Fascinația Meșteșugului : documentar video

Mă numesc Pleșa Matei și sunt un tânăr videograf și fotograf din Cluj-Napoca. Activez în domeniile respective de aproximativ 4 ani de zile, timp în care am încercat din toate câte puțin, am filmat de la videoclipuri muzicale până la video-uri corporate și asta doar pentru a-mi putea da seama ce mi-ar plăcea să fac cel mai mult. Dar cu toții știm că de multe ori obosim într-un anumit domeniu sau, făcând lucruri repetitive dorim să schimbăm la un moment dat ceva. În acest articol voi încerca să transmit mai departe câteva învățăminte pe care le-am învățat dintr-un proiect pe care îl realizez, numit “Fascinația Meșteșugului”.
“Nu abuza de pasiunile tale”
În 2011 începusem să realizez din ce în ce mai multe videoclipuri iar la sfârșitul anului am ajuns să resimt “oboseala” pe care am menționat-o anterior. Mulți dintre noi pornim într-un anumit domeniu cu foarte mult avânt, pasiune și cu un principiu în minte și anume: “dacă lucrezi același lucru un timp îndelungat vei deveni un expert sau cel mai bun în acel domeniu”, dar la un moment dat ajungem să facem aceleași lucruri de mai multe ori și atunci începem să abuzăm de pasiunea noastră.
După ce am realizat circa 6 videoclipuri în aproximativ 9 luni, am început să obosesc și să am idei repetitive sau pur și simplu nu mai aveam inspirație și tragere de inimă pentru a realiza ceva bun, cel puțin nu atunci și nu în felul respectiv. Fiind în situația respectivă am început să simt nevoia și să mă gândesc să creez ceva mai uman, mai bun și mai natural. Întâmplarea a făcut ca în acele luni să descopăr și un filmmaker numit Philip Bloom care realiza scurte documentare sau portrete video cu diverși oameni și meșteșugari. Ce m-a atras foarte mult a fost starea pe care documentarele lui mi-au oferit-o, una de poveste, de legendă. Fiecare om din documentarele lui avea o poveste, niște învățăminte și toate erau unice în felul lor, și toate transmiteau același lucru: “orice e creat cu pasiune se vede și se simte”. În acel moment m-am hotărât să transmit poveștile și pasiunile oamenilor care poate nu ar putea să le transmită mai departe singuri.
“Orice lucru din lumea asta care nu are o poveste este incomplet.”
În următoarea parte voi povesti un pic despre procesul și experiența pe care am avut-o filmând unul dintre documentarele din proiectul “Fascinația Meșteșugului” și anume “Lingurarul – Mark Tudose”. După ce am primit acceptul lui Mark de a-l filma în timp ce sculptează, am pornit spre Sighișoara cu gândul că voi avea 3 zile de acomodare cu spațiul de lucru și cu Mark, dar din care doar o singură zi va fi pentru filmarea propriu-zisă. Din toată experiența pe care am acumulat-o filmând documentare am învățat cât de important e să faci persoana pe care o filmezi să se simtă comod cu tine. Doar în felul acesta poți să faci subiectul să îți spună sau să își aducă aminte de cele mai interesante și frumoase povești pe care le-a trăit. Cel mai simplu mod de a face o persoană să se simtă bine este să îi câștigi încrederea iar asta o poți face prin a-i arăta faptul că nu ascunzi nimic și prin a fi deschis la întrebări și discuții.

Prima zi de obicei o rezerv descoperirii locațiilor sau locației perfecte pentru a filma documentarul. În prima fază a fost vorba să filmăm la Mark acasă, dar nu mi se părea cea mai bună idee pentru că în concepția mea un asemenea meșteșug trebuia să aibă și o locatie potrivită sau pe măsura meșteșugului. Mai târziu în acea zi am aflat de la Mark că am putea folosi o casă bătrânească pe care tocmai o cumpărase lângă Sighișoara. Când am ajuns la casa bătrânească și am văzut cum arăta, am fost sigur că acolo voi filma chiar dacă înauntru erau lucruri foarte vechi împrăștiate peste tot. Mai târziu în acea zi am decis că cea mai bună variantă e sa filmăm în casa bătrânească iar a doua zi să o rezervăm doar pentru a o curăța și aranja pentru a părea autentică. De multe ori sunt lucruri care nu te gândești că ar trebui să le faci, dar când îți dai seama cât de mult ar îmbunătății calitatea documentarului sau a produsului final dacă ai face lucrul respectiv, nu mai dai înapoi de la nimic și așa a fost și în acest caz.
A doua zi ne-am pornit de dimineață spre casa bătrânească și am început să scoatem toate obiectele de care nu aveam nevoie, să facem curat, dar asta doar după ce am stabilit unde va fi masa de lucru a lui Mark și după ce am văzut cum afectează lumina naturală încăperea în care trebuia să lucreze. Printre obiectele găsite erau și documente din anul 1876, porturi populare de peste 100 de ani, unelte vechi cu care lucrau oamenii acum 100 de ani. În momentele respective am realizat de fapt peste ce comoară am dat și atunci mi s-a confirmat și decizia de a filma în casa respectivă. Mai pe seară am terminat de pus toate obiectele la locul lor, de aranjat lingurile sculptate de Mark și de potrivit uneltele pe masa de lucru.

Înainte de a relata etapele unei zi de filmări voi începe prin a-mi descrie aparatura pe care o folosesc. În primul rând, la momentul filmarii documentarului cu Mark aveam un Canon 5D mark II. Timp de 2 ani de zile am folosit 5D-ul pentru că îmi permitea să obțin imaginea pe care mi-o doream datorită senzorului full-frame. În același timp îmi permitea să fac și poze la o calitate ridicată, altfel zis nu trebuia să am două aparate diferite dacă doream să realizez și poze și video-uri. Recent, din 2014, am vândut 5D-ul pentru un Sony a7s care este un aparat cu înclinații evidente spre video iar prin această achiziție sper să pot obține o libertate mai mare când vine vorba de editare și corecție de culoare. De 4 ani de zile dețin un trepied Manfrotto din gama 190 în combinație cu un cap video Manfrotto 701HD, pe care mai nou l-am schimbat cu un Manfrotto 502HD. De asemenea, de aproximativ 2 ani de zile folosesc și un Konova slider care împreună cu trepiedul Manfrotto face o pereche foarte bună, rigidă și ușoară. Ca și obiective folosesc Samyang 24mm, 35mm, 85mm toate cu diafragma de 1.4. Nu pot să spun că sunt cel mai mulțumit de ele mai ales când vine vorba de construcția lor sau de inelul de focus de la 85mm care e foarte greoi. În materie de sunet, folosesc un Zoom H1 și o lavalieră cu fir Audio Technica. Asta este aparatura pe care o folosesc la fiecare documentar pe care îl filmez și pot să spun că sunt foarte mulțumit de setup-ul respectiv, mai ales că îmi dă foarte multă libertate și nu am nevoie de altceva decât de un rucsac Lowepro Flipside 300 pentru a le transporta.
Revenind la ziua a treia care coincide și cu ziua filmării, de obicei când încep să filmez am grijă să încep cu cadrele largi și exterioarele, iar pe măsura ce timpul trece încerc să mă apropii cât mai mult de ceea ce face meștesugarul. Un scurt timeline (orar) al unei zi de filmări de documentar ar arăta cam așa:
•    cadre largi, establishing shots, cadre cu locația, cadre de exterior
    •    cadre cu interiorul locației
    •    cadre cu meșteșugarul muncind
    •    cadre cu detalii (obiecte, instrumente de lucru, orice îmi pare interesant)
    •    interviul cu meșteșugarul
În mare parte așa arată o zi de filmare pentru un documentar și sper ca în acest articol să găsiți informații și detalii utile pentru a avea o filmare cât mai ușoară și fără prea multe surprize. Acum la sfârșit voi insista pe ideea pe care am avut-o în minte de când am început să realizez documentare, mai ales fiind un proiect personal. Da, e important să existe o aparatură decentă dar asta nu va fi niciodată mai importantă decât mesajul și starea transmisă de video-ul realizat 🙂
“Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană”
Mai jos vă invit să vizualizați documentarul cu Mark Tudose:

 
[products ids=1047484,125012678,125013823,125005929,1041352,5905705,125005745]