau după DXO Mark, la f/1,4 avem o claritate excelentă în centru și ceva mai slabă atunci când ne îndreptăm privirea spre margini și colțuri. Perfect normal, din punctul meu de vedere. Claritatea cea mai bună pe întreg cadru este obținută la f/2,8! Obiectivul stă bine pe poziții până la un f/11, moment în care claritatea scade pe toată suprafața cadrului. Difracția își face apariția la f/5,6 (teste de laborator, da?). Din câte mi-am putut da seama, Sigma oferă o claritate destul de consistentă, ceea ce nu poate decât să ne încânte.

Vignetarea este pronunțată la f/1,4 și aproape că dispare la f/1,8 (ochiometric). La f/2,8 nu mai este vizibilă. Așa se vorbește în târg, așa ne învață laboratoarele. Am zis să testez și eu pe un perete din casă.

Aberațiile cromatice? Laboratorul ne spune că la diafragmă maximă acestea există și sunt vizibile cu ochiul liber și că pot fi corectate în post-procesare. Odată cu închiderea diafragmei, aberațiile de tentă albastră/galbenă (linii albastre) se reduc, în timp ce aberațiile cu tentă azurie și roșie cresc. În practică, dacă ești nevoit, din diverse motive, să compensezi expunere spre plus cu subiect principal în culori închise, aberațiile cromatice albastre sunt evidente. Nimic însă ce nu poate fi corectat în post-procesare. Iar pentru cazurile extreme când nu este posibil (se poate întâmpla), atunci convertim imaginea color într-o imagine alb negru și se rezolvă.

sigma

Am ales în mod voit exemplul de mai sus. A trebuit să compensez imaginea cu 3 trepte pentru a evidenția aberațiilor cromatice la f/1,4.

Distorsiunea este de tip butoi (cam ciudată) vizibilă mai ales spre colțuri. Mi-a trebuit ceva timp să caut un exemplu în acest sens.

sigma 30mm

Bokeh

Cine își ia un obiectiv luminos o face adesea pentru bokeh, pentru separarea cât mai faină a subiectului față de restul. Cu cât un obiectiv este mai luminos, cu atât această separare este mai… spectaculoasă. Avertisment pentru „artiști”: această separare a subiectului față de fundal nu face o poză mai artistică decât alta.

Sigma 30mm f/1.4 oferă un bokeh foarte plăcut, în mare parte datorită celor 9 lamele rotunjite ale diafragmei.

Nu este o metodă științifică, dar îți poți face o idee despre cum arată bokeh-ul.