Fotografii români definesc o fotografie bună (III)

La început de vară am publicat primele articole  în care fotografii români ne-au răspuns la două întrebări pe care le-am considerat mereu esențiale:
Ce este fotografia pentru fiecare dintre ei în parte? Și cum ar defini o fotografie bună?
Răspunsurile au fost adunate în primul capitol al volumului De ce fotografia? (2013, Editura Filos), iar o parte sunt reluate și în acest articol.
Astăzi primim răspunsuri de la Cristian Crisbășan, Aurelia Paraschiv, Miri Bratu, Emese Benko, Radu Sigheti, Șerban Mestecăneanu și Cristian Bassa.
„Fotografia este o continuă documentare vizuală a necunoscutului, un voyeuristic exercițiu de curiozitate.
O fotografie bună este acea imagine care spune mai multe decât arată. Este versiunea unei amintiri memorabile – o amintire care ne apelează toate simțurile. Memorabilă, irepetabilă, unică și plină deja de nostalgie și melancolie. Este imaginea pe care eu aș vrea să o am expusă la mine acasă pe perete ca un fel de fereastră către memorie.” (Cristian Crisbășan)

„Pentru mine, fotografia este o  modalitate de a “rescrie” realitatea așa cum o vad, de a reda viziunea mea asupra lucrurilor mărunte, nesemnificative la prima vedere. Este, de asemenea, o modalitate de exprimare a pasiunilor mele pentru oameni, anotimpuri, cărți, pentru film (nu mă refer doar la filmele foto), și nu în ultimul rând pentru camerele vechi de fotografiat și amprenta lăsată de acestea. Altfel spus, fotografia pentru mine oglindește trăiri, emoții și spune povești. Lumea este suma unor fotografii sau a unor secvențe minunate care își așteaptă în timp fotografii.
O fotografie bună cred că este o fotografie în care te regăsești sau îți rămâne acolo în suflet pentru emoția sau povestea surprinsă. “Eva”, fetița cu vioara -de exemplu- este fotografia unui artist român (Radu Suciu). O fetiță firavă, timidă și care ține o vioară în brațe. Un portret care îmi transmite emoții puternice de fiecare dată când revin la el. Aceeași fotografie ar putea fi doar un simplu portret pentru un alt privitor. ”  (Aurelia Paraschiv)

„Pentru mine fotografia este o certitudine că întotdeauna voi avea un refugiu, un lucru familiar prin intermediul căruia să comunic cu ceilalți, deci o cale care nu va fi niciodată pierdută, pentru că este ca un remediu cu multe fețe, pe care îl pot folosi de fiecare dată când și cum vreau eu, fie pentru a-mi obloji sufletul, fie pentru a crea sensuri noi și legături cu ființele din jurul meu, atunci când le doresc sau am nevoie de ele.
Cât despre fotografia bună, nu am simțit niciodată că ar fi necesar să împlinească vreo rigurozitate tehnică, și nici să mă facă să cuget – doar să-mi producă o reacție fizică sau psihică, nouă sau ca o amintire, senină sau nostalgică, puternică sau curgătoare, încătușare sau eliberare.” (Miri Bratu)

„Fotografia este modul meu de a relaționa cu lumea. Și cu mine însămi, de fapt. O fotografie bună este una care-și povestește singură povestea.” (Emese Benko)

„De la o pasiune din tinerete a ajuns o profesie deci reprezinta munca mea care nu se rezuma doar la a face fotografii, înseamnă de asemenea editarea altor fotografi, formarea celor tineri, jurizari samd. Deci este o mare parte din viață mea.
În ceea ce privește o fotografie bună, întrebarea este cam generică. Fotografia de presă are multe cerințe. O bună imagine surprinde momentul cheie care este reprezentativ pentru știrea respectivă. Trebuie să aibă o compoziție bună, să fie expusă corect și să transmită mesajul instantaneu, ca să te facă să te oprești asupra ei. După aceea, trebuie să te facă să gândești, să te facă să „intri” în ea, să fii acolo, să simți ce a simțit fotograful și mai ales să fie prelucrată cât mai puțin posibil în Photoshop.” (Radu Sigheti – șeful departamentului Reuters România)

„Totul sau nimic! Știu, sună banal, dar trăiesc zilnic acest dualism contradictoriu. Am zile în care fotografiez și rezultatul mă face sa știu de ce am ales să merg pe acest drum, dar sunt și acele zile în care fotografiez și obțin un foarte frumos „nimic”. Interesant este că cel mai mult învăț din aceste nimic-uri.
Cum să definești o fotografie frumoasă, când frumosul este atât de greu de definit? A se citi „Istoria Frumuseții” de Umberto Eco sau, mai bine, „Istoria Urâtului”, tot de el. Hai să ignorăm regulile de compoziție sau aspectele tehnice – acestea sunt atât de ușor de categorisit, ca mă fac să cred că fotografia, privită doar așa, nu ar mai fi o artă. Ceea ce ramâne, așadar, este ceea ce simțim în fața imaginii și, cum frumusețea este relativă, și o fotografie frumoasă poate stârni reacții opuse de la persoane diferite. Așadar, cum definesc o fotografie frumoasă? Pai, o fotografie frumoasă! Cum definesc o fotografie bună? Este o fotografie frumoasă care are în spate o poveste interesantă.” (Șerban Mestecăneanu)

„Fotografia, pentru mine, înseamnă descoperirea frumosului în tot ce ne înconjoară și încercarea de a-l înfățișa și transmite celorlalți trecându-l prin propriul suflet.
O fotografie bună este acel instantaneu care te face să simți că trăiești, să te simți viu, să trăiești sentimente care să te înalțe câte puțin cu fiecare privire și să îți dezvăluie noi trăiri în propria ființă de fiecare dată.” (Cristian Bassa)

[products ids=125007344,125018843,125018844,125013349]