Expunerea corecta - câteva idei practice

Așa cum am stabilit deja, expunerea stă la baza oricărei fotografii, nu degeaba fiind considerată „piatra unghiulară” a acesteia. Am definit expunerea într-un prim articol și am vorbit despre elementele acesteia și modurile de măsurare, pentru ca apoi să trecem în revistă modurile de expunere.

Astăzi, am pregătit câteva idei practice, astfel ca expunerea corectă să fie floare la ureche iar tu să te concentrezi pe creativitate.

Expunerea corecta în 8 situații practice

PORTRETE ÎN INTERIOR

Ca posesori de DSLR-uri, vom fi tentaţi să facem portrete în interioare la lumina existentă, care teoretic ar fi insuficientă pentru fotografiere.
Deoarece este vorba de persoane fotografiate din mână, vom avea risc de mişcare atât la nivelul subiectului, cât şi al aparatului.

Pentru utilizarea cât mai completă a luminii existente vom deschide diafragma la maxim şi vom opta pentru obiectivele cele mai luminoase, de exemplu 35/1.8 şi 50/1.8. Vom folosi sensibilitatea cea mai mare a aparatului la care încă nu ne deranjează zgomotul.

Dacă timpii de expunere rezultaţi nu sunt suficient de scurţi pentru fotografierea din mână, vom declanşa în momentele în care subiectul nu se mişcă, cu toată grija pentru a nu mişca aparatul. Vom face mai multe imagini, ceea ce va creşte şansele să avem una suficient de clară chiar la timpii lungi de expunere folosiţi.
Vom folosi focale mai scurte, deoarece mişcările aparatului şi subiectului sunt mult mai puţin vizibile în cadrele mai largi, iar profunzimea va fi mai mare.

PORTRETE

La portrete suntem în primul rând interesaţi de timpul de expunere, deoarece vom fotografia din mână subiecte în mişcare. Problema este amplificată de folosirea teleobiectivelor, care sunt mult mai sensibile la mişcarea aparatului la fotografiere. Din fericire, o bună parte din telezoom-uri dispun de stabilizare optică.
Totuşi, pentru a avea o rată de reuşită rezonabilă la portrete, vom avea nevoie măcar de un timp de expunere în jur de 1/125s.
Doar în cazul în care subiectul nu se mişcă deloc, putem coborî timpul către 1/60s, cu riscul obţinerii de imagini cu neclaritate de mişcare.

Timpii scurţi de expunere sunt favorizaţi şi de faptul că la majoritatea portretelor vom dori o profunzime mică, care se obţine prin deschiderea diafragmei, folosind foarte bine lumina existentă.
Vom folosi sensibilitatea cea mai mică pe care ne-o permite lumina pe care o avem la dispoziţie, după ce am fixat timpul de expunere la o valoare rezonabilă şi am deschis diafragma în apropierea luminozităţii obiectivului.

PEISAJE

La peisaje vom dori claritate maximă pentru o redare cât mai bună a detaliilor în imaginea finală.
Deci vom folosi sensibilitatea minimă a aparatului, unde nu apare zgomotul datorat amplificării semnalului.

Diafragma influenţează atât claritatea imaginii cât şi profunzimea de câmp. Claritatea maximă a obiectivului o vom obţine la diafragmele medii, în jur de F:5.6 sau 8.0, unde majoritatea aberaţiilor vor fi mult reduse, iar difracţia, caracteristică diafragmelor închise, nu se manifestă încă.

Profunzimea la aceste diafragme este suficient de mare, în special la focalele scurte folosite în general la peisaje. De exemplu, folosind un aparat de format redus cu un obiectiv wide, să spunem în jur de 20mm, la diafragma F:8.0 vom avea claritate de la 1,5m la infinit, focalizând la aproximativ 3m de aparat.

Timpul de expunere va fi determinat pe baza luminii existente. În cazul în care acesta este prea lung pentru fotografierea sigură din mână, vom apela la un trepied sau alt suport pentru aparat, mai ales dacă nu dispunem de stabilizare în obiectiv/aparat.

SPORT

La fotografiile de sport sau de acţiune, pentru îngheţarea mişcării subiectului principal va trebui să folosim timpi de expunere foarte scurţi. Astfel, 1/250s este limita minimă la care putem spera câteva imagini clare, dar în realitate vor fi necesari timpi de la 1/500s şi mai scurţi, către 1/2000s, în special la sporturile rapide sau motorizate (automobilism, motociclism).

Pentru izolarea subiectului principal de fundal prin profunzime selectivă vom folosi diafragme deschise, care ne vor ajuta şi ele la selectarea timpilor scurţi necesari.
Fotografia de sport este domeniul teleobiectivelor, iar cele curente au la focale mari luminozitatea în jur de F:5.6.
Sensibilitatea necesară va depinde esenţial de cantitatea de lumină pe care o avem la dispoziţie, un exterior însorit permite o expunere în jurul valorilor 1/500s F:5.6 la 100 ISO.

Dacă dorim timpi de expunere mai scurţi, fie optăm pentru un obiectiv mai luminos, fie creştem sensibilitatea. Astfel, la 400 ISO în aceeaşi lumină vom avea 1/2000s F:5.6.

INTERIOARE (MUZEU)

De multe ori, în special în cazul fotografiei de călătorie, vom dori să fotografiem interioare în lumină existentă sau chiar nocturne fără să avem un trepied la îndemână.

Caracteristica acestor imagini este absenţa mişcării în cadru, deci va trebui să ne preocupăm doar de evitarea mişcării aparatului la declanşare.
Datorită luminii insuficiente, va fi necesar să folosim sensibilităţi mai mari, în jurul valorii de 800 ISO.

Vom folosi cu predilecţie focale scurte, atât datorită profunzimii mai mari cât şi posibilităţii de a utiliza timpi mai lungi de expunere.
Vom opta pentru diafragme mai deschise în jurul valorilor F:3.5 sau F:4 pentru a folosi cât mai bine lumina existentă.

Apoi va trebui să facem compromisul optim între sensibilitate şi timpul de expunere pentru a obţine luminozitatea dorită în imagine.
Cu puţină grijă la declanşare, folosind un obiectiv cu stabilizare, eventual sprijinindu-ne coatele sau chiar aparatul de un suport, vom putea declanşa la timpi între 1/15s-1/4s.

FOTOGRAFIEREA DE PE TREPIED
Fotografierea de pe trepied se foloseşte în special la nocturne şi la imaginile pretenţioase de interioare realizate în lumină existentă, unde nu avem subiecte în mişcare.

Trepiedul ne va da libertatea de a folosi fără probleme timpi de expunere lungi. Astfel, putem asigura calitatea maximă a imaginii, utilizând sensibilitatea de bază a aparatului, ceea ce ne va garanta absenţa zgomotului caracteristic sensibilităţilor mari.
Totodată, vom putea alege valori medii ale diafragmei, între F:5.6 şi F:11, la care obiectivul îşi va arăta maximum de calitate optică. Alegerea diafragmei o vom face după profunzimea necesară în imagine, care este mai mare la fotografia de interioare unde distanţa de fotografiere va fi mai mică şi obiectele din prim plan mai aproape.

La nocturnele citadine diafragma 5.6 este suficientă, iar timpii de expunere necesari vor fi de ordinul secundelor.
La fotografierea de pe trepied este bine să oprim sistemul de stabilizare şi să folosim o telecomandă pe cablu sau wireless pentru evitarea vibraţiilor la declanşare.

ANIMALE DE COMPANIE

Cele mai fotografiate animale de companie sunt pisicile şi câinii, cu toate că unii dintre noi au şi papagali sau peşti. În interior, lumina existentă este de obicei prea redusă pentru a putea fotografia animale în mişcare, deci vom alege momentele de repaos, când vom putea folosi timpi ceva mai lungi de expunere, în jur de 1/60s-1/30s, la diafragme deschise în jur de F:2.0 cu obiective luminoase sau F:4.0 cu zoom-uri.

Vom creşte sensibilitatea până vom obţine expunerea corectă. Posesorii de câini vor face foarte multe fotografii afară, la joacă.
În exterior, în special pe vreme bună, lumina este suficientă pentru a putea fotografia la timpi de 1/250s-1/500s, suficienţi pentru imagini clare în mişcare. Diafragma va fi în jur de F:5.6 sau F:8.0 care va oferi o profunzime suficientă pentru a masca micile erori de focalizare, la sensibilităţi mici, 100-200 ISO.
Pe vreme mai închisă vom opta pentru o sensibilitate ceva mai mare, 400-800 ISO, deoarece este de preferat o imagine cu puţin zgomot uneia neclare.

MACRO ÎN EXTERIOR

Fotografia macro amplifică problemele de mişcare ale aparatului, ca şi ale subiectului, datorită scărilor mari de reproducere şi profunzimii mici.
Astfel, fotografierea macro din mână în lumină continuă necesită timpi scurţi de expunere deoarece cea mai mică urmă de mişcare a aparatului la declanşare va micşora claritatea imaginii finale.

Profunzimea mică, uneori de ordinul milimetrilor, face ca mişcarea aparatului în lungul axei de fotografiere să devină un factor important în fotografia macro, cu toate că poate fi neglijată complet în fotografia generală.

Pentru a obţine o profunzime acceptabilă vom dori să închidem diafragma, ceea ce ne va limita opţiunile în ceea ce priveşte alegerea unui timp de expunere suficient de scurt.
Astfel, fotografia macro din mână în exterior, fără flash-uri, este rezervată pentru zilele însorite când vom avea parametri în jur de 1/125s cu F:16 la 100 ISO.

Dacă dorim timpi de expunere mai scurţi, sau soarele nu străluceşte suficient de tare, putem urca sensibilitatea la 200-400 ISO.

Un articol de Radu Grozescu.
Fotografii: Dreamstime.com