Pe Arkadius Zagrabski, echipa Foto4all* l-a cunoscut pe Facebook. Nu e neapărat modalitatea ideală de a discuta cu cineva despre fotografie, însă nu a fost un impediment. Au realizat un interviu care, treptat, treptat, s-a conturat frumos și pe care vi-l prezentăm și noi, mai jos:

#1 Din câte am auzit, ai descoperit fotografia in anul 2006. Ne spui cum a început totul?

Încă din copilărie mi-a făcut plăcere sa fotografiez, dar, pe vremea aceea nu aveam o abordare serioasă. Era ca un fel de joc distractiv pentru mine. Mi se părea întotdeauna minunat când tata îmi permitea să-i folosesc aparatul de fotografiat în vacanță – desigur, era unul de tip analog. Eram teribil de preocupat să nu stric ceva, dar și mândru când puteam face o fotografie pentru a o păstra ca suvenir. Acestea sunt amintirile plăcute ale copilăriei mele. De fotografie m-am ocupat cu seriozitate abia câțiva ani mai târziu. De atunci ea a devenit o parte foarte importantă a vieții mele – o pasiune.

#2 Într-o descriere proprie, spuneai că este minunat să descoperi şi să înveţi cum trebuie făcută o fotografie bună . Cum şi unde ai învăţat? Ai fost auto-didact? Sau ai urmat o şcoală de fotografie?

Dacă trag o linie, competențele practice mi le-am însușit singur. În principiu, a fost ca un studiu – doar că eu am fost acela care a determinat conținutul propriu-zis. Premisa a fost, desigur, ambiția mea, care m-a păstrat captivat de fotografie. Studiam zilnic. Am început să citesc cu mare interes cărți legate de cele mai diverse teme legate de fotografie. Cu aceasta ocazie am aflat de noi tehnici și metode, pe care le-am testat ulterior și le-am aplicat și în fotografiile mele. După cum era normal, nu mi-a ieșit totul chiar de la început, dar am învățat repede din greșelile mele și mi-am îmbunătățit constant abilitățile. Am ajuns la un moment dat la punctul în care am considerat că am citit destul. De atunci încolo a urmat să răsfoiesc albume de fotografii ale unor mari artiști și am studiat imaginile acestora. Mi se pare acum, privind inapoi, că acesta a fost cel mai important pas din evoluția mea ca fotograf. Atunci când priveam imaginile – indiferent dacă erau portrete, peisaje sau arhitectură – mă întrebam adesea care au fost mijloacele prin care artistul a desăvârșit aceste imagini? Care a fost rolul pe care l-a jucat vremea aici? Ce i-a trecut prin minte fotografului în legătură cu imaginea aceasta? Au emoțiile un rol important? Ce vrea artistul să transmită?

Acest studiu al fotografiilor altor artiști mi s-a părut foarte important. Din acel moment am realizat ce înseamnă cu adevărat să ai „intenții serioase” în fotografie. După ce am trecut de la domeniul analog la cel digital, a început o nouă etapă a evoluției mele. Am putut, desigur, prelua multe tehnici și metode din experiența lucrului pe film și din rutină. Scopul meu a fost însă să nu intersectez fotografia și tehnicile analoge cu cele digitale. Totul a început cu expunerea corespunzătoare. Măsurarea expunerii prin intermediul sitemului de zone trebuia învățat, până la developarea negativelor. Numai despre subiectul acesta se putea, în opinia mea, scrie un studiu.
Frumusețea este că studiul fotografiei nu va lua niciodată sfârșit pentru mine. Posibilitățile și temele legate de fotografie sunt atât de complexe, încât mereu vor exista aspecte noi și interesante, demne de a fi descoperite.

venetia

#3 Trăieşti din fotografie? Sau este doar un hobby?

Ce întrebare dificilă. Pentru mine fotografia este în fapt mai mult decât un hobby, este o parte importantă a vieții mele. Investesc mult timp liber în fotografie, dar mai am și alte hobby-uri cu care compensez, de exemplu, drumețiile.

Cu toate astea, nu aș avea nimic împotrivă ca acest hobby să devină la un moment dat mai mult decât o simplă pasiune. Îmi pot imagina chiar de pe acum cum ar fi să colaborez mai intens cu galerii, artiști și clienți, pentru a putea dezvolta și implementa proiecte noi.

#4 Deja de ceva vreme încoace, lumea se întreabă dacă există o diferenţă între fotografii de fine art şi ceilalţi fotografi. Sau despre diferenţa dintre a fi artist sau doar fotograf, dintre a fi un creator sau un documentarist. Sau poate că toate acestea nu se exclud reciproc. Tu ce părere ai legat de asta? Crezi că există o diferenţă? Şi dacă da, tu cum te autodefineşti şi de ce?

Desigur că există o diferență dacă abordezi tema fotografiei din perspectivă profesională, cu o pregătire sau un studiu prealabil. Fondul teoretic și, eventual, abilitățile deprinse sunt atunci cu siguranță superioare. Dar îmi oferă asta un ochi mai bun pentru subiecte sau o ambiție mai intensă? În final, mă face asta un fotograf mai bun? Sau un artist?

În ceea ce mă privește, pot să spun că primesc un feedback extrem de pozitiv pentru lucrările mele. Nu m-am așteptat niciodată ca recunoașterea să fie atât de copleșitoare. Și acesta este, într-adevăr, factorul decisiv: pot să îi ating pe ceilalți prin fotografiile mele? Pot să trezesc emoții? Le plac oamenilor fotografiile mele? Acesta este motivul pentru care am investit atâta timp și efort în acest hobby. Sunt ambițios și mereu motivat să mă dezvolt pe mai departe. După cum am mai spus, fotografia este pentru mine un studiu în care eu determin limitele și conținutul. Nu stiu însă dacă aş putea spune despre mine că sunt un artist.

În orice caz, pregătirea „profesională” este doar primul pas pentru un bun fotograf. Dacă nu mă pot elibera de granițele celor deja învățate și dacă nu mă pot dezvolta relevant în continuare, nu-mi pot dezvolta un stil propriu și original.

Singurul aspect de interes este: îmi place fotografia, cu puterea sa expresivă, prelucrarea și emoțiile ce încadrează subiectul? Nu are importanță aici ce tip de pregătire are fotograful care a surprins imaginea. Fie el un fotograf profesionist sau un pensionar care are un ochi bun pentru momente de imortalizat.

#5  Am citit undeva că la o universitate, în prima zi de cursuri, un profesor le-a cerut studenţilor săi, să îşi ordoneze aspiraţiile. Le-a cerut celor care îşi proposeseră să devină fotografi de succes (să câştige bani din asta), să treacă într-o parte a camerei, iar celor care îşi proposeseră să devină fotografi buni (să facă fotografie de artă), să treacă în cealaltă parte a camerei. Studenţii s-au panicat. Crezi că scopul de a avea succes, de a câştiga bani din fotografie, poate îndepărta fotograful de propria-i creativitate? Şi nu poţi fi de succes şi bun (în sensul de creativ, artistic) în acelasi timp? Ce crezi?

Cred că presiunea de a câștiga bani poate avea efecte negative asupra unui forograf. Dacă vreau sau trebuie să câștig bani, atunci trebuie să mă adaptez la ceea ce este necesar. Care este necesitatea? Cum se pot câștiga banii? Vă rog să nu mă înțelegeți greșit, dar pentru mine n-ar fi mare lucru să fotografiez portrete sau nunți pentru a mă întreține. Dacă sunt bun, pot sigur câștiga mulți bani, dar posibilitățile de dezvoltare vor fi supuse unor restricții severe și, în principiu, munca s-ar repeta la nesfârșit.

Ar trebui să se îndeplinească sarcini, să se ia în considerare numai anumite subiecte și un mod/stil pre-stabilit și, în cazul în care merge foarte prost, să se developeze fotografiile în grabă. Așa ceva îmi poate doar împiedica evoluția și răpi bucuria, cheful și pasiunea pentru fotografie. Imi dau seama cât de epuizant este atunci când mă pregătesc pentru expozițiile lucrărilor mele, de cât timp am nevoie pentru planificare, cât de presant este aspectul timpului în ceea ce privește prelucrarea și developarea pozelor în acest caz.

Totuși, un aspect nu îl exclude pe celălalt. Când mi-am găsit stilul propriu, unic, care place și altora într-atât încât sunt dispuși să plătească pentru asta, pot fi un fotograf bun, de succes, care se susține și din punct de vedere material. Trebuie doar să mă asigur că pasiunea nu se pierde.

Arkadius Zagrabski

#6 De ce alb-negru? Probabil toată lumea te întreabă asta… Crezi că o fotografie alb-negru are puterea de a transmite mai mult?

Da, nu e prima dată când sunt întrebat asta. De ce alb-negru? Dar acesta este punctul greșit de plecare. Alb-negrul este pentru mine culoare. Întrebarea este de fapt ce înseamnă imaginile pentru mine și ce ar trebui să exprime. Ce emoții vreau să trezesc de fapt? Mă fascinează acum fotografia alb-negru. Sunt o persoană deschisă și caldă (solară ar fi termenul, dar suna ciudat) din Rheinland. Prin urmare, fotografia alb-negru determină un contrast frumos cu ființa mea.

Din punct de vedere pur stilistic, găsesc fotografia alb-negru mai plină de provocări. Imaginile sunt atemporale și pot reda, din perspectiva mea, cu mult mai multe. Modul de a reda peisaje în alb-negru este fascinant.

fotografia de peisaj

#7 Frumos spus. Acum povesteşte-ne mai departe. Ce lucruri te inspiră?

Există o serie de artiști ale căror lucrări, al căror stil de developare a fotografiilor în special, mă fascinează și care mă influențează în mod definitoriu. Caut mai apoi să utilizez tehnici asemănătoare de fotografiere, pentru a le înțelege stilul de a lucra.

Dar există și influențe indirecte, precum amintirile copilăriei sau trecerii înspre viața de adult, care pot servi drept fundal emoțional. Cea mai puternică influență indirectă o are cu siguranță muzica, ea fiind aceea care mă poate transpune în anumite stări emoționale și care construiește cadrul unei anumite fotografii.

În cele din urmă, caut ca toate aceste condiții care mă influentează să îmi respecte stilul propriu și să-mi dezvolte stilul de a lucra. Am speranța că aceste influențe au ca rezultat fotografii care să îmi reprezinte stilul și perspectiva.

#8 Ce elemente definesc o fotografie bună ? Şi ce crezi că are mai multă importanţă: estetica sau starea conferită de imaginea respectivă?

Dacă atunci când privesc o imagine mă cufund în detaliile operei și am nevoie de câteva minute pentru a mă elibera de ea, consider că am în față o fotografie specială. Nu are importanță pentru mine felul în care fotografia a fost surprinsă, sau compoziția ei.

Desigur, consider că atmosfera (starea sufletească) are un rol important. Nu degeaba călătoresc fotografii – și eu la fel – de mai multe ori în aceeași zonă, în speranța de a surprinde atmosfera dorită și sentimentul dorit pentru o fotografie. Această atmosferă este trăită de regulă în zilele întunecate și reci mai degrabă decât în lunile de vară. Norocul are de asemenea un rol important aici. Nu e mereu ușor să întâlnești deodată toți factorii de influență potriviți.

#9 Crezi că portofoliul unui fotograf poate reflecta către cel care priveşte imaginile nu doar relaţia acestuia cu subiectul, ci chiar o anumită atitudine faţă de viaţă?

Da, asta e prezumptia de la care se poate pleca. Imaginile sunt adesea autoportrete ale propriului suflet și ale propriilor simțiri. Într-o anumită măsură, o operă vorbește despre caracterul fiecărui artist. Pentru mine, melancolia este un punct important în fotografii. Aceasta se oglindește și în muzică, iar muzica este o parte la fel de importantă a fotografiei mele. Fotografiile sunt, prin urmare, un soi de auto-reflecție.

Mi se pare interesant faptul că, în condiții normale, sunt un om fericit și am o atitudine absolut pozitivă asupra vieții. Dar, aparent, din fotografia mea reiese că și o altă latură în prim-plan. E ca și cum același musician ar cânta la două instrumente diferite. Uneori melodii vesele, alteori melodii triste, melancolice.

#10 Consideri fotografiile tale ca un fel de extensie a persoanei tale? Ai reuşit să-ti dezvolţi un stil propriu, personal?

După cum am spus, consider fotografiile ca pe un mod de reflecție a propriului suflet și a emoțiilor personale, pentru care imaginea are rolul unui cadru. În acest fel mă pot recunoaşte cel mai ușor în fotografiile mele. Așa lucrează și mulți alți fotografi și își prezintă lucrările, care sunt compuse, prelucrate și developate în stilul lor personal.

Dacă prin asta mi-am dezvoltat propriul stil, îi las pe ceilalți să judece. Pentru că sunt influențat de alți artiști, vor exista mereu suprapuneri. Dar pentru că eu îmi susțin cu fermitate trăirile în propriile imagini, un stil personal ar trebui să fie evident.

Arkadius Zagrabski

#11 Odată cu apariţia uneltelor digitale, a Internetului, a posibilităţilor de răspândire a pozelor, precum şi a reţelelor sociale, fotografia a suferit o serie întreagă de schimbări, nu doar legate de modul în care facem fotografie, dar şi în ceea ce priveşte felul în care împărtăşim imaginile cu lumea din exterior sau felul în care încercăm să ne facem cunoscuţi ca fotografi. Cred totuşi că, de fapt chiar cunosc o serie de fotografi, care continuă să urmeze calea tradiţională a fotografiei, fără a utiliza aceste oportunităţi dacă le putem numi aşa.

Tu ce părere ai despre asta? Şi cum îţi influenţează acest lucru modul de a lucra cu imaginile?

În ziua de astăzi, artiștilor le este cu certitudine mult mai ușor să își facă lucrările și operele accesibile unui public mai larg. Odată cu domeniul de marketing internațional, Internetul și celelalte „scurtături” oferă mult mai multe posibilități. O prezență pe Internet este astăzi mai degrabă o obligație. Avem posibilitatea de a ține vizitatorii și iubitorii de artă la curent cu noutățile și de a-i informa în timp util despre evenimente de actualitate. Lucrările și proiectele sunt astfel mai ușor de introdus pe piață. Schimbul internațional prin intermediul diverselor medii de comunicare, precum Facebook sau bloguri a devenit în mod evident mai simplu. Prin urmare, există un număr mult mai mare de posibilități, care lasă puține de dorit. Eu sunt pro aceste căi de comunicare cu publicul. Şi le utilizez din plin. În cele din urmă, de asta profităm atât noi, artiștii, cât și iubitorii de artă și orice alt public interesat.

peisaje superbe

#12  La ce ne putem aştepta de la tine în viitor?

Desigur, am o mulțime de idei, pe care mi-ar plăcea să le pun în aplicare, dar sunt acum abia în faza de planificare. Cu toate acestea, câteodată planific prea mult. Există atâtea subiecte, motive, pe care aș dori să le fotografiez, locuri care merită văzute. Mi se pare dificil, deci, să mă concentrez asupra unui singur proiect. Este însă necesar să fac asta, întrucât călătoriile trebuie planificate cu grijă, iar eu trebuie să aloc planificării timpul necesar.

În plus, există de asemenea locuri în care am fost, dar pe care mi-aș dori să le revăd. Unele lucrări aș vrea să le recompun/refac, să le îmbunătățesc. Lăsați-vă surprinși de următoarea mea destinație. Și eu voi fi surprins în aceeași măsură.

*Acest material a fost publicat pentru prima dată în nr. 2 al revistei online de fotografie Foto4all.ro


Produse

Dictionar ilustrat de termeni fotografici

Dictionar ilustrat de termeni fotografici

indisponibil
340lei

Dictionarul ilustrat de termeni fotografici este un instrument util tuturor pasionatilor de fotografie. Veti gasi explicate in detaliu definitiile termenilor fotografici uzuali, intr-o ordonare alfab....

Vezi detalii