Review Sigma 24mm f1.4 DG HSM – A

Obiectiv extrem de versatil, Sigma 24mm Art are foarte multe utilizări. În testele destul de cuprinzătoare, zic eu, pe care le-am făcut cu acesta, l-am utilizat cu precădere pentru fotografia de peisaj, natură şi close-up. Însă l-am verificat şi cum se descurcă în timpul călătoriilor, în situaţii dificile de iluminare, multe dintre ele în contra-lumină, la fotografia de portret, de interior, de stradă sau arhitecturală. În majoritatea situaţiilor mi-a oferit experienţe plăcute de fotografiere, cu excepţia fotografiei de portret, caz în care m-am convins că nu se poate face treabă bună cu el.
Însă hai să începem cu descrierea şi prezentarea de bază, pentru a vedea cu cine avem de-a face. Bineînţeles că deja toţi cei interesaţi de fotografie au auzit măcar de obiectivul acesta, dacă nu l-au şi testat. Cu siguranţă au auzit că a obţinut premiul TIPA 2015 – Cel mai bun obiectiv DSLR Prime pentru experţi. Cred că asta spune mai multe decât aş putea eu să spun, de bine sau de rău.
Sigma 24mm f1.4 DG HSM [A] a fost anunţat în 10 februarie 2015, deci cu o zi înainte de aniversarea mea. Nu ştiu dacă înseamnă ceva sau nu, însă cu siguranţă obiectivul m-a impresionat din toate punctele de vedere. Şi nici nu avea cum să nu mă impresioneze! Şi de data aceasta producătorii au avut grijă ca obiectivul să fie dotat pe măsura preţului. Care nu e nici mic, dar nici exagerat, dacă ţinem seama de preţurile obiectivelor similare Canon şi Nikon!
Este al 9-lea obiectiv care se alătura gamei ART a companiei, este proiectat pentru DSLR-urile full-frame, iar atunci când este utilizat pe aparate foto cu senzor APS-C, devine practic un 36mm pe montura Nikon / 38mm pe sistemele Canon. Obiectivul este ideal pentru captarea unei game variate de subiecte de fotografie, cum ar fi peisaje urbane, fotografie de natură, astrofotografie, fotografie de eveniment etc. și se spune că ar fi bun și pentru videografie, însă n-am verificat acest aspect.
Stabilizarea de imagine nu este prezentă în acest obiectiv sau în orice alt obiectiv cu diafragma f/1.4 existent. Această dotare este utilă de multe ori, însă din moment ce se poate fotografia din mână în orice condiţii de iluminare slabă, nu există nici un motiv întemeiat să fie prezentă aici. Condiţia este ca diafragma f/1.4 să ofere profunzimea de câmp necesară momentului şi situaţiei.
Membru al seriei Sigma Global Vision, Sigma 24mm Art impresionează plăcut din start prin construcţia robustă şi compactă. Este dotat cu o construcţie optică de exceptie, ce cuprinde şi 3 elemente “F” Low Dispersion şi 4 elemente Special Low Dispersion, pentru a elimina aberaţiile cromatice. Mai găsim în el şi o pereche de elemente asferice, pentru a atenua diverse distorsiuni sau aberaţii. Construcţia optică constă din 15 elemente dispuse în 11 grupuri, proiectată special pentru a oferi luminozitate şi claritate periferică, chiar şi la diafragme foarte deschise. Lentilele au fost acoperite cu un strat special Super Multi Coating pentru reducerea flare-ului şi a ghosting-ului, dar şi pentru a asigura un contrast mai mare şi o fidelitate perfectă a culorilor.
Focalizarea automată beneficiază de ajutorul motorului Hyper Sonic, care este rapid şi aproape complet silenţios.
Diafragma constă din 9 lamele rotunjite, care mie personal mi-au oferit o satisfacţie totală în timpul fotografierii, prin blurarea fantastică a fundalului şi prin bokeh-ul foarte plăcut.
Obiectivul este disponibil pentru următoarele tipuri de monturi: Canon EF, Nikon F (FX), Sigma SA Bayonet.
Toate fotografiile au fost făcute cu un body Nikon D800. Pentru procesarea fotografiilor, acolo unde a fost cazul, s-a utilizat pentru conversie şi editare soft-ul Capture One 8, împreună cu Adobe Photoshop CC 2015 pentru eliminarea punctelor de praf de pe senzor şi prezente în imagini la anumite închideri ale diafragmei.
Specificaţii tehnice

• Distanţa focală: 24mm (36mm în format APS-C)
• Diafragma maximă: F/1.4
• Diafragma minimă: F/16
• Diafragmă: 9 lamele rotunjite
• Construcţie: 15 elemente în 11 grupuri
• Elemente speciale: FLD şi elemente speciale pentru dispersie scăzută SLD, două elemente asferice, Super Multi-Layer Coating
• Distanţa minimă de focalizare: 0.25m
• Raportul maxim de reproducere: 1:5.3
• Unghi de cuprindere: 84.1°
• Motor de focalizare: Hypersonic Motor (HSM)
• Focalizare manuală: permanentă
• Stabilizare de imagine: nu
• Scala de distanţe: da
• Greutate: 665g
• Diametru: 90,2mm
• Lungime: 85mm
• Diametru filtru: 77mm
• Accesorii incluse: parasolar, capac faţă, capac spate, husă de protecţie

Construcţie şi dotări
Mi-a placut mult cum se livrează obiectivul, într-o husă solidă şi dotată cu fermoar de bună calitate.
În ceea ce priveşte aspectul exterior şi designul, Sigma 24mm f1.4 Art este foarte asemănător cu celelalte obiective din serie, 35mm şi 50mm f/1.4 Art.
La fel ca şi celelalte obiective din gama Art, Sigma 24mm f/1.4 are şi el un aspect profesionist şi high-end, prin amestecul estetic de vopsea mată şi gloss, ori inele de cauciuc, sau aspectul bine proporţionat. Cel mai bine reliefat este inelul de focalizare manuală, acoperit cu un cauciuc special care asigură o aderenţa foarte bună, şi care aminteşte oarecum prin design de cel al obiectivelor Zeiss.
La jumătatea tubului obiectivului şi pe parasolar mai există o suprafaţă cauciucată destul de lată, care ajută mult la montare/demontare. Aici sunt localizate scala de distanţe (care nu este foarte detaliată şi precisă), precum şi comutatorul AF / MF.
Materialul din care este construit obiectivul este TSC (Thermally Stable Composite), şi de aceea Sigma a afirmat că design-ul permite “… o precizie mai mare şi utilizare în condiții foarte variate de temperatură”. Obiectivul este foarte solid, nu prezintă nici un fel de joc şi nici părţi care se extind.
Singurul comutator de pe obiectiv este cel de activare/dezactivare a focalizării automate, iar localizarea sa este optimă pentru degetul mare stâng. Comutatorul este de tip clasic, foarte vizibil, iar fundalul este alb când este activată focalizarea automată şi negru cand este pe focalizare manuală.
Din pacate, nici acest obiectiv, la fel ca cele de 35mm sau 50mm Art, nu este dotat cu manşon de cauciuc pentru protecţie la bază, în vederea izolarii faţă de praf sau umezeală.
Parasolarul inclus în pachet este foarte bine proporţionat, fiind suficient de mare pentru a oferi protecţie şi nu atât de mare încât să deranjeze. Se prezintă destul de compact şi când este montat inversat.
Dacă s-ar căuta o dimensiune perfectă pentru un obiectiv fix, ar fi cea pe care o are Sigma 24mm f/1.4 Art! Nu este mic, dar nici exagerat de mare. Suficient pentru a oferi o priză perfectă în timpul utilizării. Alte obiective din aceeaşi gamă sunt mai uşoare. Însă să nu uităm că întotdeauna un obiectiv mai greu oferă o stabilitate mai bună a mâinii. Mi-a plăcut să mă plimb cu acest obiectiv montat pe D800, atât prin oraş cât şi pe munţi. Chiar dacă l-am avut montat o zi întreagă de drumeţie, nu m-a incomodat în nici un fel. Dimpotrivă, datorită dimensiunilor compacte şi reduse, l-am putut strecura rapid în rucsac sau sub haină, dacă se întâmpla să vină vreun nor mai jucăuş, care ne păcălea cu câte o ploaie scurtă.
Deşi obiectivele cu diafragmă mai deschisă presupun lentile de dimensiuni mai mari, iar lentilele mai mari fac ca obiectivul să fie mai greu, în cazul lui Sigma 24mm tind să cred că avem de-a face cu o combinaţie foarte echilibrată, greutatea mai mare a obiectivului ducând la senzaţia de soliditate şi siguranţă.
Sigma 24mm Art acceptă filtre cu diametrul de 77mm, ceea ce mi s-a parut extraordinar, pentru că am putut sa le folosesc pe cele pe care le aveam deja la obiectivele mele Nikon. Filtrele de polarizare circulară cu grosime standard vor scădea iluminarea periferică a cadrului la f/1.4, deşi nu foarte mult. Cele slim însă nu vor afecta imaginea în nici un fel.
Din punct de vedere optic, Sigma 24mm Art încorporează 2 elemente asferice care ajută la corectarea aberaţiilor sferice şi/sau a distorsiunilor, precum şi 3 elemente de înaltă calitate FLD (“F” Low Dispersion) care facilitează transmisia aproape perfectă a luminii. Tot la transmisia luminii contribuie şi alte 3 elemente SLD (Special Low Dispersion).

Distanţa focală şi unghiul de cuprindere
Distanţa focală de 24mm este foarte populară şi utilă în foarte multe situaţii de fotografiere. Lista e lungă, însă pentru mine fotografia de peisaj e în top. 24mm e suficient de wide şi permite ca întreaga scenă să rămână focalizată, însă totodată nu e atât de wide încăt să complice compoziţia. Majoritatea peisajelor fotografiate de mine sunt capturate la distanţe focale cuprinse între 15mm şi 24mm, iar atunci când am luat Sigma 24mm Art pe munte m-am simţit foarte confortabil să-l folosesc exclusiv întreaga zi. Au fost şi situaţii când am simţit nevoia unui obiectiv şi mai wide de atât, însă mi-a acoperit necesităţile în proporţie de 80%.
Fotografia arhitecturală, de produs de mari dimensiuni, de interior, evenimente sau documentară sunt alte utilizari în care 24mm se simte ca acasă.
Fotografii de nuntă şi evenimente folosesc adeseori un obiectiv wide pentru a captura o scenă mai largă, pentru portrete în natura sau pentru portrete de grup. Fotojurnaliştii au nevoi similare cu aceştia.
Iar în combinaţie cu o diafragmă foarte deschisă, un obiectiv de 24mm este o alegere excelentă şi pentru fotografia de noapte.
În ceea ce priveşte fotografia de sport, aici domină clar obiectivele telefotografice. Însă un 24mm poate oferi o perspectivă diferită şi un avantaj extraordinar de a “îngheţa” momentul, datorită deschiderii maxime foarte mari a diafragmei şi care permite timpi de expunere foarte scurţi.
Utilizările sunt cam aceleaşi şi pe un aparat foto cu senzor APS-C, însă perspectiva se modifică oarecum, datorită schimbării lungimii distanţei focale.

Am realizat cu el şi o panoramă foarte largă, la 360°, din 14 cadre verticale şi ţinând aparatul foto în mână, pentru a verifica cum se descurcă şi la acest aspect. Imaginile au fost combinate automat în Adobe Photoshop CC 2015, fără nici o ajustare ulterioară. Se poate observa astfel că a rezultat o imagine finală perfect îmbinată, iar asta demonstrează faptul ca deformările aparatului nu sunt atât de grave încât să afecteze combinarea automată.

Deformări ale imaginii
Datorită unghiului de cuprindere foarte mare la o distanţă focală de 24mm, bineînţeles că şi Sigma 24mm f/1.4 Art prezintă deformări puternice spre colţurile imaginilor, lucru inevitabil.
Fie că am încercat portrete în natură cu un peisaj mai larg, ori close-up-uri, îmi este clar că acest obiectiv nu a fost proiectat pentru portrete, datorită distorsiunilor de perspectivă prea evidente în cazul oamenilor, rezultând acel cap alungit într-o direcţie sau alta, de tip “alien”, care e neplăcut de corectat atunci când trebuie să editezi câteva zeci sau sute de fotografii de la un eveniment.
În cazul altor tipuri de fotografie, deformările nu au consecinţă atât de gravă şi pot fi relativ uşor de corectat într-un soft profesional de conversie sau editare. Ceea ce e mai important însă, e faptul că nu există pierderi foarte mari de calitate. Dar acest lucru depinde foarte mult de diafragma utilizată, distanţa faţă de subiect şi distanţa focală, aşa cum puteţi vedea şi în galeria foto de mai jos.
Atunci când fotografiem la unghiul maxim de cuprindere şi folosim şi diafragma foarte deschisă, deformările sunt foarte evidente, imaginea nedeformată ocupând aproximativ 50% din zona centrală a cadrului, iar în restul zonelor se crează un efect de fugă, de time-warp, care se accentuează pe măsură ce ne departăm de centru.

Focalizarea
Pentru realizarea focalizării automate, Sigma 24mm f/1.4 Art se foloseşte de motorul propriu HSM (Hypersonic Motor). Focalizarea automată se realizează cu o viteză decentă şi în mod silenţios, foarte puţin zgomot se aude în timpul acesteia. Focalizarea este internă şi full time manual (FTM se poate dezactiva opţional folosind Sigma Dock).
În majoritatea situatiilor cand am fotografiat, focalizarea automată s-a realizat cu acurateţe, puţine dintre cadrele capturate sunt incorect focalizate. Acest lucru s-a datorat anumitor condiţii de iluminare, coloristică sau texturală.
24mm F1.4 DG HSM Art este compatibil cu sistemul Sigma USB Dock, permițând fotografilor să actualizeze firmware-ul obiectivului și schimbarea parametrilor de focalizare, precum şi supra-scrierea focalizării manuale folosind software-ul de optimizare Sigma Pro.
Inelul de focalizare manuală, cu o lăţime de 30.9mm, are o proporţie şi poziţionare ideale, fiind doar uşor mai înălţat faţă de tubul obiectivului, ceea ce îl face uşor de găsit atunci când ţinem aparatul la ochi. Rotirea sa se produce uşor şi lin, nu prezintă joc şi are o rezistenţă perfectă la rotire. Unghiul de rotaţie al acestuia este de 98°.
Deoarece distanţa minimă de focalizare este de doar 25cm, Sigma 24mm se transformă într-un obiectiv cu factor de mărire de 0.19x atunci când focalizăm cel mai aproape. Putem să obţinem astfel fotografii de natură cu adevărat interesante şi care să spună o poveste, să redea întreg mediul în care se află subiectul.
Dacă utilizăm şi tuburi de extensie pentru a forţa obiectivul să focalizeze mai aproape decât permite construcţia sa optică, Sigma 24mm se transformă aproape într-un obiectiv macro. În fotografiile expuse în acest articol nu am utilizat asemenea tuburi de extensie, efectul de pseudo-macro sau close-up rezultând strict din capacitatea obiectivului de a focaliza aproape la 25cm şi combinat cu diafragme foarte deschise.
Am fost foarte plăcut surprins şi deosebit de încântat de rezultatele obţinute în astfel de experimente, deoarece fotografiile au reţinut foarte multe detalii, de o claritate excelentă, chiar şi la f/1.4. Ca să nu mai vorbesc de bokeh, care este unul dintre cele mai frumoase văzute de mine la un obiectiv modern, esenţial pentru a pune în evidenţă un subiect vegetal sau floral.
 

Diafragma şi profunzimea de câmp
Deoarece există o mare ofertă de obiective cu distanţa focală de 24mm, ceea ce face diferenţa este deschiderea diafragmei pe care o permit acestea. În comparaţie cu următoarele obiective ca şi deschidere a diafragmei, cele de 24mm cu f/2.8 (fixe sau teleobiective), diafragma f/1.4 permite să treacă de 4 ori mai multa lumină la senzor, astfel încât subiectele sunt “îngheţate” în mişcare de 4 ori mai repede. Marele avantaj este că se pot realiza fotografii clare cu subiecte în mişcare chiar şi în lumină foarte slabă, iar în plus acestea sunt bine izolate faţă de fundal.
În toate situatiile în care am fotografiat în lumină naturală şi cer senin sau parţial acoperit de nori, am folosit şi un filtru de polarizare circulară ori un filtru ND gradual, deoarece am vrut să testez în special performanţele optice ale obiectivului la diafragme deschise şi foarte deschise. Altfel riscam să obţin imagini supraexpuse şi mari pierderi de detalii.
Chiar dacă deschidem diafragma la maxim, este impresionant totuşi câte detalii se păstrează!
Blur-ul sau bokeh-ul din imaginile de mai jos ne arată o calitate excepţională a imaginii, superioară oricărui alt obiectiv de 24mm disponibil în prezent.

Mai jos aveţi reprezentată evoluţia intervalului de claritate în cadre, începând de la f/1.4 şi până la f/16. Este interesantă şi evoluţia bokeh-ului, atât de frumos şi atrăgător la f/1.4 şi chiar f/4, pentru cei care-l apreciază bineînţeles. De la diafragma f/5,6 avem practic claritate aproape pe tot cadrul, în toate planurile de focus, de la distanţa minimă de focalizare până la infinit, însă putem afirma că e completă de la f/8 încolo. De la f/10 la f/16 nu mai avem creşteri observabile ale profunzimii de câmp şi putem evita să folosim diafragma la valori peste f/8, deoarece intervine difracţia şi pierderea detaliilor.


Performanţa şi calitatea optică
Cum sunt acestea? Impresionante poate ca ar fi un răspuns prea banal pentru calităţile acestui obiectiv. Încă de la f/1.4 obiectivul oferă o claritate decentă în centrul cadrului, cu colţuri mai neclare bineînţeles. O mare îmbunătăţire a clarităţii se observă în centru la f/2, detaliile fiind redate foarte clar şi nu stă rău nici la colţuri. Totuşi, rezultate bune se obţin de la f/2.8 încolo, colţurile fiind perfect clare la f/4 şi f/5.6.
Şi redarea texturilor şi a detaliilor este mai mult decât satisfăcătoare pentru necesităţile majorităţii fotografilor. Iar culorile sunt exact aşa cum ar trebui să fie, cu toată paleta de gradiente şi nuanţe. Să fiţi atenţi doar ce softuri utilizaţi pentru conversie şi cât de mult trageţi de nivelele de luminozitate, contrast şi saturaţie!

Obiectivul prezintă o vignetare puternică la deschideri foarte mari ale diafragmei, ceea ce însă e similar cu ce se întâmplă şi în cazul obiectivelor de 24mm de la Canon sau Nikon. Dacă se închide diafragma de la f/1.4 la f/2 se reduce şi vignetarea cu 50%, iar la f/2.8 efectul mai este foarte puţin vizibil.
În privinţa posesorilor de aparate cu senzor APS-C, vignetarea se produce mult mai rar sau chiar deloc.

Obiectivul a fost construit foarte bine şi din punctul de vedere al controlului aberaţiilor cromatice, eliminându-le sau manifestându-le într-o foarte mică măsură pe 70% din suprafaţa cadrului. În exemplele de mai jos am testat obiectivul într-o situaţie extremă, atât de iluminare cât şi de diferenţă de contrast, dar şi de amplasare a zonei testate, respectiv în colţul din stânga sus al cadrului. Însă astfel de cazuri reprezintă excepţii. Se poate vedea totuşi o prezenţă pregantă a efectului de fringe. Dar eliminarea sa se poate face în prezent destul de uşor în softuri serioase de conversie RAW.

La f/1.4 obiectivul prezintă rareori flare, chiar şi atunci când soarele e plasat într-unul din colţuri. Vizibilitatea flare-ului creşte liniar şi devine puternică la f/16, însă cu siguranţă nu este atât de evident încât să fie deranjant.
Flare-ul este un tip de aberaţie optică mai puţin dorită de fotografii comerciali, care au nevoie de reprezentarea cât mai fidelă a unui produs, a unor oameni sau a unui cadru anume. Însă în multe alte situaţii este un element binevenit în cadru, pentru că adaugă dinamism şi savoare imaginii. Dacă este apreciat sau nu, bineînţeles că e o chestie de gust personal. Cel puţin în fotografia de peisaj, flare-ul îşi are locul sau şi “dă bine”.

CONCLUZIE
Sigma 24mm f/1.4 Art are un preţ mediu de vânzare, însă dacă îl comparam cu cel al obiectivelor similare Canon sau Nikon, vedem ca diferenţa e uriaşă. Acesta e cel mai mare avantaj al acestui obiectiv.
Dezavantajul este inconsistenţa focalizării automate, ceea ce poate fi o problemă pentru mulţi fotografi profesionişti. Totuşi, inconsistenţa AF este prezentă doar în anumite condiţii speciale de fotografiere, nu întotdeauna, şi rareori.
Având în vedere calitatea optică excepţională şi preţul, putem spune că pentru mult mai puţini bani decât obiectivele de la Canon sau Nikon, Sigma 24mm Art oferă o claritate marginală a imaginii mult mai bună, în aceeaşi gamă de obiective.
Am rămas plăcut impresionat de el şi l-aş folosi în permanenţă, dacă nu ar avea deformări atât de vizibile în cazul fotografiei de portret. Pentru fotografia de peisaj e aproape perfect şi mai-mai că aş pleca în drumeţiile mele la munte doar cu acest obiectiv: cu el pot să capturez peisaje largi, să fotografiez din mână atunci când mă prinde seara pe potecă şi mă grăbesc spre cabană, pot să surprind frumos flori, frunze sau diverse detalii din natură şi să le izolez minunat faţă de fundal, graţie deschiderii de f/1.4 a diafragmei. Însă o mare parte a activităţii mele profesionale este reprezentată de surprinderea de portrete, la evenimente sau şedinţe foto individuale. Şi nu îmi permit să ratez cadre datorită deformărilor. De aceea, opţiunea mea rămâne tot un Sigma Art, însă cel de 35mm f/1.4, cu care pot să surprind cam aceleaşi situaţii, fără un unghi de cuprindere atât de mare bineînţeles, iar portretele sunt perfecte şi nedeformate. Ca şi alegere pentru peisaj, am ales Tamron 15-30mm, un obiectiv de asemenea excepţional, al cărui review îl puteţi citi tot pe blog-ul F64.
Mulţumesc echipei F64 care a făcut posibil acest articol şi câteva experienţe plăcute pentru mine, alături de Sigma 24mm f/1.4 Art!
Un articol și fotografii de: Arthur Mustafa (fotograf)
[products ids=125017280,125017279]