Există o adevărată dezbatere în jurul subiectului watermark, cu argumente pro și contra de ambele părți, motiv pentru care echipa F64 a apelat la opinia unui specialist în domeniul juridic, dar și foarte pasionat de fotografie. Mai jos, aflăm argumentele juridice și rămânem, probabil, pe gânduri. Tu ce părere ai? Cu sau fără watermark? Lasă-ne un comentariu la final de articol!

În ziua de astăzi, Internetul este cea mai ușoară și ieftină modalitate de promovare a operei fotografice, puțini fiind cei care mai aleg să nu-și promoveze fotografiile în mediul online. Pe lângă avantajele sale evidente, Internetul are și dezavantajul că este un mediu propice furtului intelectual.

Sunt foarte mulți fotografi care detestă watermark-ul pe motiv că este inestetic sau că distrage atenția privitorului, însă așa cum voi arăta mai jos, din punct de vedere juridic, acesta este important.

În sistemul nostru de drept nu există o “formulă sacramentală”, însă, sub influență americană (U.S. Copyright Act (17 USC 401)), s-a importat watermark-ul din trei elemente:

  • (i) © simbolul (c) (litera C într-un cerc), sau cuvântul „Copyright”, sau abrevierea „copr.”;
  • (ii) anul primei publicări a operei; și
  • (iii) numele deținătorului dreptului de autor sau o abreviere prin care numele poate fi recunoscut sau o denumire alternativă în general cunoscută a titularului.

În practică, watermark-ul se întâlnește mai des sub forma „© 2014 nume fotograf”, sau într-o formă extinsă „Copyright © 2014 nume fotograf. All rights reserved”.

Din perspectiva sistemului nostru de drept (unde, așa cum am menționat, nu există o prevedere expresă ca în legislația americană), simbolul de copyright © și un text care să identifice autorul sunt suficiente pentru oricine este de bună-credință ca să ia notă de faptul că fotografia respectivă este protejată și nu poate fi folosită decât cu acordul titularului.

Atenție însă, lipsa watermark-ului de pe o fotografie nu înseamnă că aceasta este „la liber” sau că este abandonată domeniului public! Fotografia, ca operă originală, este protejată de lege chiar din momentul în care este înregistrată de captorul aparatului sau de pelicula fotografică.

Cu ce mă ajută atunci un watermark?

# 1 Watermark-ul ajută în eventualitatea unor proceduri judiciare (atât în România, cât și în alte țări) pentru că cel care folosește fotografia, fără acordul titularului, va găsi mai greu apărări care să stea în picioare.
În Statele Unite, U.S. Copyright Act (17 U.S.C. § 401(d)) menționează expres că cel care folosește o fotografie protejată de o notă de copyright nu mai poate pretinde că este vorba de „innocent infringement” ca circumstanță în reducerea daunelor (actual / statutory damages – a se vedea în acest sens cazul Corbis vs Master Maintenance și WCOIL).

#2 Înlăturarea watermark-ului lasă urme. Fie că vorbim de Healing Brush, Pach Tool ori de Content-Aware Delete din Photoshop, asemenea procedee lasă urme care, pe bază de expertiză judiciară, pot fi dovedite împotriva făptuitorului.

Odată dovedită înlăturarea watermark-ului, se poate atrage răspunderea civilă și penală a faptuitorului dacă, prin asemenea înlaturare, a urmărit aproprierea operei (a se vedea punctul 3 de mai jos).

În plus, potrivit art. 143 (2) din Legea nr. 8/1996, fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opera protejată (ie. fotografia, ca operă originală) ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor aplicabil constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Este discutabil dacă watermark-ul de pe o fotografie digitală poate fi calificat ca “informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor aplicabil” în sensul articolului de mai sus, deși tehnic vorbind se poate argumenta în acest sens, iar în contextul în care majoritatea site-urilor de social media înlătură informațiile EXIF din fotografie, asemenea interpretare ar ajuta fotografii și ar descuraja furtul intelectual.

În orice caz, este de rețiunut articolul de lege de mai sus și faptul că adăugarea notei de copyright in EXIF nu trebuie neglijată, cu atât mai mult cu cât această operațiune se poate face foarte simplu, chiar din menu-ul aparatului foto).

#3 Înlăturarea watermark-ului poate reprezenta o încalcăre a drepturilor morale și/sau patrimoniale de autor (art. 10-13 din Legea 8/1996) cum ar fi: i) dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei; ii) dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei; sau iii) a dreptului de a autoriza sau de a interzice realizarea de opere derivate.

Sub un prim aspect, este evident că înlăturarea watermark-ului este o atingere a dreptului (moral) de autor al fotografului de a fi recunoscut ca autor al operei. Paternitatea este principalul beneficiu al unui autor, iar suprimarea ei (prin înlăturarea watermark-ului), în lipsa acordului autorului, reprezintă o încălcare a dreptului moral la paternitate.

Mai mult, chiar și in cazul în care watermark-ul este sub forma unui pseudonim, nu poate fi socotit, prin acest fapt, că fotograful și-a abandonat opera domeniului public. Dreptul la paternitate subzistă și în acest caz și nu este permis altcuiva să-și aproprie opera.

Fapta persoanei care îşi însuşeşte, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor şi o prezintă ca o creaţie intelectuală proprie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

De asemenea, autorul are dreptul moral de a pretinde respectarea integrităţii operei și dreptul patrimonial de a autoriza sau de a interzice realizarea de opere derivate.

Sub acest aspect, trebuie precizat că watermark-ul nu este un simplu element extrinsec operei, lipsit de originalitate – ca o simplă ștampilă pusă de un factor poștal, ci un element care contribuie la originalitatea operei artistice. Watermark-ul în sine, poziționarea acestuia pe fotografie, alegerea tonurilor și nuațelor acestuia în funcție de anumite criterii estetice și/sau tehnice sunt activități consumatoare de timp și knowhow pentru artiștii atenți la detalii, iar rezultatul unor astfel de activități intră în sfera creației intelectuale originale care se bucură de protecție juridică.

Din această perspectivă, înlăturarea watermark-ului poate reprezenta:

  • i) o modificare de natură să altereze caracterul operei sale artistice; și chiar
  • ii) o transformare a operei originale sub forma unei opere derivate, pentru care titularul operei originale trebuie să-și dea acordul.

Constituie infracţiune şi se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă fapta de a realiza opere derivate fără autorizarea sau consimţământul titularului drepturilor recunoscute de lege (art. 140 (1) litera e din Legea nr. 8/1996).

#4  În cazul în care reproducerea este făcută în “scop de folosință publică”, fără consimțământul autorului sau plata vreunei remunerații (art. 33 din Legea 8/1996).

În primul rând, pe lângă alte limitări prevăzute de art. 33 din Legea 8/1996, care micșorează foarte mult cazurile în care ar putea fi folosite fotografiile, legea prevede că cel care o utilizează in acest scop “este obligat să menționeze sursa și numele autorului cu excepția cazului în care identificarea sursei și numelui autorului se dovedește a fi imposibilă”. Or, în prezența unui watermark pe fotografie, este exclus să se mai invoce faptul că nu se poate identifica sursa și numele autorului.

Menționarea sursei sub forma “sursa: Internet / YouTube / Facebook (alți furnizori de diverse servicii)”, așa cum se procedează adesea în mass-media de la noi, pe lăngă lipsa totală de respect pentru fotografi, nu poate reprezenta îndeplinirea condiției legale referitoare la menționarea sursei și a numelui fotografului.

De asemenea, trebuie reținut că art. 33 din Legea 8/1996 nu permite transformarea operei originale. Or, așa cum am arătat mai sus, eliminarea watermark-ului reprezintă o transformare pentru care trebuie solicitat acordul autorului.

Autor: Dragoș Pleșuvescu, avocat și fotograf entuziast