Un nou review Sigma 50mm f1.4 DG HSM Art

Am avut o surpriză foarte plăcută când prietenii de la F64 mi-au propus să fac un review acestui obiectiv. Au mai fost făcute şi alte teste şi review-uri înainte, însă eu m-am axat pe ceea ce mă interesează pe mine, fotografii documentare, de tip reportaj, pentru stock, evenimente şi sedinţe foto individuale. Adică tipurile de fotografii care ilustrează şi acest articol. E util să oferi posibilitatea mai multor fotografi, diferiţi ca abordare, să facă recenzii aceluiaşi echipament foto, pentru că fiecare are abordarea proprie, dar, mai important, fiecare are necesităţile proprii.
Din păcate, nu am avut la dispoziţie prea mult timp pentru realizarea materialului fotografic, aşa că m-am mobilizat şi m-am folosit de ocaziile care mi s-au oferit. Când am fost anunţat despre disponibilitatea lui Sigma 50mm f1.4 Art, tocmai aveam în plan o seară frumoasă de sfârşit de vară în curtea uneia dintre cele mai frumoase ceainării din Bucureşti. Evenimentul la care urma să particip, un concert în aer liber, se desfăşura după lăsarea serii, în condiţii de lumină foarte slabă, oferită de lumânări şi de câteva becuri incandescente slabe, de atmosferă. Era perfect pentru testarea unui obiectiv atât de potent în ceea ce priveşte fotografierea în lumină slabă. Adică dacă tot avem la dispoziţie o diafragmă f/1.4 măcar s-o şi folosim, nu? Acesta era un scenariu.
Un altul, foarte realist pentru condiţiile de lucru obişnuite ale unui fotograf de reportaj sau portret, era fotografierea unui model în cele mai variate condiţii de lumină: naturală, artificială, naturală combinată cu artificială, lumina soarelui directă, şi cum uneori viaţa are grijă să potrivească lucrurile exact pe făgaşul care trebuie, tocmai aveam în pregătire o şedinţă foto cu o domnişoară foarte frumoasă, foarte expresivă şi foarte docilă. Atunci când se doreşte realizarea unui set de fotografii pentru un review foto, cerinţele faţă de un model sunt mai solicitante decât la o şedinţă foto normală, pentru că se are în vedere evidenţierea anumitor caracteristici, avantaje sau dezavantaje ale unui echipament foto, nu neaparat punerea în valoare a modelului. Iar modelul trebuie să înţeleagă acest lucru şi să coopereze.
Deci planurile au fost făcute, totul a decurs de minune, iar după 2 zile de fotografiere aveam deja un set de fotografii cu care să ilustrez acest articol. Textele descriptive sunt importante şi ele, însă fotografii, entuziaşti sau profesionişti, au în vedere în primul rând imaginile cu care este ilustrat un review. Acestea sunt mult mai grăitoare şi îşi fac singuri o părere sau alta referitoare la echipamentul respectiv.
Toate fotografiile au fost făcute cu un body Nikon D800, în format RAW Nikon NEF. S-a utilizat pentru conversie şi editare soft-ul Capture One 8, împreună cu Adobe Photoshop CC 2015 pentru eliminarea punctelor de praf de pe senzor, prezente în imagini la anumite închideri ale diafragmei, precum şi pentru “cosmetizarea” modelului (adică eliminarea petelor de pe faţă, a coşurilor etc.). Modelul nu a fost vedeta acestui review, însă totuşi trebuie prezentat într-o lumină cât mai bună.
Pentru cei care nu deţin prea multe informaţii despre Sigma 50mm f1.4 Art, voi scrie în continuare câteva rânduri care îl caracterizează.
Sigma 50mm f1.4 DG HSM [A] sau Art a fost, la vremea lansării sale, unul dintre cele mai aşteptate obiective ale anului 2014. La prima vedere, este neobişnuit de mare şi, de ce să n-o spunem, de scump, pentru gama din care face parte! Se adresează aşadar în special fotografilor care ar utiliza sau utilizează obiective ca Nikon AF-S Nikkor 58mm F1.4G, Canon EF 50mm F1.2L USM, sau Sony Carl Zeiss Planar T* 50mm F1.4 ZA SSM. Deci segmentului high-end!
Arată aproape la fel ca fratele mai mare, 35mm f/1.4, însă e puţin mai mare, având tubul lung de 100mm şi diametrul filtrului acceptat de 77mm. Compatibil atât cu aparatele foto cu senzori Full Frame cât şi cu cele APS-C, noul obiectiv a fost complet reproiectat (faţă de modelul anterior) şi include o formulă optică neobişnuit de complexă pentru un obiectiv de 50mm: 13 lentile dispuse în 8 grupe. Aceasta nu e bazată pe un design convenţional dublu-Gauss, aşa cum sunt majoritatea obiectivelor “prime” de 50mm, ci mai degrabă este de tip retrofocal (găsiţi detalii pe Wikipedia …).
Având aceste caracteristici, Sigma 50mm f1.4 Art poate fi comparat cu puţin curaj cu extraordinarul Zeiss Otus 1.4/55, probabil cel mai clar obiectiv existent. Însă diferenţele de pret între cele două sunt prea mari ca acest lucru să fie şi adevărat.
Unde câştigă Sigma teren este pe planul focalizării automate, bazate pe un motor ultrasonic de tip inel, dotat cu funcţie de focalizare manuală permanentă. O altă bilă albă mare este designul bazat pe focalizare internă – nimic nu se mişca la exterior, fără să vrem noi.
Mai jos sunt specificaţiile tehnice complete.

Specificaţii tehnice:

• Distanţa focală: 50mm [75mm (1.5x Nikon APS-C DX) sau 80mm (1.6x Canon APS-C)]
• Diafragma maximă: F/1.4
• Diafragma minimă: F/16
• Diafragmă: 9 lamele rotunjite
• Construcţie: 13 elemente în 8 grupuri
• Elemente speciale: 3 elemente speciale pentru dispersie scăzută SLD, 1 element asferic
• Distanţa minimă de focalizare: 0.4m
• Raportul maxim de reproducere: 0.18x
• Unghi de cuprindere: 47° (full frame) sau 31° (APS-C)
• Motor de focalizare: Hypersonic Motor (HSM)
• Focalizare manuală: permanentă
• Metodă de focalizare: internă
• Stabilizare de imagine: nu
• Scala de distanţe: da
• Greutate: 815g
• Diametru: 85mm
• Lungime: 100mm
• Diametru filtru: 77mm
• Monturi disponibile: Canon EF, Nikon F, Sigma SA, Sony Alpha
• Accesorii incluse: parasolar, capac faţă, capac spate, husă de protecţie

Construcţie şi dotări

Şi Sigma 50mm f1.4 Art, la fel ca toate celelalte obiective din gama Art, se livrează într-o husă solidă şi dotată cu fermoar de bună calitate.
E mai mare, mai greu şi mai solid decât cele mai multe obiective de 50mm existente pe piaţă. Doar Zeiss Otus 55mm f/1.4 este mai voluminos şi mai greu decât acesta. Greutatea în sine nu este un avantaj decât dacă înseamnă ceva. În cazul lui Sigma 50mm f1.4 Art înseamnă sticlă de mai buna calitate şi mai abundentă, metal, materiale de calitate, însă şi un echilibru şi stablitate mai bune atunci când obiectivul este montat pe un DSLR serios. Mie mi s-a părut că stă aşa de bine pe Nikon-ul meu D800 că n-am mai vrut să-l dau jos!
Chiar dacă nu este etanşeizat împotriva prafului şi a umezelii, este un obiectiv proiectat să reziste, construcţia sa fiind foarte solidă. Am apreciat foarte mult faptul că m-am simţit în siguranţă fotografiind cu Sigma 50mm f1.4 Art – siguranţa că nu se va întâmpla nimic grav dacă mă dezechilibrez şi îl ating sau lovesc de ceva în timpul şedinţelor foto. Deseori se întâmplă să fim entuziasmaţi de un echipament foto, un proiect la care lucrăm sau, de ce nu, de modelul cu care lucrăm. Iar atunci concentrarea este aproape exclusivă pe acestea, iar lucruri banale ca gropi, şanţuri, borduri, crengile copacilor sau ziduri devin bariere inevitabile care ne aduc din când în când cu picioarele pe pământ. E bine ca aceste bariere să nu însemne şi sfârşitul respectivului echipament. Tot din aceste considerente am apreciat la fel de mult parasolarul inclus în pachet şi un filtru de protecţie opţional, montat obligatoriu pe orice obiectiv cu care lucrez.
În ceea ce priveşte aspectul exterior şi designul, Sigma 50mm f1.4 Art este foarte asemănător cu celelalte obiective din serie, 24mm şi 35mm f/1.4 Art.
Aspectul este unul profesionist şi high-end, prin amestecul estetic de vopsea mată şi gloss, ori inele de cauciuc de calitate, sau aspectul bine proporţionat. Elementul principal, şi esential, de pe corpul obiectivului este inelul de focalizare manuală, acoperit cu un cauciuc special care asigură o aderenţă foarte bună, precum şi o cursă lină şi precisă. Mi-a plăcut mult să mă joc cu focalizarea manuală şi m-am simţit stăpân pe acest aspect, datorită rezistenţei suficiente pe care am întâmpinat-o atunci când am rotit inelul de focalizare.
Pe obiectiv se regăseşte doar un singur buton, cel care schimbă între focalizarea automată şi cea exclusiv manuală. Comutatorul este de tip clasic, foarte vizibil, iar fundalul este alb când este activată focalizarea automată şi negru cand este pe focalizare manuală. Mie personal mi s-a părut butucănos şi greu de utilizat acest buton. Nu cred că e cea mai fericită alegere de design, însă poate e doar o preferinţă personală. Sau poate sunt prea obişnuit cu butoanele de pe obiectivele Nikon.
Scala de distanţe este bine calibrată şi ajută la focalizare, deşi recunosc că rareori m-am folosit de ea, ori de orice altă scală de distanţe de pe vreun obiectiv.
Sigma 50mm Art acceptă filtre cu diametrul de 77mm, un avantaj în plus, pentru că am putut să le folosesc pe cele pe care le aveam deja la obiectivele mele Nikon.
Din punct de vedere optic, Sigma 50mm Art încorporează 1 element asferic, care ajută la corectarea aberaţiilor sferice şi/sau a distorsiunilor, precum şi 3 elemente speciale pentru dispersie scăzută SLD, care ajută la obţinerea clarităţii atât de extraordinare a obiectivului.

Distanţa focală şi unghiul de cuprindere

O distanţă focală de 50mm este doar o distanţă focală de 50mm, indiferent de brandul sau modelul ales. Important e să se potrivească necesităţilor unui fotograf. 50mm este considerată distanţa focală normală, deoarece redă imaginea aproximativ la acelaşi unghi de cuprindere şi perspectivă ca si ochii noştrii.
Utilitatea obiectivelor cu distanţa focală de 50mm se regăseşte în fotografia de modă, portret, evenimente şi nunţi în special, fotografia documentară, lifestyle, sport, arhitectura, peisaje şi aplicaţii generale de studio. Însă majoritatea situaţiilor în care sunt folosite implică oameni.
Un 50mm montat pe un body full frame este prea wide totuşi pentru a realiza portrete apropiate de tip prim plan sau gros plan, şi se pretează mai bine pentru realizarea portretelor mai largi, chiar cele în care se surprinde întregul corp. Mi s-a părut dificil să realizez portrete prim plan cu 50mm, dar este şi incomod sau deranjant pentru model, pentru că fotograful devine prea intruziv. Un obiectiv de 85mm sau 200mm mi se pare mult mai relaxant de utilizat, pentru toată lumea. Însă pentru realizarea portretelor în plan mediu sau general, Sigma 50mm f1.4 Art mi-a fost cel mai bun prieten. În special pe stradă, unde am avut o mai mare libertate de mişcare.
Montat pe un body cu senzor APS-C, lucrurile se schimbă puţin, pentru ca obiectivul se transformă într-un teleobiectiv scurt, de 75 sau 80 mm, în funcţie de brandul aparatului foto.
 

Deformări ale imaginii

Un alt motiv pentru care nu m-am simţit confortabil să fac portrete prim plan cu Sigma 50mm f1.4 Art, sau cu orice alt obiectiv de 50mm, a fost faptul că deşi are distanţa minimă de focalizare de 40cm, prezintă deformări atunci când ne apropiem prea mult de o persoană. Nu sunt deformari groteşti, aşa cum se întâmplă în cazul lui Sigma 24mm f/1.4 Art, însă perspectiva se schimbă, fruntea şi ochii par mai mari, nasul creşte şi el în importanţă, iar sentimentul general e că ceva nu e deloc în regulă cu astfel de cadre. Aşa cum puteţi vedea mai jos.

Focalizarea

Focalizarea automată la Sigma 50mm f/1.4 Art se realizează cu motorul propriu HSM (Hypersonic Motor, cu o viteză bună, spre plăcută, şi în mod silenţios. Focalizarea este internă şi full time manual (FTM se poate dezactiva opţional folosind Sigma Dock).
Focalizarea mai lentă pare să fie o caracteristică a obiectivelor de 50mm în general, însă Sigma 50mm f1.4 Art se situează în topul acestora în ceea ce priveşte viteza de focalizare. În sens pozitiv, bineinţeles! Am avut experienţe îngrozitoare cu Nikon 50mm f/1.4 G în ceea ce priveşte atât viteza de focalizare, cât şi acurateţea acesteia. Recunosc că aşteptam cu oarecare emoţie să văd pe ecranul laptopului rezultatele şedinţelor foto realizate cu Sigma 50mm f/1.4 Art, însă m-a liniştit şi mi-a oferit un mare confort de utilizare atât în timpul acestora, în acelaşi timp oferindu-mi rezultate remarcabile. Am ratat puţine fotografii, iar asta s-a datorat de multe ori mişcării mele sau a modelului, raportat la timpi lungi de expunere.
Am fost deosebit de impresionat de cum a focalizat în lumina foarte slabă de pe terasa ceainăriei, la ora de seară, mai ales la diafragma f/1.4. S-a descurcat foarte bine atât în cazul fotografierii diverselor obiecte, însă şi atunci când am făcut câteva teste pe prieteni. În cazul oamenilor, totuşi precizia a fost îngreunată şi de lumina slabă, după cum se vede în crop, focalizarea fiind pe gene şi nu pe ochi, aşa cum ar fi trebuit. Sau poate m-am mişcat eu imperceptibil 1-2mm, suficient pentru a-mi afecta imaginea finală? Tind să cred ca da …


Unde am mai întâmpinat probleme de focalizare? În cazul situaţiilor când am fotografiat în interior, în contra-lumină. Acolo, focalizarea s-a realizat pe ochiul mai îndepărtat de obiectiv.

Probleme au apărut şi la exterior, tot la fotografierea contra-lumină, dar mai ales atunci când modelul avea în spate un gard metalic, o textură regulată care a zăpăcit puţin algoritmul AF. Aici cred că a intervenit şi problema binecunoscută a lui D800 cu slăbiciunea punctelor de focalizare din extrema stângă a ariei de focalizare, mai ales că erorile de focalizare mi-au apărut atunci când subiectul era amplasat în partea stângă, iar eu am realizat focalizarea selectând un punct de focus din stânga. Mă refer la exemplele de mai jos:

În cazul în care aveţi probleme cu copia voastră, trebuie să ştiţi că 50mm F1.4 DG HSM Art este compatibil cu sistemul Sigma USB Dock, care permite fotografilor să actualizeze firmware-ul obiectivului și schimbarea parametrilor de focalizare, precum şi supra-scrierea focalizării manuale folosind software-ul de optimizare Sigma Pro. Lucrul ăsta ar trebui să-l aflaţi din start de la orice distribuitor Sigma.

Diafragma şi profunzimea de câmp

Despre diafragmă şi profunzimea de câmp, numai de bine! Cred că aproape toţi cei care achiziţionează acest obiectiv o fac datorită deschiderii foarte mari a diafragmei, ceea ce le dă posibilitatea să fotografieze în condiţii de lumină foarte slabă, dar şi să facă subiectul să sară practic afară din cadru, să iasă în evidenţă foarte bine.
Seara petrecută pe terasa ceainăriei şi fotografiind în condiţii de lumină foarte slabă a fost şi prima experienţă cu Sigma 50mm f1.4 Art, prima dată când l-am scos din cutie şi l-am montat pe D800. Deoarece am ajuns exact la ora albastră şi vroiam să surprind toate nuanţele date de lumina reminiscentă, dar şi de luminiţele becurilor sau lumânărilor, n-am stat să studiez prea mult obiectivul. L-am montat pe aparat, m-am asigurat că e activată focalizarea automată şi am început să “trag”. Spre disperarea prietenilor, pe care i-am lăsat baltă până la începerea concertului, şi a ospătăriţelor, care se împiedicau mereu de acest individ cocoşat în cele mai caraghioase poziţii şi concentrat asupra unui lămpaş sau frunzuliţe. Dar obişnuit fiind cu astfel de atitudini, m-am scufundat în plăcerea fotografierii. Şi pot să vă spun sincer că a fost o reală plăcere să utilizez toată seara Sigma 50mm f1.4 Art. Obiectivul s-a simţit “in apele lui” cu diafragma deschisă la maxim şi cu timpi de expuneri lungi spre foarte lungi (mă refer la fotografierea din mână). N-am menajat nici ISO, iar daca mai vedeţi prin imaginile de mai jos ceva urme de zgomot de imagine nu vă împiedicaţi de ele, pentru că evit să aplic filtre de înlăturare a acestuia. Prefer să am zgomot mai mult decât să pierd detalii, importante pentru mine! Şi cred ca observaţi că lumina e aproape inexistentă, zgomotul e totuşi ţinut sub control, ceea ce înseamnă ca ISO a mai sărit şi de 6400. Dar ceea ce contează e faptul că am reuşit să obţin imagini clare, din mână, în lumină extrem de slabă, şi totuşi cu o bogăţie de detalii şi culori.
Eu am încheiat seara fascinat de performanţele şi claritatea lui Sigma 50mm f1.4 Art, chiar şi la f/1.4!
Nu e secretă nici pasiunea mea pentru bokeh şi imaginile cu profunzime mică şi foarte mică de câmp. De aceea, orice obiectiv care are în denumire un F mai mic de 2.8 deja ma incită şi mă entuziasmează. Masa metalică vopsită în nuanţă turquoise, seturile de ceai elegante şi clasice, nucile şi prăjiturelele, partituri şi lămpaşe de diferite forme şi culori, toate s-au bucurat de atenţia lui Sigma 50mm f1.4 Art. Având pe fundal bineînţeles cât mai multe luminiţe, pentru un spectacol de bokeh!

Am vrut să verific şi modul în care creşte profunzimea de câmp, odată cu închiderea diafragmei, iar în acest scop am făcut mai multe teste, dintre care 2 mi s-au parut cele mai relevante. Mai jos aveţi reprezentată evoluţia intervalului de claritate în cadre, începând de la f/1.4 şi până la f/16.
De la început trebuie să lămurim un aspect: claritatea nu are nimic de-a face cu profunzimea de câmp. Iar această afirmaţie e cu atât mai valabilă cu cât observăm claritatea extraordinară a detaliilor încă din primul cadru, cel realizat la f/1.4. Cât de mult evoluează în adâncime această claritate, asta e o cu totul altă treabă.
În primul scenariu, cel în care modelul este fotografiat din profil şi format orizontal, mă declar mulţumit de profunzimea de câmp începând deja de la f/2.2, unde am claritate de la mâna stangă şi până la degetele mâinii drepte care ţin ceaşca de cafea. Deci am in clar şi cu detalii doar ceea ce ma interesează.
În al doilea scenariu, deoarece modelul este în semi-profil şi am nevoie de o mai mare profunzime de câmp pentru a avea ambii ochi clari, f/4 este cea care mă satisface.
În ambele cazuri, diafragme mai închise de f/4 nu mă avantajează, deoarece detaliile din fundal distrag atenţia, iar bokeh-ul a cam dispărut.

Performanţa şi calitatea optică

După parerea mea, acest obiectiv ar trebui să se numească Sigma 50mm f1.4 Sharp Art Master, deoarece reuşeşte să ofere o claritate extraordinară intr-un interval de profunzime de câmp foarte mic, sub 2 cm din estimările mele şi din ceea ce se vede din fotografii.
La f/1.4, obiectivul este foarte sharp în centrul cadrului, claritate care scade spre periferia imaginii. Totuşi, colţurile cadrului full frame sunt suficient de sharp chiar la această valoare a diafragmei. Claritatea se îmbunătăţeşte cât de cât la f/2, iar la f/2.8 claritatea este foarte bună pe suprafaţa întregului cadru.
Dacă utilizăm acest obiectiv pe un body cu senzor APS-C vom avea avantaje nebănuite: senzorii de dimensiuni mai mici au o densitate mai mare de pixeli, astfel încât aceştia vor avea teoretic o claritate mai bună pe tot cadrul, chiar la deschiderile maxime ale diafragmei, comparativ cu senzorii full frame.
S-ar putea să aveţi următoarea problema dacă fotografiaţi la diafragme mai închise de f/2.8, indiferent ce tip de senzor de imagine folosiţi: s-ar putea ca imaginea să vi se pară prea clară, prea sharp, cu prea multe detalii, mai ales în cazul fotografierii portretelor. Domnişoarele cu precădere sunt mai sensibile la acest aspect, pentru ca obiectivul reuşeste să scoată în evidenţă ceea ce noi de multe ori nu bagăm în seamă cu ochiul liber: pori prea mari, riduri în formare (care pentru ele arată asemenea Marelui Canion), bucăţele de piele descuamate, coşuri uscate care contrastează cu restul texturii pielii, perişori sau firicele de păr acolo unde femeile nici nu ştiau că există! Iar greul va cădea tot pe noi, fotografii, care vom trebui să ne dezvoltăm abilităţile de post-procesare, să ne împrietenim cu diverse filtre din Photoshop şi să petrecem multe ore reabilitând perfecţiunea care există, însă a fost alterată de un obiectiv prea sharp!

Vignetarea

În format full frame şi la f/1.4, Sigma 50mm f1.4 Art prezintă 2.5 stopuri de vignetare periferică la colţuri, care se observă la o privire mai atentă. N-aş zice că deranjează pe cineva, pe mine cu siguranţă nu! Însă ea există totuşi. La f/2 vignetarea este echivalentă cu 1 stop, la f/2.8 cu 0.4 stopuri, iar peste această valoare deja nu se mai observă. Pe sistemele APS-C există o oarecare vignetare în colţuri la f/1.4, însă mai mult ca sigur că n-o va observa nimeni.

Aberaţiile cromatice sunt bine controlate şi a fost un aspect care iarăşi m-a impresionat, deoarece a trebuit să caut temeinic printre fotografiile din galerie pentru a putea găsi şi exemplifica acest aspect.
În unele situaţii întâlnim aberaţii cromatice la nivelul bokeh-ului, deşi ele au fost foarte puţine. Aici controlul este aproape perfect. Dacă vi se pare că aberaţiile sunt aberante, ca să zic aşa, în cazul acesta:

… atunci vă rog să ţineţi cont că fotografia a fost făcută seara, aproape de ora albastră, deci după apusul soarelui, la f/1.4, ISO 1600, iar crop-ul este din colţul stâng sus al imaginii originale. Condiţii destul de grele aş zice eu, pentru orice obiectiv.
Unde Sigma 50mm mai dă din colţ în colţ cu aberaţiile cromatice este în cazul fringe-ului, magenta şi verde, care apar inevitabil în cadre cu contrast foarte mare, mai ales contra-lumină, şi la valori ale diafragmelor cuprinse între f/1.4 şi pana la f/4. De la această valoare în sus deja nu se mai observă efectul.

În privinţa flare-ului, nu l-am observat deloc în cadrele mele atunci când am fotografiat în situaţiile prezentate în acest articol. Este drept că nu am căutat să fac teste specifice pentru a documenta acest aspect, însă poate alte review-uri l-au acoperit şi veţi mai putea găsi informaţii utile şi acolo.

CONCLUZIE

Prima dată când auzi despre un obiectiv de 50mm, fie el şi f/1.4, prima reacţie este extrem de negativă, de îndată ce ţi se spune preţul. Pentru că ai tendinţa să-l compari cu 50mm-urile ordinare pe care le poţi cumpăra la 900-1000 lei, sau mai puţin dacă optezi pentru branduri third-party şi chinezisme din noua generaţie. Cum să dai aproape 1000 de euro pe un obiectiv de la Sigma când chiar şi Nikon îţi oferă un 50mm f/1.4 la jumătate din preţul său? E o aberaţie nu? Fie ea cromatică sau de alta natură, aberaţia va fi rapid corectată de soft-ul bunului simţ, atunci când faci cunoştinţă cu obiectivul, îl iei în mână, il montezi pe aparat şi te pierzi în plăcerea fotografierii. Pentru că acest obiectiv este un astfel de echipament, care îţi poate permite să te relaxezi, conştient fiind că aproape fiecare cadru va fi reuşit, că ai pe aparat o colecţie de sticle extrem de performante, îţi poate permite să te concentrezi exclusiv asupra părţii creative, fără griji că imaginea nu e clară, ca lumina e prea slabă, ca subiectul nu e suficient de bine scos în evidenţă.
Acestea sunt gândurile mele sincere despre acest obiectiv. Pentru că dacă n-aş simţi aşa, nu aș scrie!
Te preocupă portretele în plan general sau mediu? Ai o pasiune pentru fotografiile cu profunzime mică de câmp? Ai evoluat ca fotograf de evenimente şi vrei ca imaginile tale să arate mai profesional, mai ca în reviste? Atunci da, Sigma 50mm f1.4 DG HSM [A] poate fi partenerul tău în toate aceste situaţii, chiar dacă va trebui să scoţi din buzunar ceva mai mulţi bănuţi decât pentru “borcănelul” obişnuit de 50mm. Totul se reduce la calitate! În fotografie e cam greu spre imposibil să aspiri la calitate fără să şi investeşti proporţional.
Un articol și fotografii de Arthur Mustafa (fotograf).
[products ids=125010091,125010093,125010092]