Review Tamron 16-300mm F3.5-6.3 Di II VC PZD

Tamron 16-300mm F3.5-6.3 Di II VC PZD Macro este destinat posesorilor de aparate foto cu senzori în format APS-C, care îşi doresc o cât mai mare flexibilitate din partea obiectivului foto şi o calitate optică bună, adică un raport preţ/calitate/versatilitate relativ bun. Acest obiectiv vine că un upgrade al lui Tamron 18-270mm, iar principala să îmbunătăţire este scăderea distanţei minime de focalizare de la 0.49m cât este în cazul acestuia, la 0.39m pentru Tamron 16-300m. Iar distanţa focala de 300mm aduce cu sine şi funcţia de pseudo-macro în raport 1:2.9.
Eu am testat Tamron 16-300mm în condiţiile în care trebui să fie el utilizat, având în vedere că este conceput că un obiectiv pentru călătorii, fie în natură, fie prin oraşe. L-am purtat câteva zile prin Bucureşti şi s-a descurcat excelent ca partener de city break. Apoi l-am dus în drumeţii prin Munţii Zarandului, unde am petrecut 4 zile alături de o primăvară capricioasă şi spectaculoasă, care m-a ajutat să testez temeinic dotările Tamronului. Am fotografiat în aproape toate condiţiile de lumină, meteo sau situaţii în care un utilizator obişnuit l-ar pune la treabă. În testele de mai jos veţi vedea că mi-a oferit rezultate bune în ceea ce priveşte exploatarea plajei focale, a focalizarii şi a sistemului de stabilizare a imaginii, însă păstrez anumite rezerve în privinta calităţii, în anumite situaţii.
Toate fotografiile din acest review au fost făcute cu Tamron 16-300mm şi un body Nikon D7100. Pentru procesarea fotografiilor s-a utilizat soft-ul Adobe Lightroom 6, împreună cu Adobe Photoshop CS6, pentru corecţii de perspectivă şi eliminarea punctelor de praf de pe senzor, prezente în imagini la anumite închideri ale diafragmei.
SPECIFICAŢII TEHNICE:
Tamron 16-300mm
Diafragma maximă: F/3.5-6.3
Diafragma minimă: F/22-40
Diafragmă: 7 lamele
Construcţie: 12 elemente în 16 grupuri
Elemente speciale: 3 elemente asferice, două elemente de dispersie scăzută şi sticlă speciala UXR (Ultra-Extra Refractive Index)
Distanţa minimă de focalizare: 0.39m
Raportul maxim de reproducere macro: 1:2.9 (la distanţa focală de 300mm şi distanţa minimă de focalizare de 0.30m)
Unghi de cuprindere: 82°12′ – 5°20′
Diametru filtru: ø67
Motor de focalizare: Piezo Drive (PZD)
Focalizare manuală: permanentă
Stabilizare de imagine: da (VC)
Scala de distanţe: da
Greutate: 540g
Diametru: ø75mm
Lungime: 99.5mm
Accesorii incluse: parasolar de tip petală
Monturi disponibile: Nikon, Canon, Sony A (nu include modulul de stabilizare a imaginii)
CONSTRUCŢIE ŞI DOTĂRI
Calitatea construcţiei se ridică mult peste nivelul preţului pentru dotările pe care le are un astfel de obiectiv, plasticul folosit fiind unul de calitate foarte bună. Construcţia obiectivului este robustă şi producătorul specifică faptul că acesta e destul de bine etanşeizat faţă de umezeală şi praf. În timpul sedinţelor foto în natură, la apus şi la răsărit, prin munţii Zarandului, am avut parte de o vreme tipică primăverii, capricioasă, cu frecvente averse de ploaie. Am protejat aparatul cu pelerina de ploaie, însă au fost destul de multe situaţii în care l-am folosit şi într-o ploaie uşoară, pentru că norii mai creau breşe prin care pătrundeau razele soarelui, ceea ce crea un efect foarte frumos, şi bineînteles că nu puteam rata momentele. Am riscat şi am folosit obiectivul, însă nu am constatat probleme ulterioare sau că ploaia a pătruns în interiorul obiectivului. Cred că aici ajută şi manşonul de cauciuc care îmbracă baza obiectivului.
Tamron 16-300mm este destul de uşor, având în vedere zoom-ul extrem de 18.8x şi o greutate de doar 540 gr. Pe Nikon D7100, aparatul cu care l-am testat, este destul de bine balansat. Pe Nikon D80 pare chiar destul de mic, aşa cum puteţi observa în imaginile de mai jos. Obiectivul îşi măreşte lungimea cu 8 cm (fără să luam în considerare parasolarul) atunci când este extins la distanţa focală de 300mm; dacă montăm şi parasolarul, obiectivul va fi mai lung cu 3.5 cm.


La exterior, Tamron 16-300mm este acoperit pe suprafaţa inelelor de focalizare şi de zoom cu un cauciuc de o calitate foarte bună şi cu un patern de linii care ajută mult la aderenţa acestuia, chiar şi atunci când am umblat o zi întreagă cu el în mână, prin soare, iar mâna era mai transpirată.
Inelul de zoom este localizat în partea frontala a obiectivului, la doar 1 m de capăt, are aproximativ 4 cm lăţime şi este acoperit cu un cauciuc de calitate, cu aderenţă sporită.
Imediat după acesta se află 7 marcaje ale distanţelor focale: 16mm, 35mm, 50mm, 70 mm, 100mm, 200mm şi 300mm. Inelul de focalizare, dispus spre baza obiectivului, are 1 cm lăţime, este acoperit cu acelasi cauciuc de calitate şi poate fi rotit 360 de grade.
Are o scală de distanţe care indică distanţele de la 39cm la infinit, însă nu are scală de profunzime de câmp.
În partea din spate gasim 3 butoane: primul este cel de blocare a obiectivului în poziţia 16mm, celelalte două, dispuse unul sub celalalt, modifică focalizarea din automat în manual si, respectiv, activează sau dezactivează sistemul VC de stabilizare a imaginii.
Tot în ceea ce priveşte construcţia este de remarcat butonul de blocare al zoom-ului, foarte practic atunci când obiectivul este montat pe aparatul foto purtat la gât, timp de mai multe ore, în diverse poziţii, care pot solicita suplimentar tuburile acestuia şi să le facă să se extindă în momente în care nu ne-am dori lucrul acesta şi în care integritatea sa ar fi compromisă. Oricum, zoom-ul nu se extinde chiar atât de uşor, iar din experienţa mea de utilizare vă pot confirma că butonul de blocare este o măsură de siguranţă suplimentară, la care eu nu am apelat întrucât am observat că tuburile sunt destul de bine strânse unul faţă de celălalt. Probabil că totusi, în timp, acestea se pot uza, în urma unei utilizări frecvente, vor deveni mai mobile, iar butonul de blocare va deveni obligatoriu de utilizat în timpul deplasărilor.
Parasolarul se fixează destul de greoi şi este cam fix, ceea ce probabil că face dificilă atârnarea în timpul iernii. Însă este construit bine, potrivit pentru acest obiectiv la toate distanţele focale, şi ajută mult la păstrarea contrastului şi intensităţii culorilor în situaţiile în care se fotografiază contra surselor de lumină.
Ce am mai remarcat în timpul utilizării şi m-a ajutat la prindere şi ţinere pe perioadă îndelungată, au fost nişte elemente de design ale bazei obiectivului, acolo unde el se îngustează spre elementul din spate care încorporează montura; acestea sunt foarte proeminente şi degetele mi s-au oprit în ele atunci când fotografiam, sporind stabilitatea şi aderenţa.
Elementul din spate al obiectivului este înconjurat de o montură metalică şi ascunde 16 elemente dispuse în 12 grupuri. Numărul de lentile este considerabil de mare, iar pericolul de dispersie este foarte ridicat.
Construcţia optică include 3 elemente asferice, două elemente de dispersie scazută şi sticlă specială UXR (Ultra-Extra Refractive Index). Împreună, toate aceste elemente corectează aberaţiile optice, iar straturile multiple de protecţie minimizează semnificativ dublarea imaginilor şi flare-ul. M-au impresionat şi dimensiunile compacte ale acestui obiectiv, comparativ cu plaja focală pe care o acoperă şi cu performanţa optică rezonabilă la majoritatea distanţelor focale. Construcţia compactă se datorează în primul rând sticlei de tip UXR, care permite un diametru mai mic al lentilei frontale,
evoluţiei în construcţia elementelor asferice şi adoptării unei construcţii optice a zoom-ului bazată pe un sistem de 5 grupuri de lentile.
Diafragma circulară, constând în 7 lamele rotunjite, rămâne deschisă într-o formă aproape circulară până la 2 trepte de la deschiderea maximă.

PLAJA FOCALĂ
Tamron 16-300mm este primul obiectiv din clasa sa care este capabil de un raport de mărire de 18.8x si, în acelaşi timp, de o reproducere pseudo-macro 1:2.9.
Plaja focală se întinde de la 16mm (echivalent 24mm full frame Nikon şi 25.6mm full frame Canon) şi până la 300mm (echivalent 450mm full frame Nikon şi 480mm full frame Canon).
Nu am cuvinte să vă spun cât de util mi-a fost acest obiectiv ca să capturez scene aflate la o depărtare foarte mare de mine. În cazul fotografiei de peisaj, care este specialitatea mea şi care mă pasionează cel mai mult, am nevoie să pot trece rapid de la unghi foarte larg la un zoom foarte puternic. În natură, mai ales în condiţii meteo instabile şi schimbătoare, scenele se modifica cu o viteză uimitoare şi de multe ori se ratează cadre superbe datorită lipsei obiectivului potrivit. În prezent, lucrez cu doua body-uri pe care am montate obiective prime care să îmi acopere atât unghiuri foarte largi, cât şi distanţe focale mari. Însă, pe vremea când foloseam Nikon D7000, un obiectiv ca Tamron 16-300mm mi-ar fi fost extrem de util. Nu doar că oferă o calitate optică acceptabilă pe toata plaja focală, însă este ultra-compact, un aspect foarte important pentru fotografii de peisaj, care de cele mai multe ori călătoresc distanţe lungi în locuri izolate pentru a fotografia anumite scene, iar aceştia au nevoie de un echipament performant şi uşor. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul utilizatorilor obişnuiţi sau a fotografilor începători, care nu au nevoie să se încarce cu prea mult echipament.
În munţii Zarandului am avut cu mine şi obiectivele profesionale Nikon 24-70mm şi Nikon 70-200mm f/2.8. Însă trebuie să recunosc că anumite scene nu le-am putut surprinde şi anumite cadre nu le-am putut izola aşa cum mi-ar fi placut decât cu Tamron 16-300mm.
Evident că nici nu se compară calitatea imaginilor cu cea a obiectivelor profesionale Nikon, însă pentru că am avut parte de un spectacol al naturii extraordinar, am facut un mare compromis de calitate pentru a obţine cadrele dorite.
Nu voi spune mai multe, ci vă voi lăsa să priviţi galeriile foto de mai jos, care vorbesc de la sine despre ceea ce se poate obţine cu Tamron 16-300mm.
Plaja focala în serii de imagini – imagini surprinse la distanţele focale marcate de-a lungul inelului de focalizare (16mm, 35mm, 50mm, 70mm, 100mm, 200mm, 300mm):



Plaja focală reprezentată la diverse distanţe focale:

 
Reprezentarea cadrelor la distanţa focală super-angulară de 16mm:

Reprezentarea cadrelor la distanţa focală maximă de 300mm:
Aici aş vrea să fac o remarcă şi să subliniez faptul că o distanţă focală foarte mare, cum este capabil să reproducă Tamron 16-300mm, adică de 450mm în format crop APS-C 1.5x, face posibilă izolarea subiectelor chiar şi atunci când se încadrează printr-o zonă foarte îngustă, prin care altfel nu am putea să fotografiem fără să surprindem şi anumite elemente nedorite din margini, după cum puteţi vedea mai jos:

DEFORMARI ALE IMAGINII
Obiectivul prezintă deformări destul de mari la distanţe focale scurte, printre care cea mai remarcată a fost de tip butoi, la 16mm, care se transformă în cea de tip pernă pe măsură ce avansăm spre 35mm, creşte gradual până la distanţa focală de 100mm, iar apoi, spre capătul plajei focale, aberaţiile optice încep să dispară.
 

FOCALIZAREA
Lansat în aprilie 2014, deci în urmă cu mai mult de un an, Tamron 16-300mm utilizează acelaşi motor ultrasonic de focalizare automată PZD ca şi obiectivul 18-270mm f/3.5-6.3 Di II VC PZD.
Focalizarea automată se realizează exclusiv intern, prin sistemul propriul al Tamron, numit Piezo Drive sau PZD, care este rapid şi silenţios şi are la bază efectul piezoelectric. Acesta a fost optimizat pentru o detecţie pe bază de contrast mult mai bună, iar focalizarea în modul live-view se realizează cu usurinţă. Ce am apreciat în mod deosebit la testele de fotografie pe care le-am făcut în natură a fost posibilitatea de a regla fin focalizarea în mod full-time manual, oricând am avut nevoie, fără să fie nevoie să dezactivez focalizarea automată. Şi o altă bilă albă pentru focalizare este faptul că
nu se roteşte nici un element extern, mai ales cel frontal, fiind posibilă astfel ataşarea şi utilizarea în condiţii optime a diverselor filtre, cum ar fi cele de polarizare circulară şi graduale.

O situaţie dificilă în care multe obiective cu zoom mare dau greş este aceea în care încercăm să focalizăm pe un subiect peste care se suprapun diverse obiecte aflate în planuri diferite, sau care sunt suprapuse peste un fundal aglomerat. Planurile suprapuse şi fundalurile texturate sunt o provocare mare pentru sistemul de autofocus, mai ales pe sistemele APS-C, care, de multe ori, poate fi păcălit de diferenţele mari de contrast şi focalizează pe alte subiecte decât cele care ne interesează pe noi. Tamron 16-300mm s-a descurcat bine şi din acest punct de vedere în majoritatea situaţiilor, deşi nu în toate. Ar fi prea frumos, totuşi!
Din crop-urile 100% puteţi vedea cât de bine a reuşit focalizarea automată, chiar şi atunci când în faţa sa s-au interpus diverse alte obiecte.

Vă spuneam că distanţa minimă de focalizare a fost redusă la 39 cm, faţă de 49 cât era la predecesorul 18-270mm. Împreună cu funcţia de “macro” 1:2.9 şi cu distanţa focală de 300mm, distanţa minimă de focalizare redusă ne dă posibilitatea să fotografiem subiecte destul de mici şi să le reproducem la o dimensiune mare pe senzorul de imagine. Am pus ghilimele mai sus pentru că raportul maxim de reproducere nu este unul macro adevărat, care înseamnă 1:1, ci este mai mult un super-close-up. Oricum, eu consider că este satisfăcător pentru segmentul de piaţă căruia îi este destinat acest obiectiv şi că se pot obţine rezultate foarte bune, chiar şi atunci când se fotografiază din mână şi la intensităţi luminoase destul de scăzute. Sunt remarcabile detaliile care se păstrează în
imaginile realizate cu această dotare.
Per ansamblu, este un important key selling-point şi sunt sigur că potenţialii clienţi îi vor acorda o atenţie deosebită. După intervalul imens de zoom, bineînţeles!

STABILIZAREA DE IMAGINE
Sistemul de stabilizare al imaginii VC (Vibration Compensation) este şi el prezent în acest obiectiv şi constă din 3 senzori speciali care activează electromagnetic un grup de lentile dedicat compensării vibraţiilor. Aceste lentile de compensare au o susţinere minimă prin cele 3 elemente ceramice, care permit o mişcare foarte fină şi crează o rezistenţă la frecare foarte redusă.
Chiar şi atunci când se fotografiază la distanţa focală maximă sau în condiţii de lumină foarte slabă, imaginea din vizorul optic rămâne stabilă, iar răspunsul de urmărire al subiectului este foarte bun. Aici vreau să menţionez că în condiţiile enumerate mai sus, acţiunea sistemului de stabilizare este simţită de către mână şi este vizibilă în vizor.
Astfel, dacă la distanţe mici de focalizare sistemul VC funcţionează aproape imperceptibil, cu cât mărim mai mult distanţa focală, cu atât intensitatea activării acestuia este mai mare, iar la distanţe focale mari se simte un impuls puternic de activare, iar în vizor imaginea sare destul de mult câteva fracţiuni de secundă, până se stabilizează. Însă odată stabilizată, rămâne aşa şi nu se mai mişca în vizor, atâta timp cât ţinem apăsat până la jumătate butonul declanşator. Nici vibraţia nu se simte după activare.
Sistemul VC oferă o stabilizare efectivă de aproximativ 3 trepte de timp de expunere diferenţă. Acesta se activează propriu-zis la o secundă de la apăsarea până la jumatate a butonului de declanşare.
În galeria foto de mai jos sunt incluse în principal imagini realizate din tren, aflat în mers, deci în condiţii de deplasare a aparatului faţă de subiect. În condiţiile în care atât aparatul foto cât şi subiectul se află în mişcare, la timpi de expunere mai lungi de 1/500s, imaginea nu va fi clară şi sistemul de stabilizare nu are eficienţă prea mare, pentru că intervin şi alţi factori.

Atunci când se utilizează concomitent stabilizarea de imagine şi declanşarea continuă, chiar dacă aparatul foto şi subiectul sunt relativ statice, rata de succes, adică numărul de imagini clare obţinute, este de 2/4, aşa cum se poate vedea în imaginea de mai jos:
Astfel, eficienţa sistemului VC este maximă imediat dupa apăsarea până la jumătate a butonului declanşator şi activarea sa, după care scade drastic la al doilea cadru. La cel de-al treilea, reîncepe uşor să stabilizeze imaginea, iar la al patrulea îşi revine complet.
Atenţie deci la declanşarea continuă, dacă deţineti acest obiectiv sau vă interesează să-l achiziţionaţi, dacă fotografiaţi frecvent la distanţa focală maximă şi dacă sunteţi pasionat mai ales de fotografia de sport şi de acţiune. Rata de succes va fi de 50% sau de multe ori şi mai mică!
DIAFRAGMA ŞI PROFUNZIMEA DE CÂMP
Diafragma este construită din 7 lamele rotunjite. Cum ne dăm seama de asta dacă nu ştim să privim în obiectiv? Simplu: facem o fotografie la diafragma cea mai închisă şi numărăm numărul razelor sursei de lumină. În exemplul de mai jos sunt 14, pentru că pe senzorii cu crop numărul razelor va fi întotdeauna dublu faţă de numărul lamelelor.
Intervalul diafragmelor maxime se situează între f/3.5 şi f/6.3, de-a lungul plajei focale. Acesta ne-ar putea face să credem că nu vom putea reuşi să obţinem cadre cu profunzime foarte mică de câmp, în care subiectul să fie evidenţiat foarte bine. Totuşi, datorită distanţelor focale mari pe care este capabil să le acopere, Tamron 16-300mm face posibile şi astfel de cadre, cu profunzime foarte mică de câmp.
Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că obiectivul este capabil să reproducă un prim-plan neclar, blurat, chiar şi la distanţe focale mai reduse, ceea ce e foarte recomandat, deoarece sporeşte efectul tridimensional al imaginii şi îi conferă profunzime.

BOKEH
Datorită construcţiei diafragmei, din 7 lamele rotunjite, bokeh-ul este puternic reprezentat. Am folosit acest cuvânt pentru că este un efect optic a cărui evaluare este supusă subiectivităţii, unii fotografi apreciindu-l, alţii dimpotrivă, încearcă să îl evite. Eu personal apreciez foarte mult un bokeh cât mai puternic, care evidenţiază într-un mod evident sursele puctiforme de lumină.
Bokeh-ul este mai bine evidenţiat la distanţe focale mai mari decât la cele mai mici, chiar dacă deschiderea diafragmei nu este atât de mare. Bineînţeles că nu arată la fel de bine ca în cazul unui obiectiv profesional, însă este remarcabil de aspectuos pentru un astfel de mega-zoom.

REDAREA SURSELOR DE LUMINĂ LA DIAFRAGME ÎNCHISE
Am amintit mai devreme că datorită numărului de 7 lamele, razele emise de sursele de lumină puternice sunt duble ca număr faţă de acestea, iar mai jos puteţi vedea o reprezentare a evoluţiei razelor, ca aspect, de la cea mai deschisă la cea mai închisă, la distanţa focală cea mai mică, de 16mm. Se poate observa că ele devin foarte vizibile începând cu f/14 şi sunt la apogeu la f/22, însă bineînţeles că la diafragma închisă la maxim vor aparea şi alte aberaţii optice şi cromatice.

PERFORMANŢA ŞI CALITATEA OPTICĂ
Cei de la DXO Mark au comparat Tamron 16-300mm (2700 lei) cu Nikon AF-S DX 18-300mm f3.5-5.6G ED VR (4280 lei) şi Nikon AF-S DX 18-300mm f3.5-6.3G ED VR (3500 lei), în ceea ce priveşte calitatea optică şi a imaginii.
Scorurile de 14, respectiv 15 şi 16 sunt atât de apropiate încât ar trebui să-i pună serios pe gânduri pe potenţialii cumpărători, dacă merită într-adevăr să plătească un preţ aproape dublu doar pentru o denumire de brand, fără diferenţe prea mari de calitate şi cu câteva dotări semnificative în minus (cum ar fi distanţa focală extremă de 16mm şi funcţia de pseudo-macro 1:2.9). Ba chiar au constatat aberaţii cromatice deranjante la versiunea Nikon cea mai scumpă, fenomenul de fringing apărând în majoritatea imaginilor şi necesitând corecţia obligatorie în post-procesare.

CLARITATE, DETALII ȘI TEXTURI
Acestea sunt destul de bine reprezentate în intervalul de diafragme f/5.6 – f/11 şi la distanţa focală de 16mm. La f/16 şi f/22 claritatea scade destul de mult, datorită difracţiei bineînţeles.
La 100mm claritatea în centru şi la margini sunt acceptabile între f/8 şi f/16, însă la f/22 şi f/32 scade foarte mult. Acelaşi lucru se întâmplă la 200mm sau 300mm. Cele mai bune rezultate le-am obţinut la distanţele focale cuprinse între 35mm şi 50mm, în intervalul de diafragme cuprins între f/5.6 şi f/8.
La deschiderea maxima de f/3.5, la toate distanţele focale, apare un efect de soft focus, în special la colţurile imaginilor, aşa cum era de aşteptat. În anumite cazuri, performanţele acestui obiectiv de a reproduce detaliile în mod clar ne ajută şi la depistarea unor situaţii de evitat, cum ar fi achiţionarea acestor macarons atrăgătoare, pe care stă praful de multe zile. Yummy!

DIFRACȚIE
Surprinzător pentru un astfel de obiectiv, difracţia este foarte bine controlată şi aşa mi-am dat seama că Tamron a început să investească masiv şi să ia în serios calitatea imaginii oferită fotografilor care caută alternative la produsele Nikon / Canon. Ea se manifestă mai sever la capetele plajei focale, la deschiderile extreme ale diafragmei, dar cu precadere atunci când se trece de pragul f/11; apare bineînţeles mai evidentă pe măsură ce ne depărtăm de centrul imaginii. Totuşi, colţurile şi periferia cadrului în general au un contrast destul de bun, iar claritatea chiar m-a surprins în multe situaţii.
Tamron evoluează, iar noi nu putem decât să ne bucurăm!

ABERAȚII CROMATICE
Acest aspect este unul sensibil pentru obiective în general şi pentru cele third-party în special. Tamron nu face excepţie, iar acest obiectiv nici atât. Aberaţiile cromatice au apărut în funcţie de poziţia sursei de lumină faţă de obiectiv, respectiv a soarelui, în funcţie de intensitatea acesteia şi în funcţie de unghiul faţă de lentila frontală. Cele mai mici probleme le-am constatat atunci când am fotografiat cu soarele în spate; cele mai mari atunci când am fotografiat contra lumină şi cu soarele aflat la un unghi de aproximativ 70 de grade faţă de aparat. Aveţi ilustrată ultima situaţie în seria de
fotografii de mai jos, în care se poate observa foarte bine manifestarea efectului de fringe începând de la distanţe focale super-angulare şi continuând apoi pe toată plaja focală, cu variaţii maxime spre capătul plajei focale, la 300mm. În intervalul 60-100mm, efectul de fringe a fost relativ redus.
În general, atunci când am fotografiat contra lumină şi am avut în cadru obiecte sau zone de contrast ridicat, aberaţiile cromatice s-au manifestat foarte vizibil. Bineînţeles că ele pot fi corectate uşor în Adobe Lightroom, însă amatorii interesaţi să cumpere acest obiectiv trebuie să fie conştienţi că acestea vin la pachet cu el, fiind un compromis acceptat pentru celelalte dotări incluse.

FLARE
Cadrele realizate contra lumină se prezintă admirabil, chiar dacă mai apare uneori flare-ul, aşa cum puteţi vedea mai jos. Totuşi, chiar dacă acesta e prezent, straturile de protecţie ale lentilelor şi diverse elemente dedicate încorporate îşi fac treaba foarte bine şi au reuşit să menţină contrastul şi culorile la un nivel acceptabil, chiar şi atunci când am fotografiat contra soarelui la amiază. Iar dacă contrastul nu e satisfăcător, corectarea acestuia se face relativ simplu într-un soft de editare performant, cum este Adobe Lightroom 6.
Flare-ul este mai pronunţat la diafragme inchise, aşa cum era de aşteptat, şi de asemenea atunci când sursa de lumină este poziţionată într-unul din colţurile cadrului. Parasolarul îşi face treaba foarte bine şi el, iar dacă ne schimbăm foarte puţin unghiul faţă de sursa de lumină, petalele parasolarului blochează suficient lumina parazită şi refac contrastul şi culorile originale.

VIGNETRE
La diafragma cea mai deschisă, Tamron 16-300mm prezintă o vignetare destul de puternică pe toată plaja focală. Abia pe la f/8 reuşim să scăpăm complet de acest efect, însă nu în toate situaţiile. Cea mai evidentă vignetare se observă la distanţe focale mari, în special la 300mm, chiar dacă inchidem diafragma până la valori de f/8 – f/11.
Însa pentru mine nu a fost o problema efectul de scadere a luminii la colţuri, întrucât aparatele foto moderne sunt dotate oricum cu iluminare periferică a cadrului şi cu corecţii de distorsiune. Dacă acestea nu fac faţă, întotdeauna putem apela la diverse soft-uri de editare pentru corecţia iluminării periferice, cele mai bune rezultate obţinându-se cu Adobe Lightroom.

ZGOMOT DE IMAGINE
Atunci când am făcut fotografie de noapte nu am întâmpinat probleme de utilizare a lui Tamron 16-300mm. Dacă l-am utilizat de pe trepied, şi-a facut treaba foarte bine, a focalizat rapid şi precis, a reprodus corect culorile şi a avut o calitate foarte bună a imaginii la sensibilităţi ISO scăzute.

Însă atunci când am fotografiat la interior, din mână şi cu valori ridicate ale sensibilităţii ISO, rezultatele nu au fost spectaculoase. Bineînţeles că acest lucru depinde şi de alti factori, nu doar de calitatea obiectivului, însă are şi el rolul lui bine definit aici. Astfel, la ISO 3200, zgomotul de imagine este destul de ridicat, având în vedere aparatul foto utilizat şi corecţia aplicată din Lightroom.

CONCLUZIE:
Putem considera acest obiectiv ca fiind unul ultra-wide şi cu zoom puternic, de tip all-in-one, dovedindu-se a fi o unealtă fotografică foarte versatilă pe teren. Zoom-ul de 18.8x acoperă distanţe focale ce pornesc de la 16mm şi ajung până la 300mm, iar în plus oferă şi focalizare de tip macro. Îmbină tehnologii foarte avansate de design optic, cum ar fi elemente asferice şi sticla specială de calitate superioară, care, împreună cu straturile multiple de protecţie, fac posibilă obţinerea unor imagini curate şi clare, reuşind în acelaşi timp să menţină dimensiuni extrem de compacte.
Stabilizarea de imagine este obligatorie pentru un asemenea zoom puternic – şi s-a dovedit a fi eficientă, iar focalizarea este şi ea una performantă. Este un excelent înlocuitor al obiectivului de kit. Nu văd de ce un posesor al unui aparat foto cu senzor de tip APS-C ar investi într-un zoom de tipul 55-200mm când, cu o oarecare investiţie, poate trece la un obiectivul all-in-one, cu care se poate descurca în orice situaţii, şi cu rezultate superioare faţă de un zoom de kit, de o calitate îndoielnică şi el.
Tamron 16-300mm cu siguranţă mi-a depăşit aşteptările cu mult, pentru că nu prea am avut speranţe de performanţe deosebite de la un obiectiv care oferă o plajă focală atât de mare. Claritatea şi calitatea optică sunt destul de bune, însă ele se manifestă la diafragme mai închise cu 2-4 trepte faţă de deschiderile maxime. Din punctul ăsta de vedere, recomand obiectivul!
Un capitol la care nu excelează este modul în care ţine în frâu aberaţiile cromatice în condiţii de contrast extrem, unde efectul de fringe este foarte pronunţat.
Ca şi deformari optice, trebuie avut grijă la capetele plajei focale, în ceea ce priveşte vignetarea şi distorsiunea geometrică, mai ales efectul de butoi, la 16mm acesta din urmă manifestându-se evident.
Daca detineţi un aparat foto cu senzor de tip APS-C, super-zoom-ul Tamron 16-300mm merită cu siguranţă testat, pentru că vă va oferi foarte multe având în vedere plaja să focală.
Poate doar preţul cam ridicat să vă facă mai sceptici, însă aici contează foarte mult nivelul pasiunii voastre pentru fotografie, cât sunteţi dispusi să investiţi la început.
Iar legat de investiţiile fotografilor începători, toţi fotografii mai avansaţi vă pot confirma că în scurt timp, dacă perseveraţi în fotografie, veţi simţi nevoia unei calităţi superioare obiectivelor de kit.
Calificative:
– construcţie: 9/10
– usurinţa de utilizare: 8/10
– calitatea imaginii: 8/10
– versatilitate: 9/10
Pro:
-dimensiuni compacte
-plaja focală imensă
-construcţie solidă
-funcţie de super close-up (macro 1:2.9)
-focalizare foarte rapidă şi precisă
-stabilizare de imagine eficientă
-foarte versatil şi uşor de utilizat
-protecţia faţă de praf şi umezeala
-calitatea imaginii
Contra:
-aberaţiile cromatice prea vizibile în anumite situaţii
-stabilizarea de imagine variabilă ca eficienţă atunci când se fotografiază continuu
-preţul cam ridicat (2700 lei)


Arthur Mustafafotograf
[products ids=125011041,125011043,125011042,125003956]

Alți fotografi au mai citit și:

1 Comment

  • Un comentariu foarte detaliat ! L-am savurat cu mare interes de acest obiectiv 16-300mm. Mi-as fi dorit sa gasesc acest comentariu si pe montura Canon !
    Nota 10 domnului fotograf !

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.