Fotografia de stradă și legislația din România

Postat de: Asociatia Exposure Asociatia Exposure

Explozia de popularitate a camerelor foto, combinată cu apariția smartphone-urilor și a aplicațiilor de social media a înlăturat aproape în totalitate barierele comunicării de masă. Din două-trei mișcări sau tap-uri pe ecranul telefonului, utilizatorul Facebook poate distribui gânduri sau imagini mult mai rapid decât redactorii oricărei publicații și-ar fi închipuit nu cu mult timp în urmă.
Pe stradă, în parcuri și în majoritatea spațiilor publice din orașele mari, vezi mai tot timpul pe cineva cu o cameră foto sau măcar cu un telefon mobil făcând fotografii.  Libertatea de exprimare, augmentată de succesul tehnologiei, nu înseamnă însă renunțarea la sau limitarea protecției valorilor sociale tradiționale, inclusiv a dreptului la ocrotirea vieții private.

Într-un articol publicat de avocații Andreea Lisievici și Bogdan Halcu din București în Revista Română de Drept al Afacerilor numărul 11/2014 şi pe blogul despre Data Privacy al casei de avocatură în cadrul căreia activează, aceștia arată că la nivel de principiu, captarea imaginii (fotografierea) unei persoane ori utilizarea acestei imagini (inclusiv prin distribuiri pe site-urile de socializare) sunt interzise în absența consimțământului prealabil al persoanei fotografiate, sau, în cazul minorilor, în absența consimțământului prealabil al reprezentanților legali. Totuși, dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare.

Delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare nu este un exercițiu simplu, iar instanțele de judecată sunt adesea puse în situația de a cântări atent limitele acestor drepturi fundamentale atunci când sunt chemate să decidă dacă utilizarea imaginii unei persoane satisface sau nu exigențele legale.

Legea și practica judiciară au definit totuși câteva reguli principiale:

Fotografierea unei persoane aflate într-un spațiu privat, indiferent că acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări (art. 74 lit. c) din Noul Cod Civil). Mai mult decât atât, în condițiile Codului Penal fotografierea unei persoane aflate în spații private fără consimțământul său ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.

La polul opus se află situația fotografierii / utilizării imaginii unei persoane surprinse într-un loc public în desfășurarea unei activități publice (artiștii care susțin un concert, sportivii care participă la un eveniment sportiv, alte competiții/evenimente publice în stradă etc.) caz în care, de principiu, utilizarea imaginii persoanei respective fără acordul său nu încalcă legea dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale.
Situațiile cel mai des întâlnite și care generează conflicte legale sunt acelea când, fără acordul său, se utilizează imaginea unei persoane surprinse într-un loc public, însă în desfășurarea unei activități private (de exemplu, persoanele din publicul unui concert sau unui eveniment sportiv). Legea nu consacră regula conform cu care tot ce se întâmplă pe domeniul public poate fi filmat sau fotografiat.

ziua internatiomala a bataii cu perne

Dreptul la imagine ar suferi o restrângere nejustificată dacă el ar putea fi exercitat numai în limitele spațiilor private. Activitățile curente presupun deplasarea și prezența individului în spații și locuri publice, iar a considera că această alegere reprezintă o opțiune în sensul acceptării unei expuneri către publicul larg ar conduce la concluzia forțată că o persoană va putea să păstreze intimitatea activităților sale zilnice numai dacă ar rămâne în permanență în securitatea unui spațiu privat.

În principiu, nimeni nu are dreptul să vă interzică fotografierea atâta vreme cât vă aflați pe un domeniu public iar subiectul vostru nu se află pe proprietate privată. Asta se aplică însă fotografiilor în care apar mai mulți oameni sau imaginilor în care chipurile lor nu sunt ușor recognoscibile. Dacă ne referim strict la noțiunea de portret, în care fața persoanei este subiectul fotografiei, lucrurile stau cu totul altfel.