Review Sigma 120-300mm f2.8 DG OS HSM Sports și Canon 5D Mk III

În perioada 6-8 martie 2015 a avut loc la Sibiu întâlnirea de Cupa Davis dintre România și Israel. Echipa României s-a ridicat la nivelul așteptărilor și a reușit să se impună cu scorul de 5-0 dupa cele 3 zile de meciuri disputate. În tribune au fost prezenți numeroși oameni importanți ai țării, printre ei chiar și președintele Klaus Iohannis și soția acestuia.


Pentru mine, acest eveniment a fost un alt bun prilej de a testa niște echipament de la cei de la F64, care s-au oferit să mă ajute fără să stea pe gânduri. Pentru această întâlnire de Cupa Davis am avut ocazia să testez obiectivul Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM Sports (montură Canon) montat pe un body Canon 5D Mark III. Nu e prima oară când testez acest obiectiv, în vara anului 2014 am avut primul contact cu el și am ramas foarte plăcut surprins de performanțele acestuia. Primul review este făcut mai în detaliu si testat pe un body DX (Nikon d5100). Îl găsiți aici. În rândurile ce vor urma vă voi povesti pe scurt experiența pe care am avut-o cu cele două piese de echipament.

Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM Sports

Am folosit aproape exclusiv combinația Sigma-Canon cinci zile la rând, din care trei zile aproape încontinuu. Principala mea activitate a fost fotografierea jucătorilor de tenis în acțiune, a oamenilor din tribune și nu numai; o tură prin centrul Sibiului era obligatorie. Pot să vă zic, înainte de toate, că acest obiectiv este super-teleobiectivul meu preferat, datorită versatilității focalei, performanțelor ridicate, a construcției, dar și a raportului calitate-preț, care, din punctul meu de vedere, este cel mai bun din segmentul super-teleobiectivelor cu diafragmă constantă 2.8. Desigur, este un obiectiv care are și mici minusuri, dar care nu pot concura cu avantajele pe care le oferă. De asemenea, este un obiectiv pe care l-aș prefera de cele mai multe ori în dauna unor super-tele-uri fixe, datorită zoom-ului -chiar dacă poate fixele oferă performanțe mai bune, nu sunt diferențe mari.


Trei zile la rând am fotografiat folosind echipamentul enumerat mai sus, câteva ore în șir, trăgând doar din mână, fără monopied. Nu vă recomand în niciun fel să trageți din mână cu obiectivul Sigma 120-300mm pe perioade lungi de timp așa cum am făcut eu, monopiedul fiind un accesoriu de nelipsit. Menționez că obiectivul are aproape 3 kg (2950 grame) și 29 de centimetri lungime, iar Canon-ul 850 de grame, greutatea mare fiind unul dintre puținele dezavantaje ale obiectivului, scuzabilă din unele puncte de vedere, deoarece are mai multă sticlă decât un obiectiv fix. Dacă tot am început discuția despre greutate și dimensiuni, vă pot spune că, din punct de vedere al construcției, acest obiectiv este fără cusur, materialul din care este facut numindu-se TSC (Thermally Stable Composite – o combinație între metal și policarbonat).
După cum era de așteptat, obiectivul Sigma 120-300mm este weather sealed (rezistent la apă și praf), prezintă de asemnea și un buton “Custom Mode” în care poți alege între setările OFF, C1 și C2. Acest buton este programabil folosind USB Dock-ul, pe care eu nu l-am avut, dar nici nu am avut nevoie deoarece body-ul s-a înțeles foarte bine cu obiectivul Sigma 120-300mm din punctul de vedere al focusului. Obiectivul accepta filtre cu diametrul de 105 de mm, acest lucru fiind un mic dezavantaj deoarece prețul unui filtru de polarizare începe de la 150 de dolari. În pachet sunt incluse tocul pentru transport și cureaua de umăr.
Din punct de vedere optic, obiectivul se comportă exemplar, este foarte sharp în centru începând chiar cu diafragma f/2.8, pe margini având foarte mici pierderi, observabile doar dacă stai să te uiți “pixel cu pixel”. Începând cu f/4 obiectivul este sharp “din colț în colț”, dar eu l-am folosit fără probleme, 95% din timp la deschiderea maxima a diafragmei. Obiectivul are niște culori aparte, foarte plăcute de altfel și un contrast deosebit. Ca și mai toate super-teleobiectivele, combinația dintre un obiectiv cu o focală atât de lungă și o diafragmă de 2.8 constantă pe toată plaja focală, oferă un bokeh savuros, iar izolarea subiectului de fundal este foarte plăcută și utilă mai ales când fotografiezi sport și ai multe elemente nedorite pe fundal. Tot combinația de focală lungă și diafragmă deschisă îl recomandă ca pe un excelent obiectiv pentru portrete. Da, ați auzit bine, portrete. Din punctul meu de vedere, portretele realizate cu un super-teleobiectiv sunt mai deosebite față de cele realizate cu obiectivele specifice de portret, datorită separării subiectului de fundal și a bokeh-ului.
Defectele optice sunt foarte bine controlate, astfel ca lens flare-ul, vignetarea și distorsiunile nu pun probleme. Era să uit de aberațiile cromatice, pentru că ele practic nu există.

Autofocus-ul nu este la fel de rapid ca în cazul altor obiective mult mai scumpe, cum ar fi Canon 300mm, dar este suficient de rapid și foarte precis. De asemenea, nu a făcut “haunting”, a focusat foarte silențios datorită motorului de focalizare HSM (“Hyper Sonic Motor”), iar cel mai important lucru e ca nu am avut back sau front focus, 5D Mark III-ul înțelegându-se de minune cu el. Mai mult decât atât, utilizând USB Dock-ul puteți customiza autofocusul după bunul plac.
Unul dintre punctele forte ale acestui obiectiv este sistemul de stabilizare. Pe durata testării obiectivului am reușit să trag chiar și la 1/20, lucru care este impresionant, având în vedere focala obiectivului și dimensiunile lui. Sistemul de stabilizare are două moduri, modul 1 pentru stabilizare normală, iar modul 2 pentru “panning” sau mișcarea aparatului/subiectului pe orizontală. Dacă nu aveți nevoie de stabilizare vă recomand să o țineti oprită deoarece consumă destul de multă baterie.
Ce mi-a plăcut:

  • Calitatea imaginii: sharpness-ul, culorile, contrastul, bokeh-ul, lipsa aberațiilor cromatice și a flare-ului
  • Construcția solidă
  • Aspectul plăcut
  • Stabilizarea imaginii
  • Focalizarea rapidă, precisă și silențioasă
  • Faptul că poți să folosești USB Dock-ul pentru personalizare
  • Parasolarul de metal
  • Versatilitatea focalei

Ce nu mi-a placut:

  • Greutatea și dimensiunile mari
  • Diametrul filtrului de 105mm
  • Lipsa opțiunii unui filtru “drop in”

Canon 5D Mk III

Canon 5D Mark III este deja o “vedetă” în lumea foto și mai ales printre aparatele full-frame de top, asa că nu mă voi lungi prea mult cu vorba, internetul este plin de review-uri făcute foarte în amănunt și de asemenea foarte tehnice. În continuare vă voi povesti câte ceva din experiența cu Mark III-ul.
Dupa parerea mea, 5D Mark III-ul este un aparat all-around, care poate fi folosit cam în toate situațiile, inclusiv la fotografia de acțiune (testat de mine) și wild-life.
Construcția și ergonomia aparatului sunt foarte bune, body-ul este construit dintr-un aliaj de magneziu, este destul de mare, cântărește 850 de grame și sta bine în mână (cei cu mâini mari nu vor avea probleme), după cum era de așteptat este și weather sealed (rezistent la apă și praf). Un mare plus al acestui aparat îl conferă ecranul LCD, dar și vizorul. Se spune că 5D Mark III-ul are cel mai bun LCD dintre toate aparatele DSRL, lucru pe care nu pot să îl verific, dar pot să vă spun că ecranul este mare, luminos, redă foarte bine culorile și chiar și în lumină foarte puternică își face treaba la fel de bine. Alt lucru care îmi place este faptul că multe dintre butoane sunt “customizabile”, poti programa fiecare buton să facă altceva, în felul acesta reușind să-ți personalizezi aparatul în funcție de stilul de fotografiere. Mai mult decât atât, pe rotița pe care găsești clasicele moduri P, TV, AV și M, mai sunt trei moduri pe care le poți programa după propria dorință, modurile C1, C2, C3.


Alt lucru care m-a surprins plăcut a fost bateria, de două ori am monitorizat procentul de baterie rămasă și numărul de cadre (lucru pe care îl găsești în meniu), rezultatele fiind: 950 de cadre și 50% baterie rămasă și 1500 de cadre și 25% baterie rămasă, măsurătorile fiind făcute în două zile diferite. Buffer-ul este destul de generos, având capacitatea de 12 cadre RAW, capacitate care în general mi-a ajuns, deși aș fi preferat câteva cadre în plus în anumite situații. Pentru un aparat care nu este specializat pe sport și wild-life buffer-ul de 12 cadre este mai mult decât de ajuns. Viteza de declanșare este de 6 cadre pe secundă, lucru care nu m-a dezavantajat în vreun fel. De asemenea, mărimea unui fisier RAW (CR2) variază între 25 și 30 de mb.
Modul în care aparatul măsoara expunerea m-a mulțumit în cele mai multe cazuri, fiind destul de precis, dar ce m-a dezamăgit a fost auto white balance-ul (AWB-ul), care deși în lumină de temperatură constantă (fotografiam în sală), avea tendința de a-mi adăuga la unele cadre o nuanță de mov. O funcție care mi s-a părut interesantă a fost cea de HDR direct din cameră.
Din punctul de vedere al calității imaginii, senzorul de 22,3 megapixeli își face treaba foarte bine în majoritatea situațiilor, oferind imagini detaliate, culori calde, naturale, specifice Canon și o gamă dinamică destul de bună. Pe de altă parte, senzorul oferă imagini bune și la sensibilități mari, unde chiar și la iso 25 600 poți obține imagini utilizabile. Chiar dacă am folosit un card lent, procesorul Digic 5+ a făcut o treabă excelentă.
Un lucru destul de impresionant la acest aparat este acela că sistemul de focus este în principal la fel cu cel de pe Canon 1DX. Personal, am fost uimit când am văzut meniul sistemului de focus (nu numai meniul sistemului de focus este stufos, ci tot meniul în general) și faptul că poți să faci diferite mici ajustări, de asemenea are preset-uri pentru mai multe sporturi (fotbal, patinaj), printre care și tenisul, lucru care m-a ajutat foarte mult. Sistemul de focus a fost cel mai solicitat la proba de dublu, unde jucătorii se pot mișca haotic, dar a făcut față cu brio și acestei provocări.
Pe partea de video nu am testat nimic, deoarce 99% din timp fac numai fotografii.
Ce mi-a plăcut:

  • calitatea imaginii foarte bună, chiar și la iso ridicat
  • construcție bună, cu body din aliaj de magneziu, weather sealed
  • ergonomie bună
  • vizor și LCD excelent
  • multe butoane programabile
  • 6 cadre pe secundă și buffer bun pentru majoritatea situațiilor
  • procesorul Digic 5+ asigură o funcționare fluidă
  • sistem de focus foarte bun (împrumutat de pe 1DX)
  • HDR în cameră
  • două slot-uri de card, unul pentru carduri CF și celălalt pentru carduri SD
  • durata de viață a bateriei foarte bună, aproximativ 2000 de cadre

Ce nu mi-a plăcut:

  • auto white balance (AWB) inconstant
  • lipsă lampă de asistență la focus
  • microfon intern mono, nu stereo
  • destul de scump

Concluzie
În concluzie, au fost cinci zile minunate alături de Sigma 120-300mm F2.8 DG OS HSM Sports și Canon 5D Mk III care nu m-au dezamagit în niciun moment. Sigma-ul este și va rămâne super-teleobietivul meu preferat, mai ales datorită versatilității zoom-ului și calității imaginii și este un obiectiv pe care îl prefer oricând în dauna unor super-teleobiective fixe mai bune, dar și mai scumpe. 5D Mark III-ul este deja o “legendă” în lumea DSLR-ului și mi-a confirmat așteptările, chiar dacă nu este un body dedicat fotografiei de acțiune s-a descurcat mai mult decât onorabil și nu m-a lăsat la greu.
Un articol și fotografii de Alexandru Gavrilovici.
[products ids=1051931,1051929,1047484]

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.