Interviu: Horia Manolache despre proiectul "Print si Cersetor"

Horia Manolache este un fotograf roman care a plecat la San Francisco, s-a inscris la Academia de Arta si a reusit sa apara in toata presa nationala si internationala cu ultimul sau proiect de fotografie, Print si cersetor. Va invitam sa il descoperiti in interviul acordat blogului F64:
F64: Horia, spune-ne cate ceva despre omul si fotograful Horia Manolache 🙂
Horia: Om ca toti oamenii. Doar ca mai modest.
F64: Noi stim deja ca ai castigat multe premii in fotografie. Care sunt cele mai importante pentru tine?
Horia: Pana acum, pe langa premii, a fost important atunci cand in muzeul DeYoung din San Franciso fotografiile mele au fost alaturi de cele ale lui Ansel Adams, Dorothea Lange, Carleton Watkins, Eadweard Muybridge. Din 11 fotografi unul eram eu. O alta chestie importanta pentru mine este ca am ajuns la Geary 49 in galeria Corden Potts din San Francisco. In septembrie am avut deschiderea expozitiei si cred ca este cel mai mare pas pe care l-am facut pana acum.
F64: Proiectul tau a inceput ca o tema de scoala si avea alt scop inainte, este adevarat?
Horia: Da, vedeam proiectul “Print si cersetor” altfel. Ma gandeam la oameni celebri ca fiind homeless. Dupa cateva refuzuri, am inceput sa ma gandesc la varianta asta. Dar probabil ca o voi face si pe cealalta in viitor.

F64: Cum ai ales personajele si cat de greu ti-a fost sa le explici de ce ai vrea sa iti pozeze?
Horia: Vorbeam cu oamenii pe strada. Nu era greu, dar nici nu intrebam oameni care pareau din start a nu avea chef de vorba. Iti formezi un fler in a citi oamenii dupa o vreme.
F64: Ce echipamente foto ai folosit in cadrul proiectului tau?
Horia: Improvizatii, camere 4×5 pe film, camera digitala intr-un sfarsit pentru a nu mai chinui oamenii. Camera de format mare implica un efort prea mare pentru un “model” care abia se tine pe picioare. Daca este sa fac reclama, atunci Canon. Il folosesc de cand m-am apucat de fotografie. Ca lumini, blituri portabile declansate wireless, tot Canon.
F64: Care au fost cele mai mari provocari pentru tine din punct de vedere al realizarii fotografiilor?
Horia: Provocarea este sa nu renunti cand devine greu, sa tragi de tine. A trebuit sa astept dupa cineva trei saptamani. El locuia intr-o rulota construita de el si era usor sa-l localizez. Doar ca avea doua joburi si niciodata nu-l gaseam. Telefon nu avea, trebuia sa returnez costumul … Il asteptam cate sapte ore pe zi, zi de zi. Sotia mea mai venea cu mine, era insarcinata in opt luni si cred ca pentru ea era cel mai greu.
F64: Ce recomandari ai pentru fotografii care isi doresc sa surprinda oameni simpli si sa transmita, in acelasi timp, povestile lor?
Horia: Sa nu se gandeasca la ce aparat sau ce echipamente le trebuie. Sa se duca pe strazi, sa se duca in casele oamenilor, sa vorbeasca cu ei.