Suntem frumosi, draguti, curati, cu aparate de ultima generatie si idei in conformitate cu ultima versiune a sistemului de operare numit secolul 21.

Facem poze cumintele, colorate, care-si exprima o incercare de curaj prin accesorii care mai de care mai flashy, sau peisaje care mai de care mai exotice si „erotism” tras de  par, fiindca primim report pe Facebook

Expresiile sunt aceleasi, modelele parca sunt aceleasi, cliseele raman cap de trend, ba chiar devin sfaturi. Arta care nu e draguta, nu se vinde, pentru ca ne-am obisnuit cu mass-media suficient incat sa consideram un nud ceva porno sau gay ceva obscen.

Ba, mai mult, cred ca am inceput sa ne consideram umanitatea ca fiind obscena si kitsch-ul un antidot sustinut de cat mai multi bani bagati in fel de fel de scuze care sa umple golurile creative.

Arta nu trebuie sa fie frumoasa. Pardon, de fapt, arta nu trebuie. Fotografia nu trebuie, deci, sa respecte canoane, ci doar sa se inspire din miscari si din realitate. Era in care toti putem fi de toate si oricine nu este un avantaj, daca ne goleste de substanta.

Arta nu trebuie, ea este onesta si amorala.

In acest articol, vreau sa ne plimbam putin prin istoria fotografiei si a artei, sa sesizam impreuna diferenta dintre o poza draguta si o fotografie memorabila, dintre o lucrare care te face sa spui „ce misto e” si alta care te face sa amutesti.

Inceputul si marile civilizatii

Totul a inceput de la picturile rupestre (30,000 i.Hr) si a continuat, mai apoi cu marile civilizatii: cultul lumii de dincolo al egiptenilor (3100 i.Hr.– 30 i.Hr.), perfectionista grecie antica (850 i.Hr-31 i.hr), realismul roman (500 i.Hr.– d.hr. 476), serenitatea indiana, chineza, si japoneza (653 i.Hr.–d.Hr. 1900), mozaicurile bizantine impreuna cu arhitectura islamica (i.Hr. 476– 1453 d.hr).

Urmate de inceputul intunecat al istoriei noastre

  • Evul Mediu (500–1400)  impreuna cu arhitectura gotica 
  • Renasterea culturii clasice (1400-1550) imediat urmata de Renasterea venetiana si nordica (Franta, Germania, Polonia, Anglia etc) 1430
  • Manierismul (1527–1580) – arta care sparge regulile 
  • Barocul (1600–1750) – arta ca arma in razboaiele religioase si nu numai
  • Neoclasicism (1750–1850)-  intoarcere la conceptele Greciei Antice si Romane
  • Romantism (1780–1850) – triumful imaginatiei si individualitatii
  • Realismul (1848-1900) celebrand omul de rand

Undeva intre Romantism si Realism a luat nastere primul curent in fotografie, Pictorialismul. Miscarea se baza pe a da semnificatie unei imagini printr-o scena, eveniment, lumina sau emotie. Acest curent a fost popular in unele zone chiar si pana la inceputul secolului 20.

arta nu trebuie

(c) Henry Peach Robinson „Fading Away”

Iar daca fotografia nu s-a incadrat in: impresionism, post-impresionism sau cubism si futurism, ea le-a prins din urma cu emotiile puternice ale expresionismului, Dadaismul (1916) cuprinzand artele plastice, literatura si fotografia, ca o reactie la Primul Razboi Mondial si a nationalismului.

A urmat apoi Suprematismul, o miscare care cauta ca prin formele geometrice sa transcendem intr-o noua realitate.

arta nu trebuie

(c) Andre Kertesz: „Monmartre”

Tot cam in aceeasi perioada a luat amploare si fotografia documentara (1936).

documenara

(c) Dorothea Lange – Migrant Mother (1936)

Intre timp, si-au facut loc si Expresionismul abstract, si Pop art-ul (1940-1960), iar in 1970 Postmodernismul plin de sceptisicim cultural, cu frau liber artistic si filozofic, criticand societatea cu scopul de a aduce in atentia publicului probleme ei, a spart barierele tuturor stilurilor si a „permis” ca toate curentele sa fie combinate, sau reconcepute, dupa viziunea individuala a fiecaruia (de acolo a intrat arta in „mainstream” si s-a nascut mentalitatea „si eu pot fi artist” chiar daca nu am habar despre ce este vorba. Ca doar e „usor”, nu?).

In 1980 subiectul fotografiei devenise mai putin important decat felul in care tu, fotograful, poti manipula imaginea, iar aceasta miscare a supravietuit cam pana la inceputul secolului 20.

Arta nu trebuie, ci, cred eu, ea doar se traieste. Am ajuns oare in punctul in care ne putem declara trairile ca fiind nesemnificative? Poate ca de fapt au ajuns sa ne influenteze atat de tare incat ne este frica sa le redam, sa ni le asumam si sa le expunem, creativ vorbind, pentru ca toata lumea sa le vada si sa se conecteze cu noi.

Intradevar, este mult mai usor sa pui poze frumoase cu prietenii sau de la munte si sa va conectati in felul acesta, superficial. Dar, daca vrei sa faci fotografie, iti recomandam: sa cauti mai mult, sa te delectezi mai mult si sa te minti mai putin. Sa fii mai putin multumit de ce creezi tu si sa admiri mai mult ce fac altii, punandu-ti intrebari. Cand iti place ceva, intreaba-te „de ce?” si ofera-ti un raspuns. Adesea, daca iti este usor sa-ti dai un raspuns si nu necesita argumente sau analiza, vei descoperi ca e doar ceva ce ti-a pacalit privirea pe moment.

Arta nu trebuie si tocmai datorita acestui lucru va mai prezint o serie de artisti, unii consacrati, altii nu. Cert este ca sunt din cealalta tabara. Din tabara care la noi in tara ar fi probabil refuzata de galerii fiindca „nu se vinde”, fiindca omul cand vine acasa vrea sa vada pe perete o natura statica (eventual) si „floricele pe campii”, care sa nu-i mai dea de gandit. Ca si asa, saracul, are atat de multe pe cap, in tara in care nimic nu merge bine, pentru ca nimeni nu pune mana de la mana sa (se) schimbe.

Arta nu trebuie, pentru ca nu tine cont de feedback-ul sau interesul consumatorului ori al clientului, nu indulceste ca sa poata fi inghitita. Asa cum noi, de multe ori alegem sa nu pastram anumite relatii cu diversi oameni, fiindca stim ca nu putem fi noi insine pe langa ei.

Inchei cu o foarte compresata cronologie a istoriei fotografiei:

  • Abia in secolul 17 devin camerele obscure populare printre artisti.
  • 1816: Nicéphore Niépce combina camera obscura cu hartie fotosensibila, iar in 1826 creeaza o imagine permanenta.
  • 1819 John Herschel a descoperit ca tisulfatul de sodiu poate fi un solvent al halogenilor de argint informandu-i pe Talbot si Daguerre ca astfel, hyposulfitul carbonatului de sodiu (hypo) poate fi folosit in fixarea imaginii, dupa ce a aplicat aceasta descoperire in 1839.
  • 1853: Felix Toumachon isi dechide un studio de fotografie de portret in Paris.
  • 1855-57: Imaginile direct pozitive pe sticla si metal, devin populare in SUA.
  • 1861-1865: Mathew Brady si personalul capteaza Razboiul civil american, prin 7000 de negative.
  • 1868: Ducas de Hauron publica o carte care propune mai multe metode pentru fotografia color.
  • 1888: Prima camera Kodak, iar anul urmator apare o versiune imbunatatita cu rola de film in locul hartiei.
  • 1907: Apare primul film color, comercial, Autochrome.
  • 1917: Apare Nippon Kogaku K.K (Nikon) in Tokyo.
  • 1925: André Kertész se muta in Paris unde face fotografie de strada timp de 11 ani.
  • 1934: Apare Fujifilm.
  • Al Doilea Razboi Mondial surprins in LIFE magazine de Margaret Bourke-White, Robert Capa, Carl Mydans, and W. Eugene Smith.
  • 1947: Se infiinteaza Magnum Picture Agency.
  • 1960: Garry Winogrand fotografiaza femeile New York-ului.
  • 1988: Sally Mann publica fotografii nud cu copiii sai.
  • 1990: Apare Adobe Photoshop.
  • 1991: Kodak DCS-100, primul SLR digital, un Nikon F3 reconceput.
  • 1999: Nikon D1 SLR 2.74mp pentru 6000$, primul DSLR digital.
  • 2000: Telefoanele mobile au camera foto, un an mai tarziu, Polaroid da faliment.

Afla mai in detaliu despre reperele cronologice ale fotografiei aici, si nu uita sa arunci un ochi si in rubrica Fotografii emblematice, cu siguranta vei gasi articole interesante si fotografii care sa te puna pe ganduri.