Andrei Baciu – La bunica

Oitzarisme Storytelling cu Andrei Baciu, la F64, pe 6 mai!

Cu siguranță ai mai auzit de Andrei Baciu (și aici nu ne referim la acel Andrei Baciu, propus ca ministru al Sănătății). I-ai văzut fotografiile în Photo Magazine, Chip Foto-Video, Foto4All, Fotoblur, Landscape Photography Magazine, Feature Shoot, Revista Satul, The Photo Paper, F-Stop, qTp Magazine, Photo Travel, pe 1x.com, liternet.ro, oitzarisme.ro, pe blogul F64 și lista continuă.  Ori poate ai citit „De ce fotografia?”, a cărui co-autor este, alături de Cristina Țintă și Dorin Bofan. Sau i-ai descoperit ebook-urile, apărute la Editura Liternet.

Oricum ar fi, că ai auzit sau nu de el, suntem siguri că imaginile ce urmează nu te pot lăsa rece, așa că te așteptăm pe 6 mai 2016 la sala expozițională F64, începând cu ora 19, pentru a face cunoștință cu Andrei Baciu și fotografiile sale.

Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile (40).

Dacă nu poți ajunge sau nu ai prins loc în sală, pe 6 mai transmitem totul LIVE, așă că n-ai motive să ratezi prezentarea! Intră AICI.

Acesta este un prim eveniment din seria “Oitzarisme Storytelling”, pe care am gândit-o pentru voi alături de Cristian Bassa și Oitzarisme.
“Oitzarisme Storytelling” va fi despre povești. Povești frumoase sau triste, povești cu tâlc sau pline de învățături, povești vesele sau povești care ne dau de gândit. Povești spuse în imagini, povești spuse în vorbe, de către fotografii care le-au surprins. O călătorie interactivă printre imagini și cuvinte, un dialog tripartit informal între fotograf – public – moderator, care are ca scop aducerea în atenție a poveștilor bine spuse, a subiectelor actuale și bine tratate, fără pretenții didactice sau definitoriu.
Înainte de acesată primă întâlnire, haide totuși să aflăm câteva lucruri despre Andrei Baciu din interviul ce urmează, acordat zilele acestea pentru blogul F64:
#1 Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Nu uita să menționezi nici de începuturi, fotografia cu telefonul mobil și alte întâmplări.
Am 32 de ani, locuiesc în comuna Măgurele, Prahova, am doctoratul în literatură și sunt profesor la un liceu din apropierea satului natal. Dacă se întâmplă să vă aflați în vreo plimbare pe dealurile din zonă, sunt șanse mari să dați acolo și peste mine.
Fotografia a apărut în viața mea absolut întâmplător, când, în februarie 2004, mi-am cumpărat un telefon mobil care avea și o cameră foto atașabilă, de – nici mai mult, nici mai puțin – 0.3 megapixeli. Și, cum nimic nu este întâmplător (sic!), am fost aproape instantaneu capturat și captivat de acest fascinant limbaj al dreptunghiului fotografic. Aceasta cu atât mai mult cu cât mi se pare că, în aceste timpuri când cuvintele au fost compromise de meschinăria comodă și interesată a oamenilor (nu cred că există cuvinte mari, cum spunem adesea, ci cuvintele sunt doar cuvinte, însă noi am rămas prea mici pentru ele), imaginea și-a păstrat neatinsă o anume puritate a firescului, așa cum a fost el lăsat pe pământ. DSLR mi-am cumpărat abia cinci ani mai târziu, dar dacă ar fi să o iau de la capăt, aș urma exact aceleași etape. Mă rezum să adaug că sunt sigur că nu e greu de înțeles de ce.


#2 Să povestim puțin despre abordarea ta asupra fotografiei și ce reprezintă ea pentru tine.
Convingerea mea este că între fotografie şi poezie nu există, de fapt, nici o graniţă. Fotografia este, asemeni celeilalte, plină de lirism, căci undeva, acolo sus, ele se întâlnesc, se con–topesc. De aici, și termenul de „fotogralism”, pe care îl asociez fotografiilor și site-ului meu.
Dacă literatura caută, prin cuvinte, Cuvântul, fotografia revelează lumina din Lumină – aceasta este premiza demersului meu de exprimare vizuală. Fascinat până la obsesie de puterea fotografiei de a mărturisi despre lume că e „bună prin scop, frumoasă ca facere, complexă ca vieţuire şi spirituală prin materialitate” (Horia Bernea), nu încerc decât să (îmi) confirm şi eu, după puteri, această afirmaţie.
Totodată, merită menționată aici sintagma de care vorbește Paul Caponigro, anume „flacăra recunoașterii” („flame of recognition”), respectiv momentul în care fluxul comun al vieții se întrerupe și are loc acel eveniment mirabil care îi produce fotografului o emoție intensă, ce, la rândul ei, îl face să apese pe butonul declanșator al aparatului. De aici pleacă totul în ceea ce mă privește. Emoția în cauză, amestec de bucurie, încântare și mirare de-a dreptul metafizică, pe care o simt când, bressonian și mai mult decât atât, suprafiresc, totul se aliniază, reprezintă elementul capital al demersului meu fotografic.
În timp, și pesemne tocmai datorită acestei premise, mi-am dat seama că, de orice gen ar fi, mă atrage nu documentarea empiricului din fața mea, ci, prin el, surprinderea poeziei, a Rosturilor tainice pe care, la răstimpuri fermecate, lumea vizibilă ochilor fizici le revelează celeilalte perechi de ochi pe care o avem fiecare dintre noi.

#3 Dar o fotografie bună? Cum am putea să o definim?
Ca să fiu succint, o fotografie bună este, după mine, cea care transmite un mesaj real într-un mod coerent, elegant și valabil din punct de vedere tehnic. Sau, dintr-un punct de vedere strict pragmatic, o fotografie care împlinește întocmai intențiile autorului ei.
portret alb-negru
Dorel si calul lui. Portret la dublu_Andrei Baciu

#4 Sunt tot mai multe opinii care susţin că fotografia şi-a pierdut valoarea artistică, că a devenit ceva banal, aflat la îndemana oricui, iar rețelele de socializare contrinuie din plin la asta. Care este părerea ta?
Primul lucru la care întrebarea aceasta mă face să mă gândesc este că, datorită evoluției fulgerătoare a tehnicii, a face în ziua de azi fotografii e aproape la fel de simplu cu… a vorbi. Și, dacă e așa, atunci poate că problema descrisă mai sus își găsește echivalentul în atitudinea noastră, din viața de zi cu zi, față de cuvinte, vorbe și vorbire. Și tăcere. Și ascultare. Poate că dacă am fi mai înțelepți în această privință, și dincolo lucrurile s-ar așeza mai bine.
Pe de altă parte, însă, trebuie să fim de acord că, de fapt, fotografia, prin ea însăși, nu a avut niciodată „valoare artistică”. De ce? Pentru că fotografia este doar un limbaj, iar un limbaj nu este prin el însuși „artistic” sau „non-artistic” – ci este doar un mediu, un mijloc de comunicare. În schimb, el poate fi folosit în acest sens, în crearea de producții artistice. Și, dacă observăm lucrurile din acest unghi, atunci situația se simplifică radical: așa cum, deși cu toții putem vorbi, nu toți suntem poeți, așa și, deși toți avem aparate foto, nu oricine poate crea o Fotografie.
Așa că eu unul nu sunt deloc marcat de această situație. Ca iubitori, privitori și creatori de fotografie, nu ne rămâne decât să învățăm să fim selectivi.
storytelling
O ivire_Andrei Baciu

#5 Cât îți influențează literatura și muzica imaginile? Ce preferințe ai din acest punct de vedere? De unde altundeva te inspiri?
Zice-se, adesea, că un om este suma experiențelor sale culturale. Nu sunt de acord cu această afirmație, pentru că este incompletă. O dată, întrucât scoate din ecuație acea parte pe care Cel de Sus a luat-o din El și a pus-o în fiecare dintre noi și, în al doilea rând, deoarece ignoră, comod, experiențele de viață de din afara livrescului și, mai ales, felul în care am ales să le trăim. Literatura și muzica îmi influențează imaginile, așadar, în aceeași măsură în care o fac toate celelalte niveluri ale ființei mele. E un tot unitar ce nu poate fi divizat procentual.
Preferințele mele literare țin de tot ceea ce exprimă ceva autentic despre om și despre tainele sale sufletești. Îmi plac foarte mult clasicii și, la celălalt capăt, simt repulsie față de fragmentarismul postmodern, care, orbit de propria trufie, în locul nimicului pe care (are el impresia că) îl denunță triumfător nu este în stare să pună decât golul insipid din propria inimă. În ceea ce privește muzica, Tudor Gheorghe, Beethoven, Sophie Zelmani, Ionel Tudorache, ATB, Chopin, Puccini, Coldplay, Andrea Corr, U2 sunt cele dintâi nume care îmi vin în minte.
Altfel, sursele de inspirație nu sunt – nu trebuie să fie – niciodată punctuale. Viața însăși, cu toate ale ei, reprezintă izvorul fundamental de inspirație.
#6 Să vorbim și despre proiecte fotografice. Cum apar ideile? E ceva spontan? Sau lucrurile sunt planificate în avans?
Au mai degrabă o naștere post factum decât una planificată, în sensul în care, așa cum am sesizat, primul pas către ele este cel mai adesea involuntar. Mă surprind uneori fotografiind, în transă, un anume loc, subiect sau, știu eu?, emoție și abia după acest moment încep să mă gândesc la coagularea unui proiect.

#7 Dar ebook-urile tale? Cum ți-a venit ideea să îți prezinți fotografiile sub această formă?
E-book-urile sunt concretizări, să le numesc, ultra-rafinate ale proiectelor mele. Ideea acestui tip de platformă nu îmi aparține, desigur. Dacă țin bine minte, primul e-book pe care l-am văzut, cu mulți ani în urmă, a fost pe LiterNet (tot acolo sunt și publicate cele trei semnate de mine) și, dată fiind eleganța și certa lor similitudine cu un album tipărit, nu a fost deloc greu să visez ca, odată, să pot să am și eu unul. Dar, pentru aceasta, printre altele, a trebuit să urmez un curs (al lui Brooks Jensen) pe această temă.

#8 În urmă cu câțiva ani ai semnat, alături de alți doi fotografi, volumul „De ce fotografia?”. Pe când o nouă carte? Dar alte proiecte de anvergură?
De ce fotografia
Normal că, fotograf fiind, și eu visez ca, într-o bună zi, să îmi văd fotografiile într-o carte. Cine știe, poate va sosi și acest moment. Am și câteva proiecte/idei în lucru, dar mai bine ar fi să nu vorbesc despre ele decât în măsura concretizării lor.
#9 Despre ce povestim pe 6 mai la F64? De ce să fie pasionații de foto cu ochii pe noi (la sala expozițională și live)?
Pentru că deținem răspunsurile absolute la absolut toate întrebările (absolute). Pentru că vom lămuri, odată pentru totdeauna, adevărurile profunde ale Fotografiei. Pentru că, în dicționar, la termenul „artist” este poza noastră.
…sau doar pentru că suntem niște oameni obișnuiți, însă pur și simplu pasionați de Fotografie, recunoscători pentru fiecare declanșare (citește: „emoție”) pe care ea ni le oferă și curioși și deschiși dialogului cu oricine ne împărtășește acest mod de a fi. 🙂
#10 Câteva cuvinte de încheiere.
Nu pot decât să le mulțumesc tuturor celor implicați în realizarea acestui eveniment și să îmi exprim speranța ca cei care vor lua parte la el să fie, la final, mulțumiți că au făcut-o.

În curând, ne vedem cu Andrei la F64, la Oitzarisme Storytelling. Nu rata prezentarea!

Articole realizate de Andrei Baciu pentru blogul F64:

***Despre Oitzarisme
Oitzarisme.ro s-a născut în Ianuarie 2007 din ideea lui Constantin Nimigean de a avea un blog unde să împartasească lucruri cu prieteni. Pas cu pas situl s-a schimbat într-o platforma de educare şi promovare a proiectelor de fotografie contemporană din toată lumea. Numele sitului este un cuvânt fictiv însemnând “lucruri de ale lui Oitza” – porecla lui Constantin dată de prietenii lui.
În Ianuarie 2011 Constantin a lansat o revista foto online numită Love Issue, un produs finit al sitului, un rezumat bilunar a ceea ce era interesant pe internet din punct de vedere fotografic şi care merita împărtăşit cu cititorii. În Noiembrie 2012 autorul decide să transforme revista într-o publicaţie tipărită. Cu ajutorul unei campanii de fundraising şi de precomenzi strânge bugetul necesar tipăririi a 1000 copii din Love Issue #7. În Aprilie 2013 urmatorul număr din revista a văzut lumina tiparului. În 2014 Cristian Bassa preia Oitzarisme.ro ca editor principal. Se organizează “Argentik I” – un eveniment de fotografie pe film promovând fotografia de stradă pe film cu participarea a numeroşi fotografi, finalizată cu o expoziţie tipărită analog. În 2015 Oitzarisme participa la festivalurile de fotografie importante din Romania si organizeaza “Argentik II” impreuna cu partenerii sai. Inceputul lui 2016 aduce expozitia retrospectiva de grup “Oitzarisme 2015” continand fotografii din cele mai interesante proiecte ale anului precedent.
Oitzarisme.ro este un proiect non-profit, o galerie virtuală pentru promovarea fotografilor şi proiectelor, un site care doreste să educe şi inspire fotografi in a crea proiecte puternice şi expresive. Revista online de fotografie din Romania – Oitzarisme.ro are aproape 2000 articole şi fotografi promovaţi în cei 9 ani de activitate. 

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.