Review Panasonic GH4

Fix în ziua în care plecam să filmăm o reclamă în afara orașului, primesc o propunere de a lua în teste Panasonic GH4. Întâmplarea face că o parte din filmarea cu drona era executată exact cu un astfel de aparat, datorită abilității lui de a filma 4K și dynamic range-ului impresionant. Astfel începe săptămâna mea de aventura cu micul dar puternicul Panasonic.
De ce să ne ascundem, eu îl voiam pentru o singură funcție: slow motion. Eram sigur că și alte lucruri le face foarte bine, ca filmarea în 4K sau fotografiile foarte bune, dar toată lumea vrea să vadă căței alergând în slow motion. Inclusiv eu.
Trecând de la camera mea obișnuită care cântărește aproape de 3 ori mai mult, experiența de a ține în mână GH-ul a fost promisiunea unei colaborari interesante. Forma lui mi-a permis să îl folosesc cu ușurință într-o serie de condiții în care Canon-ul meu era mai încurcă-lume. Deși nu am fost niciodată un mare fan al ecranelor rabatabile, m-am surprins folosindu-l în timp ce filmam. Cumva motivul pentru care nu mi-au placut stă în grija cu care sunt folosite aparatele în regim semi și profesional, lucru care se traduce în ecrane rupte. Însă construcția ecranului de la GH te invită să îl folosești și pare că ar putea să țină la o utilizare destul de îndelungată. De la un punct încolo totul ține de fiabilitate mai repede decât de rezistență, banuiesc.

RAW

Am tras câteva teste în curte, mai sub și supraexpuse ca să vedem cum se comportă. Cu cei 16 megapixeli, orice raw are suficientă informație pentru a edita o imagine fie în studio fie în locație. La fel ca și D800 sau Sony A7, în Adobe Camera Raw se pot recupera surprinzător de multe informații din zonele aparent complet arse sau subexpuse.
Panasonic GH4
Are un număr de setări de temperaturi de culoare, cu care nu am avut foarte mult de a face. Deși, butonul de White Balance care se află în apropierea celui de declanșare face uzul profilelor foarte facil. Am reușit, cu un Elinchrom RX4, să prind câteva cadre interesante cu vecinii mei bicicliști care, imediat dupa photoshoot-ul improvizat, au făcut o tură de 90 km.
review Panasonic Panasonic GH4
Și la capitolul noise se descurcă destul de bine. Cu excepția celor două imagini cu bicicliștii, m-am jucat numai la lumină naturală, atât la film cât și la foto. Iată o comparație, la lumină incandescentă și pe trepied, a evoluției noise-ului.
iso

Funcții și utilizare

Primul lucru care m-a surprins la Panasonic GH este numărul de butoane ce pot primi funcții custom și localizarea lor, care face accesarea oricărei funcții destul de ușoară. De apreciat faptul că ecranul poate fi închis în timp ce se folosește ocularul (lucru elementar de altfel, dar nu prezent în toate camerele cu Electronic Viewfinder). Un alt lucru pe care l-am găsit util este lock-ul pentru rotița de funcții, lucru care te ajută să nu treci din filmare într-un mod foto din greșeală. E ceva elementar însă la unele DLSR-uri acest lucru se întâmplă.
La acest capitol există și câteva plângeri pentru că niciun aparat nu este perfect. Prima dintre ele ar fi focusul cu care am simțit că nu e ușor să te obișnuiești. Poate pe o perioadă mai mare de o săptămână, lucrurile intră în normal, însă a fost o zonă ciudată. Autofocusul mi s-a parut un pic nehotărât, în esență. Dar nimic care să afecteze imaginea într-un mod grav, ce este drept. Probabil că este și o chestie de preferințe aici.
De menționat, tot aici, și consumul de energie. Într-o săptămână, cât l-am folosit, nu l-am încărcat decât o dată și am ținut mai mereu WiFi-ul deschis ca să pot vedea ce fac de pe iPhone. Am încercat timelapse-uri, am făcut câteva experimente cu expunere lungă și am filmat suficient cu el cât să testăm battery life. Un plus foarte mare aici, clar. Și vorbind de plus, sunt un mare fan al WiFi-ului și al aplicațiilor mobile pentru controlul camerei. Iar cel de la GH4 funcționează excelent, are un delay foarte mic atât în transmiterea imaginilor către platforma mobilă cât și comenzile de la aplicație către aparat.

Video

Aici, nu prea am ce reproșa, cel puțin la un nivel de amator. Iar slow motion-ul este într-adevăr ceva destul de elegant. Ca o regulă de bază, pentru un slow motion decent ai nevoie de baie de lumină. Nu prea merge să filmezi chiar în orice condiții, dar până una alta, scopul experimentului era să vedem ce poate camera. Astfel, am făcut un clip super-creativ despre viața unui steak în slow motion, de la condimentare pana la execuție și consum. Am tras prima serie de cadre de afară la ISO 800 iar totul a fost produs cu lumina disponibilă, fără nicio ajustare în post producție. Ceea ce, după calculele mele, este un succes nesperat.
https://www.youtube.com/watch?v=FpGlSLyDZuc
Țin să menționez un aspect particular legat de slow motion. Bineînțeles că a fost prima funcție pe care am vrut să o testez cum am scos aparatul din cutie. Însă nu am găsit-o. Am încercat o serie de combinații dar nu a rezultat nimic. M-am chinuit o zi până să ajung să caut pe net. Se intră în meniu cât timp modulul video este selectat, și la formatul de filmare apare “VFR available”. Abia după aceea se poate selecta în următorul Tab modul 96 fps. Probabil că dacă citeam cărticica cu care a venit camera, explica procedeul, însă cumva sunt de părere ca ar trebui să fie mult mai intuitiv meniul. De asemenea, merită menționat și faptul că imaginile sunt ceva mai închise decât ce se vede pe display. Chiar și după ce am încercat să setez pe cât posibil displayul să fie în concordanță cu imaginile trase, tot există o diferență din punctul meu de vedere cam mare. Dacă te obișnuiești cu ea, devine ok, dar trebuie luat în considerare că o imagine ce apare a fi expusă corect pe ecran are un oarecare grad de subexpunere pe monitor.
Într-o altă ordine de idei, am avut ocazia să punem, dupa cum am spus, GH4-ul și într-un octocopter imens. Am tras câteva cadre din aer care de asemenea arată foarte bine, fără slow motion de data aceasta.
https://www.youtube.com/watch?v=fzU_gxtamtU

 Concluzie

Combinația de filmare 4k și slow motion îl face să iasă în evidență în clasa lui. Dacă e să fiu mai exact, mi se pare că se joacă în mai multe clase. Riscul evident al oricărui echipament care face prea multe este acela de a nu face nimic cu adevărat bine. Din fericire nu este cazul. Iar, pentru cineva care vrea să experimenteze atât partea de fotografie cât și pe cea de film, este poate un body ideal de început. 
Mulțumesc frumos echipei F64 pentru jucăria primită în teste timp de o săptămână.

Un articol de Radu Tudoroiu.

 

Alți fotografi au mai citit și:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.