Cu Sony A7s prin Veneția

Postat de: Alin Popescu Alin Popescu

Meseria de fotograf este una foarte frumoasă și de multe ori ajungi cu job-urile pe care le ai în locuri care de care mai frumoase.

Văzusem Veneția pentru 60 de minunte, când am schimbat un tren acolo și am avut o oră între legături. Am ieșit din gară pe un pod, am admirat gondolele și mi-am promis că o să revin în acel loc minunat. Nu mi-au trebuit decât 20 de ani, dar mi-am ținut promisiunea :).

Sony

La pas prin Veneția

Nu cred că am văzut în viața mea un oraș mai aglomerat decât Veneția. Ce-i drept, și trotuarele sunt mici, și turiștii sunt mulți, în special japonezi și americani, și mai presus de toate, și orașul e superb, așa că mulți se înghesuie să îl viziteze.

Se spune că e mai bine să îl vizitezi în timpul săptămânii (la mine așa a fost) dar și in luni mai în afara sezonului, un martie – aprilie la început de an sau noiembrie-octombrie spre final.

Eu m-am nimerit fix în plin sezon turistic, la început de iulie, dar asta nu m-a împiedicat să pot fotografia liniștit Veneția. Mi-am facut un plan și m-am ținut de el. Am avut succes, așa că vă voi povesti în cele ce urmează cum să fotografiezi orașul chiar și când e plin de turiști.

Cum fotografiem un oraș plin de turiști?

Cele două fotografii sunt realizate la interval de câteva ore, dar acele ore fac diferența:

Dacă nu vrei să ai poze pline de oameni, de nu mai înțelegi nimic din arhitectura locului, ai din scurt două soluții:

  1. te aventurezi pe străduțe ne-umblate când puhoiul este la atracțiile principale
  2. te trezești cu noaptea în cap la răsărit și ai orașul numai pentru tine (și cu foarte puțini alți fotografi cu care desigur că te saluți înțelegător și zâmbind ștrengărește, că numai voi știți ce frumoasă este Veneția dezbrăcată de turiști)

Am ales ambele variante, mai ales că de când am trecut complet pe mirrorless, trusa mea este incredibil de ușoară astfel că mă pot plimba ore în șir fără să resimt greutatea echipamentului.

Singurul lucru care încă îmi lipsește din trusă este un teleobiectiv, așa că am împrumutat Sony-ul 70-300 G de la F64, cel pe montură A, pentru că am deja adaptorul LA-EA4 și pot folosi cu focus toată gama de obiective pentru Sony. Îl știam deja de când am testat Sony A58 la Stâna la Nea Folea ca un obiectiv incredibil de sharp și cu un Bokeh superb.

În prima zi, dupa ce am terminat treaba pentru care eram prezent în Venetia (o sedință foto privată cu un cuplu minunat), m-am strecurat printre puhoaiele de turiști și am căutat cele mai stâmte străduțe și poduri, obișnuindu-mă în același timp cu locul, pentru a putea în dimineața următoare să ma duc direct la țintă.