"Misiune fotografică 0015" interviu cu Sebastian Vasiu

F64
11minutes read

“Misiune fotografică 0015” este cel mai mare concurs organizat de F64, cu ocazia sărbătoririi de 15 ani de activitate. Pe lângă multele teme, articole și materiale cu sfaturi, Serviciile Secrete F64 s-au gândit să-ți ofere ocazia de ai cunoaște pe jurații acestei campanii mai bine. Cine știe, poate așa vei înțelege mai bine criteriile după care fotografiile ți-au fost jurizate și alese sau nu, asta pe lângă sfaturile date chiar de către Sebastian, (al doilea jurat intervievat) aici și în concurs.

Bună, Sebastian. În primul rând, îți mulțumim că ai acceptat să faci parte din juriul “Misiune Fotografică 0015”. Este o onoare să te avem alături!

Și eu vă mulțumesc. Este onorant pentru mine în primul rând, pentru că este unul dintre cele mai importante concursuri ale anului și pentru că F64 este cel mai cunoscut brand al momentului în fotografie.

Spune-ne câte ceva despre tine, pentru ca toți participanții la concurs să te cunoască mai bine 🙂

M-am născut in Transilvania la Orăștie, in anul 1977. În perioada facultații de arhitectură pe care am absolvit-o la Timișoara înclinația către fotografie a aparut inițial ca o necesitate. Inspirat totuși de tatăl meu care avea o cameră foto pe film rusească (Smena), am fost atras de mic de fotografii. Însă, întâlnirea cu Sorin Onișor în 2013 a fost hotarâtoare și marcantă în dezvoltarea pasiunii mele pentru fotografie. Activitatea a devenit una intensă, dar este una de hobby și de explorare artistică.

De câțiva ani lumea fotografică mă cunoaște probabil mai mult după numele Sebastiaen, pseudonim sub care public, online fotografii.

Cooptarea în ultimii ani în cadrul celor mai importante festivaluri de fotografie din România – Photo Romania Festival și Bucharest Photo Week – a însemnat pentru mine începutul încununării muncii depuse pentru fotografie. Au urmat și alte evenimente cum ar fi expoziții de fotografie individuale sau colective atât in țară: București, Iași, Cluj, Timișoara, Deva, Petroșani, cât și în străinătate (ex. Poznan, Polonia).

Ca membru al AAFR, lucrările mele au fost acceptate și premiate în cadrul tot mai multor saloane internaționale de fotografie având ca patronaj: FIAP, PSA sau GSU. Am devenit în paralel și membru al asociației “Photographic Society of America”.

Fotografiile mele au fost publicate în reviste: Landscape Photography Magazine sau 1X Magazine. Între timp am fost cooptat ca Editor în echipa celui mai cunoscut site de fotografie artistică: 1x.com.

Pe lângă activitatea fotografică propriu-zisă din cadrul numeroaselor incursiuni fotografice, sunt permanent în slujba promovării artei fotografice și a României. Am creat acum câțiva ani comunitatea online “Fotografia Romaneasca” și anul acesta împreună cu Cătălin Moș, revista online Fotografia Romaneasca și concursul “Un milion de locuri de văzut prin Fotografia Românească”.

De curând am fost ales membru în altă echipă de jurizare a concursului Labyrinth 2016, editia a II-a, și curator al unor expoziții personale de fotografie. De asemenea am susținut personal câteva ateliere de fotografie la Deva și Orăștie.

Cum ai primit invitația de a te alătura acestui proiect maraton, de 15 săptămâni?

A fost recunosc, o supriză, dar una extrem de plăcută și onorantă, cum spuneam la început. M-a bucurat ideea pentru că formatul îmi este foarte cunoscut, de la concursul online propriu (Un milon de locuri de văzut prin Fotografia Românească) pe care l-am organizat pe perioada întregului an 2016, cumva similar: cu etape săptămânale, dar și lunare. Astfel, că eram antrenat pentru maraton. În plus, ”ochiul” îmi este permanent pus la treabă prin curarea fotografiilor de pe 1x.com unde sunt editor colaborator.

Au trecut 8 săptămâni până acum și ai jurizat cam 900 de fotografii. Care sunt impresiile până acum?

Fotografiile sunt la un nivel peste așteptările mele. Multe dintre ele pot concura la orice concurs internațional. Diversitatea foarte mare, originalitate si talent artistic. Foarte bine până acum, de la o săptămână la alta!

Ce sfaturi ai pentru cei care încă nu au avut curajul să se înscrie la concursul nostru?

Recomand tuturor să o facă imediat, în primul rând pentru a-și verifica nivelul artistic și tehnic, concursurile în general fiind cel mai important barometru, un feedback absolut pentru un fotograf.

Nu în ultimul rând, premiile puse în joc sunt foarte atractive, mult peste majoritatea concursurilor de la noi.

Știm că ai participat și tu la concursuri de fotografie, la rândul tău, și ai luat o mulțime de premii. Care este preferatul tău și de ce?

Chiar dacă nu a fost cel mai mare premiu, cred că cel mai important a fost primul meu premiu pentru că mi-a dat aripi și m-a motivat pe mai departe. Este vorba de un premiu de notorietate la un concurs de portret sub patronajul Școlii de Fotografie Freelancer a regretatului mare profesor de fotografie Dan Beșliu. A fost un proiect organizat de Anzi Soft și Foto4All în cadru unei campanii urbane – dacă vă aduceți aminte de campania de pe monitoarele din transportul în comun RATB.

Altfel, cele mai prestigioase premii ale mele rămân medaliile de aur și de bronz de la saloanele internaționale de fotografie sub patronajul Federației Internaționale de Artă Fotografică – cel mai mare for din domeniu.

Ce postură îți place mai mult, cea de concurent sau aceea de jurat?

Ambele. Îmi place în continuare să concurez, pentru că îmi verific permanent nivelul și dacă progresez. Eu sunt un perfecționist, vreau întotdeauna mai mult și mai bine. De asemenea, spiritul de învingător nu mă lasă să nu îmi măsor în continuu puterile cu alți fotografi. Trebuie să recunosc că a fost o perioadă vorba și de ego personal și cred că majoritatea fotografilor și oamenilor îl au. Aici e tricky, de aceea recomand fotografilor să facă fotografie pentru demersul în sine și pentru a căuta noul, a explora și eventual pentru o satisfacție proprie a rezultatului intrinsec, nu pentru concursuri. Ar fi frumos să lăsăm orgoliile la o parte, să se colaboreze mai mult în cadrul comunității fotografice. Lumea fotografică ar deveni, poate paradoxal, mai creatoare și am vedea mai multă calitate. Concursurile trebuie să existe, sunt foarte utile, dar acestea trebuie să fie doar o unealtă de măsurare a performanței și nu un scop în sine.

Postura de membru al unui juriu, pe de altă parte, mă flatează întotdeauna și mă ajută să îmi formez ”ochiul” mai bine și mai obiectiv.

Ce echipament foto ai folosit la începuturile tale și cu ce realizezi acum fotografiile cu care îți încânți comunitatea?

Am pus mâna prima dată pe camera foto Smena a tatălui meu, o cameră pe film rusească, fabricată prin anii 60. După câțiva ani, am achiziționat una dintre primele camere foto compacte digitale care era o jucărie pe lângă ce există acum. Am folosit și alte aparate foto ulterior, compacte de exemplu ca Nikon CoolPix sau bridge: Canon SX HS. În ultimii ani însă, din exigența acurateții și a calității, am optat pentru aparatură profesională, astfel că am ajuns să utilizez actual: Canon 6D (trecând prin 5DMII) și obiective EF majoritatea L de la Canon: ex. 15mm, 50mm, 85mm, 24-105mm, 70-300mm.