De ce fotografia de strada? (I)

Cristina Garlesteanu
17minutes read

Din când în când, întrebarea „de ce?” nu ne dă pace, mai ales când vine vorba de fotografie. Cum în luna mai tema principală pe care o abordăm este fotografia de strada, ne-am hotărât să întrebăm mai mulți fotografi care practică acest gen fotografic „de ce fotografia de stradă?” și nu în ultimul rând, ce înseamnă pentru ei acest tip de fotografie, ce i-a atras către asta.
În prima parte a articolului veți citi părerile lui Cristian Munteanu, Cristian Bassa, Dan Moruzan, Cornel Hlupina, Oliver Merce, Mirela Momanu, Eli Driu și Loredana Bîtculescu, urmând ca săptămâna viitoare să citiți un scurt material pregătit de Vlad Eftenie pe această temă.
Așadar, de ce fotografia de strada? Și ce înseamnă ea pentru ei?
Cristian Munteanu:
„De ce street? Pentru că nu ştiu provocare mai mare pentru un fotograf decât alegerile făcute în fracţiuni de secundă pe stradă. Setări, subiect, unghi, punct de staţie, compoziţie, nu neapărat în această ordine. Nevoia de a rândui, ordonă, la nivel analitic, este dublată şi de încercarea de a capta situaţii în care emoţia, expresivitatea, joacă un rol la fel de important. Iar când analiticul şi emoţionalul se regăsesc, şi se completează, în aceeaşi fotografie, creierul meu îşi primeşte recompensa. Însă, în ultimul timp, observ că din ce în ce mai mult că mă îndepărtez de street photography. Nu-mi pare la fel de semnificativ ca și fotojurnalismul.
Street și pentru că am un mare handicap atunci când vine vorba să apreciez strict vizual o imagine. Dacă un cadru nu-mi trezeşte şi un gând, idee, alături de o senzaţie, sentiment, emoţie, el poate fie oricât de frumos, dar nu e suficient. Fotografiile care sunt doar arătoase sunt întocmai ca şi femeile doar frumoase. Bune de privit o dată, nu de iubit o viaţă.”

Cristian Bassa:
„Fotografia de stradă a fost și este una dintre cele mai elegante categorii existente. Denumirea în sine este atât de cuprinzatoare încât este aproape indefinibilă. Și poate e mai bine să ramâna așa pentru a lăsa loc de greșeli, de evoluție, de exaltare. Pentru mine fotografia de stradă reprezintă chiar viața. Este o combinație între scena frumos așezată și actorii interpretându-și rolurile iar în public, undeva ascuns în întuneric, este un om cu o cameră care așteaptă un semn de la regizor. O fotografie bună nu poate exista fără un om sensibil, actori buni, scena perfectă și un “Actiune!” strigat de undeva de sus. De unde și faptul că este din ce în ce mai greu de văzut o piesă bună în zilele noastre: ori actorii cască printre butaforia de carton ieftin ori omul cu camera își face selfies iar regizorul a plecat din clădire.”

Dan Moruzan:
„Pentru mine, fotografia de stradă este în primul rând o mare provocare. Și mă gândesc la următoarele:
– provocarea de a fi în locul potrivit la momentul potrivit
– provocarea de a gândi imaginea și de a reuși ca rezultatul să fie cât mai aproape de gândul inițial
– provocarea de a-ți cunoaște aparatul perfect, a intui ce se va întâmpla în momentul următor, a citi lumina și de te poziționa cât mai corect față de subiect și nu în ultimul rând a fi suficient de rapid pentru a surprinde momentul
– satisfacția unei reușite, a unei fotografii bune, este de neegalat
Astfel, pentru mine, fotografia de stradă reprezintă hobby-ul perfect!
Definiția simplă a fotografiei de stradă ar fi: fotografia de stradă reprezintă un instantaneu realizat într-un spațiu public. Într-o lume în care manipularea este omniprezentă, mai ales în fotografia de publicitate, fotografia de stradă trebuie să reprezinte realitatea. Din acest motiv nu sunt acceptate regizarea cadrului sau procesarea (manipularea in photoshop).
Se spune că singurul lucru ce se poate învăța în fotografie este partea tehnică. Restul ține exclusiv de fotograf, de cultura lui vizuală, de cărțile citite, de muzica ascultată, de experiență etc. În fotografia de stradă mai există un ingredient necesar: un gram de noroc.”

Cornel Hlupina:
„De ce fotografie de strada? Pentru că nu trebuie decât să ieși din casă, fără să uiți să iei cu tine și un aparat foto.
Fotografia de stradă este rodul unei dependențe: aceea de a vedea, de a izola cadre, în drum spre serviciu ori către piață, conducând pe cineva la aeroport sau la gară, ori în timpul unei plimbări de plăcere. Ploaia, vântul sau ninsoarea nu constituie piedici, ci doar niște mijloace plastice ce îmbracă de fiecare dată altfel locurile pe care credeai că le știi pe de rost.”

Oliver Merce:
„Fac fotografie de stradă pentru că prefer situaţiile spontane, autentice, iar asta mă motivează în încercarea de a surprinde cadre interesante. În momentul în care reuşesc să realizez acest lucru, satisfacţia e înzecită comparativ cu realizarea unei fotografii în care controlul asupra a ceea ce se întâmplă în cadru îmi aparţine în totalitate. De asemenea, îmi plac oamenii şi cred că şi ăsta e un motiv suficient de bun pentru a aborda acest gen fotografic.
Pentru mine, fotografia de stradă înseamnă fotografie neregizată, facută în spaţii publice, fără teleobiectiv. Prefer fotografia de stradă în care apar oameni, deşi nu este obligatorie întotdeauna prezenţa acestora. În ceea ce priveşte editarea imaginilor, aceasta trebuie să fie minimă, fără a adăuga sau a şterge elemente din cadru. În ceea ce privește conținutul fotografiei, acesta primează in fața realizării tehnice (de exemplu, dacă trebuie să aleg, prefer un conținut puternic, nu o claritate perfectă).”

Mirela Momanu:
„În primul rând fotografia de stradă reprezintă bucurie pentru mine. Plăcerea de a ieși să caut subiecte interesante de a fi imortalizate, bucuria de a bate străzile și de a găsi acel moment sau expresie care mă fascinează, de a reuși să le captez în modul meu personal, și nu în ultimul rând, bucuria de a împărtăși rezultatele cu cei a căror pasiune este fotografia.
Fiind o fire extrem de curioasă, vreau mereu să găsesc un loc nou, o situație nouă, un moment special. Vreau să aflu, să testez și să descopăr dincolo de ceea ce este evident.
Aceste căutări mă țin pe stradă și îmi oferă o satisfacție deosebită când reușesc să depășesc monotonia cotidianului în care suntem scufundați zilnic, și găsesc acel moment căutat, redescoperit prin ochii mei, filtrat prin imaginația și viziunea mea, și ulterior oferit privitorilor, ca un dar.
Din ce mă atrage pe stradă aș putea enumera : spontaneitatea momentului (cadrele regizate în mod clar nu aparțin acestui gen de fotografie), prezența umană (sigur, există și căței și pisici și alte vietăți pe stradă surprinse în momente aproape « umane », dar nimic nu se compară cu prezența factorului uman sau măcar sugerarea lui prin umbre, reflexii etc), impactul momentului (acel factor « wow » care generează gândul « ce mi-ar fi plăcut să fie fotografia mea » ! ). Personal mai apreciez stranietatea momentului, factorul inexplicabil, asocierea interesantă a elementelor, povestea preferabil sugerată… și multe alte elemente care în schimb definesc mai mult stilul personal prin care fiecare abordăm fotografia de stradă.”

Eli Driu:
„De ce fotografie de strada?Pentru că sunt o fire curioasă! Ce legatură are însă curiozitatea mea cu fotografia de stradă?! Mai întâi de toate, intenția de fotografiere îmi creează pretextul necesar căutării și al unei mai bune observări a locurilor, oamenilor și diverselor întâmplări petrecute pe stradă. Apoi realizarea fotografiilor justifică atenția acordată unui subiect ales spre a fi fotografiat. Justificarea este, în primul rând, de natură personală și subiectivă, pentru depășirea stânjenelii de a pătrunde în sfera personală a vieții oamenilor prezenți pe stradă. Nu de puține ori însă, actul fotografierii este un mijloc de acces acceptat chiar de către oamenii prezenți la scena fotografiată. Undeva în subconștientul colectiv, considerăm poate că un subiect ales să fie fotografiat are o importanță mai mare decât altele și merita sa fie imortalizat și prezentat altor persoane.
O legatură strânsă între curiozitate și fotografia de stradă o reprezintă pentru mine ocazia realizării unor fotografii de tip fotoreportaj, în care subiectul este prezentat în momente și locuri cu fapte și stări neregizate. Doar așa viața de zi cu zi, cu activitățile, emoțiile și alte aspecte reprezentative, poate fi surprinsă într-un context spațial și temporal nealterat și veritabil.
Ideile prezentate mai sus descriu legătura dintre curiozitate și fotografia de stradă din prisma procesului de fotografiere, cu referiri la căutarea, alegerea și fotografierea propriu-zisă a ceea ce îmi stârnește curiozitatea. La baza acestora stă însă dorința de descoperire, înțelegere și acceptare a locurilor și oamenilor din jurul meu, a lumii în ansamblul ei și, nu în ultimul rând, a mea ca parte integrantă în acest sistem complex numit viață.
Dacă această curiozitate personală care îmi animă și îndrumă pașii pe străzi se va materializa în fotografiile mele sub forma prezentării unor povești de viață interesante, relatări cu importanță documentară sau surse de imaginație, emoții și, de ce nu, curiozități pentru privitorii fotografiilor mele, acest efect ar fi un motiv suplimentar să continui să merg pe acest drum frumos al fotografiei de stradă și o sursă de bucurie, în egală măsură.”

Loredana Bîtculescu:
„Nu pot începe acest răspuns cu “întotdeauna fotografia a făcut parte din viața mea…” sau “dintotdeauna am știut că fotografia…”, dar pot spune cu tot sufletul că Fotografia de Stradă este prima mea dragoste fotografică! Am descoperit fotografia de stradă datorită Mirelei Momanu și a lui Fred Fogherty. Ei au fost cei care mi-au arătat cât de frumos și diferit se vede strada prin obiective! Împreună cu ei am descoperit că dacă două persoane se uită la un lucru cu siguranță îl vor vedea diferit. Și mai mult de atât, am ajuns la concluzia că dacă 50 de oameni se uită la un lucru, cu toții îl vor vedea diferit. Aveam imaginile care să demonstreze asta!
Un alt lucru asupra căruia mi s-au deschis ochii a fost faptul că oamenii pe lângă care treceam zilnic, cei de lângă mine pe care îi numeam străini, sunt de fapt oameni frumoși, oameni cu povești numai de ei știute și emoții ascunse bine în sufletele lor. Și am mai aflat că, dacă sunt destul de norocoasă, o crâmpeie din acea emoție o pot surprinde chiar eu. Bine, mai există și morocănoșii, dar un discutăm despre ei aici. Sigur au motivele lor să fie țâfnoși.
Am găsit in fotografia de stradă o modalitate prin care pot să le arăt celorlalți cum se vede lumea prin ochii mei. Mai mult de atât, am descoperit că pe stradă îmi pot crea un univers doar al meu din imagini: cu bune, cu rele, cu nori sau soare, cu ploaie și curcubeu, în alb și negru sau color. De aici a rezultat marele motiv pentru care am ales fotografia de stradă: pentru că fotografiind străzile, am găsit un refugiu în care sunt doar eu cu aparatul și strada. Iar uneori, aparatul are puterea de a mă face invizibilă. E ciudat, știu, dar îmi place să cred că uneori doar eu mă uit la stradă, fără ca ea să mă privească înapoi.”

Va urma!