Review Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS

F64
15minutes read

Până nu de mult, aparatele foto digitale cu senzor full-frame erau considerate vârf de gamă, împreună cu tot ceea ce implica acest lucru: calitate maximă, corpuri ce necesită obiective pe măsură, modele destinate exclusiv profesioniștilor și firește preț pe măsură.
De câțiva ani încoace, lucrurile au început să se schimbe. Acest lucru datorită mezinului Canon din familia full frame, Canon 6D. Mulți sunt cei care după ce cumpără un full frame fie el și „entry level” își dau seama că pentru a putea folosi corpul aparatului la calitate maximă au nevoie de obiective pe măsură. Firește, există excepții. Mă refer aici strict la calitatea optică și nu și la calitatea constructivă, cum ar fi de exemplu Canon EF 50mm f/1.8 STM.
Cei de la Canon s-au gândit să ofere pentru posesorii de Canon 6D și nu numai un obiectiv zoom compatibil full frame cu o distanță focală clasică, cea de 24-105mm. Așa a luat naștere Canon EF 24-105mm f/3.5-5.6 STM IS. Nu este un obiectiv din gama L și nu se poate compara din punct de vedere constructiv cu acestea.
Pentru cei care iau în considerare achiziționarea unui astfel de obiectiv trebuie să ia în calcul și faptul că parasolarul nu este inclus în pachet. Eu unul recomand achiziționarea lui, indiferent dacă este unul original sau nu.
Construcție

Comparativ cu obiectivele considerate ca fiind de kit pentru formatul APS-C, 24-105-ul este mai bine construit. Cauciucul inelelor de zoom și a celui de focalizare este de o calitate foarte bună, un material plăcut la atingere care oferă o priză excelentă. Cele două inele se mișcă lin, fără nici un pic de sacadare în rotire. Datorită lentilei frontale mari și grele, cei de la Canon s-au gândit să ofere un buton de blocare a distanței focale (la 24mm), un fel de buton de parcare cu obiectivul „strâns”. Pentru că tot am adus vorba de partea frontală a obiectivului: aceasta are un mic joc la 24mm, la fel ca și la 50mm. La 105mm, acest joc este mai mic decât la 24mm. Mă așteptam să fie taman invers, mai mare, dar nu. Din punct de vedere constructiv, singurul punct minus găsit de mine la exemplarul primit spre teste este următorul aspect: atunci când se apasă pe partea dinspre montură, pe înscrisul 24-105mm Image Stabilizer și apoi pe cealaltă parte de butonul de blocare, pe cuvântul Macro, se aude un mic pârâit și se simte cum plasticul lucrează. Nu pot spune dacă este un „defect” legat de model și oricum nu este ceva așa de grav încât să nu poți dormi noaptea. Pe durata testului, singurul moment în care lentila frontală s-a lăsat în jos a fost cu aparatul în rucsac, poziția cu capul în jos, după ce am alergat puțin să prind un autobuz în stație. În rest, fără probleme. Și am purtat tot timpul aparatul cu obiectivul în jos. Poate că în timp, „căderea lentilei” să fie o problemă, dar doar pentru asta este micul buton de blocare, nu?
Caracteristici:

diafragmă maximă între f/3,5 și f/5,6
7 lamele de diafragmă, rotunjite
filet pentru filtru 77mm
distanță minimă de focalizare: 40cm
unghiuri de cuprindere: 84° – 23° 20′
stabilizare de imagine ce permite fotografierea cu până la 4 stopuri (conform producătorului)
diafragmă minimă f/22 – f/32
dimensiuni 83,4x104mm (159mm extins)
greutate 525g

Optică
Raportându-ne la construcția optică, avem de a face cu 17 elemente în 13 grupuri, cu o lentilă SUD (adică Super UD – Super Ultra Low Dispersion) și 3 lentile asferice, toate astea pentru o performanță optică cât mai bună. Dacă este să ne luăm după testele făcute în laboratoare de specialitate, rezultă următoarele:
-f/3,5 – 4,5 – vignetare pronunțată, rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună, aberații cromatice moderate, destul de vizibile însă pe laterale, la toate distanțele focale.
-f/5,6 – vignetare la jumătate față de cea existentă la f/3,5-4,5; rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună, aberații cromatice moderate, mult vizibile însă pe laterale, la toate distanțele focale.
-f/8 – vignetare vizibilă la 24mm, foarte mică la celelalte distanțe focale, abia perceptibile în utilizarea propriu-zisă, rezoluție centrală excelentă, rezoluție laterală bună spre foarte bună.
-f/11 – vignetare vizibilă la 24mm, foarte mică la celelalte distanțe focale, abia perceptibile în utilizarea propriu-zisă; claritatea scade un pic față de cea de la f/8, dar este mai „grupată” în zona foarte bună. Vignetarea nu pune probleme.
-f/16 – calitatea optică începe să scadă, dar se menține la un nivel acceptabil, situându-se în general între bun și foarte bun.
Exemplu la distanța focală de 24mm și diafragma maximă de f/3,5:

Cadrul luat la distanța focală de 24mm, diafragmă f3,5, cu soarele sus pe cer, fără parasolar.

Se pot observa aberațiile cromatice, nu foarte grave și oricum vizibile doar la 100%. Nimic ce nu poate fi corectat eventual într-o post-procesare.

Exemplu de claritate la margine. Se poate observa deformarea și scăderea clarității spre margini.

Detaliu aproximativ în centru. Se poate observa și un mic flare, consecință a faptului că nu am avut parasolar pe durata testului.
Exemplu la distanța focală de 105mm și diafragma maximă de f/5,6:

Aberații cromatice

Claritate în centru

Claritate spre marginea cadrului
Este destul de dificil de evaluat claritatea la diafragma maximă, dată fiind profunzimea de câmp mică atunci când avem de a face cu un full frame. Mă refer firește la fotografierea în teren. Cifrele obținute în laboratoarele specializate te ajută să evaluezi un obiectiv, dar acestea nu reprezintă în nici un caz realitatea din teren. Nu puține sunt situațiile în care în teren avem impresia că claritatea scade dramatic la colțuri, când de fapt aceasta se datorează în mare parte diferenței de distanță. Vorbesc firește de situațiile în care se folosește diafragma maximă. Dacă la toate acestea adăugăm și deformarea inevitabilă la distanțe focale ce tind spre grandangular…
Vignetare:

24mm, f/3,5

50mm, f/5

105mm, f/5,6
Flare
Efectul de flare este bine ținut în frâu, chiar foarte bine.

Bokeh
Depinde de distanța până la subiect și distanţa dintre subiect și fundal. Mai jos câteva exemple.

105mm, f/8

105mm, f/6,3

105mm, f/5,6

24mm, f/3,5
Bokeh-ul nu este cine știe ce, dar ce te poți aștepta la un 24mm și un f/3,5?
Utilizare
Am folosit cu plăcere obiectivul pe toată durata testării. Singurul lucru care m-a îngrijorat puțin a fost efectul de pompă al obiectivului. Nu că ar fi ceva în neregulă cu exemplarul primit. La acționarea inelului de zoom spre capătul lung, obiectivul se extinde destul de mult, angrenând tot blocul optic din interior. La revenire, împinge aerul aspirat înapoi spre aparat. Pe scurt, efect de pompă. Cum obiectivul nu este „sigilat” la stropi și praf, riscul de a „pompa” particule de praf este mai mare.
Autofocalizarea este una silențioasă, destul de rapidă pentru absolut toate situațiile (nu am avut ocazia de a testa obiectivul la super curse, unde viteza de autofocalizare și menținerea focusului pe subiect este crucială).
Inelul de zoom și cel de focalizare oferă o priză foarte bună. Chiar mi-a plăcut calitatea cauciucului. Mai puțin plăcut este atunci când vrei să faci eventual o corecție a clarului. Fiind STM, nu USM, pentru a interveni cu punere la punct manuală trebuie să ții butonul de declanșare apăsat pe jumătate pentru a putea acționa focalizarea. Cam incomodă soluția.
Elementul frontal nu se rotește atunci când focalizezi sau acționezi zoomul, lucru bun dacă folosești filtre de polarizare și graduale.
Sistemul de stabilizare oferă exact ceea ce te aștepți de la el. Dacă este vorba de subiecte statice, un timp de expunere de 1/10 la distanța focală de 105mm nu creează absolut nici o problemă.
Pentru majoritatea dintre noi, distanța focală de 24-105 este excelentă pentru călătorii. De fapt, este un obiectiv pe care îl poți ține permanent pe aparat. Un obiectiv bun la toate.
L-am folosit la fotografii făcute prin oraș, la grădina zoologică, la grădina botanică, la un salon auto. Nu m-a dezamăgit niciodată. Autofocalizarea este destul de rapidă și extrem de silențioasă.
Personal îl recomand tuturor celor care caută un obiectiv versatil la un de buget mediu.:)
Mai jos câteva fotografii, unde este cazul și cu ceva explicații.
La grădina zoologică din București:

Fotografiat prin geam, în lumină slabă, parțial în contralumină, la ISO 20000, 105mm, f/6,3

Lumină slabă, de culoare roșie, specifică animalelor nocturne. Imaginea a necesitat o prelucrare destul de puternică (corecție balans de alb etc.). Fotografiat prin geam, care nu era tocmai curat lună. 105mm, f/6,3, ISO 12800

Dificil de fotografiat. În primul rând datorită geamului murdar, în al doilea rând datorită luminii (reflexii). ISO 5000

Dacă ai parte de un geam curat și de lipsa reflexiilor, iese o poză faină.

La o grădină zoologică, distanța focală de 105mm este uneori prea scurtă, chiar dacă „abuzezi” de decupare.