Explozia de popularitate a camerelor foto, combinată cu apariția smartphone-urilor și a aplicațiilor de social media a înlăturat aproape în totalitate barierele comunicării de masă. Din două-trei mișcări sau tap-uri pe ecranul telefonului, utilizatorul Facebook poate distribui gânduri sau imagini mult mai rapid decât redactorii oricărei publicații și-ar fi închipuit nu cu mult timp în urmă.
Pe stradă, în parcuri și în majoritatea spațiilor publice din orașele mari, vezi mai tot timpul pe cineva cu o cameră foto sau măcar cu un telefon mobil făcând fotografii.  Libertatea de exprimare, augmentată de succesul tehnologiei, nu înseamnă însă renunțarea la sau limitarea protecției valorilor sociale tradiționale, inclusiv a dreptului la ocrotirea vieții private.

Într-un articol publicat de avocații Andreea Lisievici și Bogdan Halcu din București în Revista Română de Drept al Afacerilor numărul 11/2014 şi pe blogul despre Data Privacy al casei de avocatură în cadrul căreia activează, aceștia arată că la nivel de principiu, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv prin distribuiri pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al reprezentanților legali. Totuși, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare.

Delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare nu este un exercițiu simplu, iar instanțele de judecată sunt adesea puse în situația de a cântări atent limitele acestor drepturi fundamentale atunci când sunt chemate să decidă dacă utilizarea imaginii unei persoane satisface sau nu exigențele legale.

Legea și practica judiciară au definit totuși câteva reguli principiale:

Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări (art. 74 lit. c) din Noul Cod Civil). Mai mult decât atât, în condițiile Codului Penal fotografierea unei persoane aflate în spații private fără consimțământul său ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.

La polul opus se află situația fotografierii / utilizării imaginii unei persoane surprinse într-un loc public în desfășurarea unei activități publice (artiștii care susțin un concert, sportivii care participă la un eveniment sportiv, alte competiții/evenimente publice în stradă etc.) caz în care, de principiu, utilizarea imaginii persoanei respective fără acordul său nu încalcă legea dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale.
Situațiile cel mai des întâlnite și care generează conflicte legale sunt acelea când, fără acordul său, se utilizează imaginea unei persoane surprinse într-un loc public, însă în desfășurarea unei activități private (de exemplu, persoanele din publicul unui concert sau unui eveniment sportiv). Legea nu consacră regula conform cu care tot ce se întâmplă pe domeniul public poate fi filmat sau fotografiat.

ziua internatiomala a bataii cu perne

Dreptul la imagine ar suferi o restrângere nejustificată dacă el ar putea fi exercitat numai în limitele spațiilor private. Activitățile curente presupun deplasarea și prezența individului în spații și locuri publice, iar a considera că această alegere reprezintă o opțiune în sensul acceptării unei expuneri către publicul larg ar conduce la concluzia forțată că o persoană va putea să păstreze intimitatea activităților sale zilnice numai dacă ar rămâne în permanență în securitatea unui spațiu privat.

În principiu, nimeni nu are dreptul să vă interzică fotografierea atâta vreme cât vă aflați pe un domeniu public iar subiectul vostru nu se află pe proprietate privată. Asta se aplică însă fotografiilor în care apar mai mulți oameni sau imaginilor în care chipurile lor nu sunt ușor recognoscibile. Dacă ne referim strict la noțiunea de portret, în care fața persoanei este subiectul fotografiei, lucrurile stau cu totul altfel.

 

Extrase din legi:

Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe spune așa:

CAPITOLUL IV
Conținutul dreptului de autor

Art.10
Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: (d)dreptul de a pretinde respectarea integrității operei şi de a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa;

CAPITOLUL XI
Protecția portretului, a destinatarului corespondenței şi a secretului sursei de informare

Art.88
(1) Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de art. 73, 74 şi 79 din Codul civil. De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea şi a dispozițiilor art. 79 din Codul civil.
(2) În lipsa unei clauze contrare, consimțământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existența consimțământului se prezumă în condițiile art. 76 din Codul civil.
Art.90
Persoana reprezentată într-un portret şi persoana destinatară a unei corespondențe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce priveşte utilizarea operei ce conține portretul sau a corespondenței, după caz.

Codul Civil:

Art. 73: Dreptul la propria imagine
(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Art. 74 (literele c,d,e,f, g,h)
Atingeri aduse vieţii private
Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

Art.75:Limite
(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.
(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituționale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 76: Prezumţia de consimţământ
Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimțământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Art. 77: Prelucrarea datelor personale
Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de legea specială.

Concluzii ar fi astfel, următoarele:
Nu poate fi publicată și utilizată o fotografie care conține portretul unei persoane fără consimțământul acesteia;
Portretul poate fi utilizat dacă subiectul este fotomodel (și există, deci, o colaborare contractuală) sau a primit o remunerație în schimbul fotografiilor;
Orice persoană are dreptul la imagine, motiv pentru care acesta/aceasta poate interzice publicarea unei fotografii care îi poate afecta integritatea personală;
În toate cazurile, persoana care consideră că a suferit un prejudiciu prin folosirea unei fotografii în care este portretizată se poate adresa instanței pentru a solicita încetarea vătămării și acoperirea prejudiciului suferit. Poate fi vorba atât de un prejudiciu material (cum este cazul în care fotografia ar fi folosită în scop comercial), cât și de un prejudiciu moral (atingeri aduse reputației, de exemplu).
Proprietarul are dreptul de a vă interzice fotografierea, în cazul imaginilor realizate pe o proprietate privată;
Dacă realizați o fotografie cu unghi larg de cuprindere, spre exemplu într-un parc sau în alt spațiu public, în care apar mai multe persoane, dar accentul nu este pus asupra uneia dintre ele (în sensul că nu e un portret evident), atunci nu este necesar acordul tuturor persoanelor.

Parcul Moghioros fotografie de strada

Concluzii finale
Ca fotografi de stradă este extrem de important să fim atenți atunci când fotografiem și să ne alegem cu atenție subiectul. Desigur, niciodată nu vom putea obține acordul scris din partea tuturor, mai ales că de și mai multe ori nu ne mai întâlnim a doua oară cu aceeași persoană. E bine să știm totuși care sunt regulile după care ar trebui să ne jucăm și să le respectăm, exercitându-ne totodată dreptul la liberă exprimare.

Referințe:
1. Revista Română de Drept al Afacerilor numărul 11/2014 – articol Andreea Lisievici și Bogdan Halcu
2. Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe
3. Codul Civil

Un material realizat de Asociația Exposure.

Fotografii de Cristina Țintă.