La aproximativ 50 de km de Bordeaux, una la est și alta la vest, se găsesc cele două locații emblematice ale departamentului Gironde despre care am să scriu aceste rânduri. Cele două locuri reprezintă în esența lor și spiritul regiunii Bordeleze, una introducând vizitatorul în lumea fascinantă a vinurilor iar cealaltă aducând vizitatorul pe plajele întinse ale oceanului Atlantic.

Prima locație este Saint-Emilion, un pitoresc orășel medieval celebru pentru podgoriile și vinurile produse aici, iar a doua este o formațiune geologică deosebită aflată la malul oceanului Atlantic numită Duna lui Pilat. Am decis să vizitez și să fotografiez cele două locații împreună cu un obiectiv drag mie și anume Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD montat pe un aparat FF Nikon D600. O recenzie mai tehnică a obiectivului am s-o prezint într-un material viitor, urmând ca în acest material să descriu mai mult cele două locuri demne de interes.

Tamron 70-30mm

Am pornit din Gara Sf. Ioan din Bordeaux (am tradus-o intenționat pentru că mi-a plăcut întodeauna faptul că în occident foarte multe gări au nume de sfinți sau de personalități marcante și nu sunt nume seci ca Timișoara Nord, Ploiești Vest samd), cu un tren personal regional spre Saint Emilion. După părăsirea zonei urbane a Bordeaux-ului încep să apară pe margine primele podgorii de viță de vie, semn că încet, încet vei intra într-o lume puțin diferită. După trecerea râului Dordogne ești înconjurat de o mare de podgorii ce se întind pe coline și călătoria devine din ce în ce mai fascinantă.

teleobiectiv

Am plecat la mine doar cu Nikon-ul D600 și cu Tamron 70-300mm f/4-5.6 VC, fiind hotărât să încerc să las deoparte tentația mea obișnuită de a vedea scenele larg și de a fotografia lucrurile wide. Știu că acest mod de a vedea scenele mă privează de multe ori de atâtea detalii interesante și de aceea îi admir pe cei care pot vedea lucrurile la fel de bine din ambele perspective și cea wide și cea tele.
Saint-Emilion este un loc inclus în patrimoniul UNESCO și de la primii pași făcuți de la gară înspre oraș îți dai seama că lucrurile sunt făcute în așa fel încât să nu se altereze spiritul și tradiția locului. În drumul de 1km de la gară înspre oraș pășești deja printre domenii care au facut istorie, așa cum este Château La Gaffelière sau Château Ausone, ultimul un vin Premier Grand Cru Classé A aflat printre cele mai apreciate vinuri din lume. Este interesant cum domeniile nu sunt protejate de garduri și dacă dorești poți intra puțin între vii pentru a face câteva fotografii.
Într-o arie de câțiva kilometrii pătrați vei găsi castele și domenii celebre ca Château Angélus, Château Cheval Blanc, Château Pavie sau la marginea regiunii podgoriile vinurilor Petrus atât de recunoscute în lume. Pentru degustare și o cunoaștere mai bună a istoriei acestor vinuri, cu programare, se pot realiza vizite în interiorul castelelor sau în beciurile lor.

Ajuns în orășel și mergând pe străzile înguste și pitorești descoperi și lumea comerțului cu vin, peste nouă zeci la sută din magazine comercializând vinuri de la diferite domenii. Orașul este foarte bine conservat, nu este spectaculos în sensul “wow-colorat-lumea ca un spectacol“, casele fiind din piatră și fără tencuială colorată, dar tocmai îmbinarea pietrei cu lemnul (chiar și la interior unde barnele din lemn sunt lăsate vizibile) dau acel rafinament și acea finețe tipic franțuzească. Pășind pe străzile pavate vei descoperii multe vestigii încărcate de istorie, fiecare având farmecul și povestea lui. Ai posibilitatea chiar în centrul orașului să intri în cramele unor castele ce se află acolo, aceste crame subterane vechi de sute de ani fiind în beciuri săpate în stâncă. Înăuntrul lor mirosul îmbietor al vinului, lemnului butoaielor și al unor ciuperci ce cresc pe pereți te va îndemna să deguști vinul specific locului. Afară în aer liber atmosfera este relaxată, cu terase și restaurante situate în piața superioară și cea inferioară, oamenii simțindu-se bine, savurând și cumpărând produse locale.

În centrul orașului în partea superioară se află Biserica Colegială veche de peste 800 de ani în care vei găsi la interior o îmbinare a stilului romanic, a primei biserici începute acolo, cu stilurile gotic și baroc ce au urmat. Lângă Biserica Colegială în piața superioară se află turnul cu clopot, din vârful lui putând fi admirate împrejurimile orașului. Dedesubtul lui, săpată în stâncă și accesibilă din partea de jos a orașului, se găsește Biserica Monolită una din cele mai mari și vechi biserici creștine săpate în piatră.
În aceeași zi în care am vizitat localitatea, în curtea Bisericii Colegiale avea loc un târg gastronomic cu specialități locale. Pe lângă vinurile pe care le găseai și în multele magazine, puteai cumpăra din târg produse locale ca: foie gras, numeroase feluri de brânzeturi, macaron, canele, uleiuri, muștaruri, condimente și diferite produse de panificație, toate încântându-ți simțurile.

Sentimentul de calm, de bun gust și bucurie de a trăi într-un mod civilizat domină atmosfera orașului. De la Casa Vinului aflii că doar zona Saint-Emilionului numără aproximativ 900 de domenii și crame, întreaga zonă viticolă a Bordeaux-ului numărând aproximativ 6000 de domenii. Acest număr mare îl întelegem dacă ne uităm la suprafața fiecăruia, aceste domenii fiind relativ mici, de ordinul a zecilor de hectare (uneori chiar mai mici). Totuși fiecare are particularitatea lui și chiar domenii vecine pot avea microclimate diferite, sol diferit, astfel explicându-se de ce un vin al unui castel poate ajunge la câteva sute sau mii de euro o sticlă iar cel al vecinilor mult mai puțin.

Părăsind orașul am hotărât să fac pe jos o tură prin împrejurimile lui, printre podgorii. Aici plăcerea de a fotografia cu Tamron 70-300mm VC s-a regăsit în fiecare cadru. Obiectivul s-a comportat foarte bine și mi-a permis să mă apropii sau să izolez foarte bine subiecte aflate la distanță mare. Autofocusul este unul rapid și silențios iar stabilizatorul merită laudele primite de la atâția utilizatori. De asemenea claritatea pe un aparat FF de 24 mpx m-a impresionat.

Am putut aduce cu el mai aproape, castele și domenii izolate pe dealuri sau în văi, sau subiecte pe care această plajă focală de 70-300mm m-a făcut să le văd diferit.

Liniile, formele și simetriile create de rândurile de viță de vie oferă privitorului un spectacol fascinant. Mici pete de culoare, așa cum sunt trandafirii plantați la capele rândurilor (pentru a da primele semne atunci când vreo boală atacă vița de vie) și strugurii copți gata să fie culeși, întregesc tabloul idilic al peisajului din jurul acestui mic orășel medieval.

Părăsim lumea fascinantă a vinurilor pentru a ne regăsi într-o altfel de lume, aceea a plajelor nesfârșite ale litorarului regiunii Aquitaine. Una dintre atracțiile acestui areal o reprezintă Duna lui Pilat, cea mai mare dună de nisip din Europa. Lată de aproximativ 0,5km și lungă de 2,7km, duna este situată în vecinătatea stațiunii Arcachon, una dintre cele mai cunoscute localități de pe coasta franceză a oceanului Atlantic. Stațiunea și întreg bazinul cu același nume sunt vestite pentru casele de vacanță în stil victorian, atmosfera liniștită, plajele și culturile de stridii, acestea din urmă fiind printre cele mai bune din lume. De altfel Bazinul Arcachon este și cel mai mare centru de ostreicultură din Franța.

Franta

Părăsind gara din Arcachon, de unde am ajuns cu trenul de la Bordeaux, străbatem cu un autobuz întreaga stațiune până la poalele dunei. Drumul în sine este foarte frumos și este o placere să privești casele de vacanță înconjurate de foarte multă verdeață și flori, care au un farmec aparte. Vei aprecia totodată lipsa de opulență și bunul gust al acestor proprietăți. Încă o dată ¨starea de wow¨ nu îți este dată de ceva anume și doar pe masură ce descoperi zona începi să apreciezi aceste locuri.
Ajunși în stația de terminus a autobuzului ai de făcut un mic drum prin pădure până la poalele dunei. Nimic nu te pregătește însă pentru impactul pe care îl are asupra ta, atunci când o vezi pentru prima dată. ¨Este mare!¨ exclamă toată lumea la vederea ei. Pentru a te ajuta să o urci, autoritățile au montat pe partea estică o scară din fibră de sticlă pe care urci până la 2/3 din dună. După terminarea scării încet, încet prin nisip urci și partea de final până în varf. De aici, de la 117m înalțime, privitorului i se dezvăluie o altă lume. La est ești înconjurat de cea mai mare pădure de pini din Europa iar în partea vestică se găsește întinderea nemărginită a oceanului Atlantic. Sentimentul este de jungla-desert-ocean, chiar dacă te aflii totuși în Europa.

Impresia că mă aflam în deșert a fost accentuată în acea zi și de vântul foarte puternic ce ridica nisipul de la sol și m-am simțit ca în mijlocul unei furtuni de nisip. Aveai impresia că ești supus unei operațiuni de sablare, pe piele simțind multe înțepături, iar vântul crea pe nisipul fin diferite forme și geometrii abstracte.

Totuși, nu am lăsat vremea să strice vizita ci chiar am profitat de atmosfera creată, așa cum o făceau majoritatea vizitatorilor prezenți în acea zi. Oameni bătrâni, cupluri de îndrăgostiți, familii cu copii, toți se bucurau de panorama spectaculoasă asupra Atlanticului și asupra bazinului Arcachon.

Și în aceste condiții am fost încântat de comportarea și rezultatele realizate cu Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD, focalizarea precisă chiar în condiții de contrast redus, claritatea și microcontrastul redat ridicându-se la nivelul așteptărilor.

Poți parcurge duna pe coama ei de la un capăt la altul și poți să cobori în partea vestică până pe plajele scăldate de oceanul Atlantic, acolo unde vara foarte multă lume vine la plajă. Duna este de asemenea una dintre locațiile prefarate ale amatorilor de parapantism, dar în acea zi în care am vizitat-o viteza excesivă a vântului i-a împiedicat pe aceștia să-și practice sportul preferat.
Coborârea dunei o vei face rapid, în fugă, așa cum o fac majoritatea persoanelor pentru a se distra și într-un minut vei fi din nou jos la baza ei. Cu siguranță merită să închei ziua și cu o vizită la pas prin stațiunea Arcachon pentru a-i descoperii atracțiile.

Gabriel Buse

De la duna lui Pilat cu țărmul de nisip fin lovit de valurile oceanului Atlantic și pădurea de pini ce se întinde cât vezi cu ochii ca o pădure tropicală, pâna la castelele înșiruite pe colinele si văile localității Saint-Emilion, Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di VC USD m-a ajutat să văd si să fotografiez altfel lucrurile. Un obiectiv deosebit și două locații speciale care te invită să le descoperi și la care vei reveni cu mare plăcere de fiecare dată când vei mai avea ocazia.
Imaginile RAW din acest review au fost prelucrate folosind programul Lightroom CC.

Text și fotografii de Gabriel Bușe.

Alte fotografii realizate cu Tamron 70-300mm VC în cele două zone:



Produse

Tamron 70-300mm Nikon f/4-5.6 Di VC USD -

Tamron 70-300mm Nikon f/4-5.6 Di VC USD -

indisponibil
14880lei

Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di USD este un teleobiectiv care va permite sa fotografiati subiecte aflate la distante foarte mari, in acelasi timp obtinand un efect de estompare a fundalului, conducand l....

Vezi detalii
Tamron 70-300 Canon

Tamron 70-300 Canon

in stoc
14880lei

Tamron SP 70-300mm f/4-5.6 Di USD este un teleobiectiv care va permite sa fotografiati subiecte aflate la distante foarte mari, in acelasi timp obtinand un efect de estompare a fundalului, conducand l....

Vezi detalii