Fotografia astronomică: echipament, sfaturi și trucuri

Postat de: Alex Conu Alex Conu

Continuăm seria de materiale despre fotografia de noapte cu un articol semnat de Alex Conu, în care aflii despre echipamentul, setările și diversele trucuri necesare pentru a obține fotografii astronomice cât mai reușite.

Dacă te plictisești de fotografiat, ca majoritatea oamenilor, chestii pământene, te invit să descoperi fotografia astronomică. Pentru ca, da, unii oameni fotografiază și în sus. Foarte sus, chiar. Nu e atât de greu pe cât ți-ai imagina. Nu îți trebuie neapărat cea mai scumpă cameră, sau cel mai scump obiectiv, sau cel mai scump telescop. Trebuie doar să ieși noaptea din casă și să mergi în afara orașului. Poluarea luminoasă din așezările urbane nu face bine astrofotografiei. Așa că după ce epuizezi imaginile nocturne din oraș, poți ieși în afara lui pentru a te bucura sub stele.

De ce cameră ai nevoie? Simplu: de cea pe care o ai. Poți începe fotografia astronomică cu orice fel de cameră foto. Ar fi de preferat să fie una digitala, nemaiexistând film utilizabil în astrofotografie. Mulți oameni se plâng că au la dispoziție numai o compactă și nu pot face nimic în domeniul astrofotografiei. Total greșit. Evident, nu vei putea fotografia nebuloase și galaxii cu o cameră digitală compactă. Dar poți fotografia cadre scenice de noapte, poți fotografia conjuncții. Trebuie doar să te afli la locul potrivit în momentul potrivit. Pentru astrofotograf mai e o condiție: să se uite în direcția potrivită.

Conjuncțiile reprezintă apropieri aparente pe cer a două sau mai multe planete. Acest fenomen se poate întâmpla și sus pe bolta cerului dar, din punct de vedere fotografic, sunt mult mai spectaculoase cele ce se petrec în apropierea orizontului. Astfel, vei alege pentru fotografiere momentul imediat după apusul Soarelui sau imediat înaintea răsăritului acestuia, depinde de orizontul la care se petrece conjuncția. (E evident, banuiesc, că vei fotografia seara conjuncțiile petrecute la orizontul vestic, respectiv dimineața pe cele petrecute la cel estic.) Trebuie avut grijă să incluzi în fotografie și câteva elemente terestre. Ar fi mult mai puțin atrăgătoare o fotografie cu câteva puncte pe un cer bleumarin. Ținând seamă de așezarea armonioasă a detaliilor în cadru, poți obține fotografii spectaculoase. Ca să discutăm și tehnic, vom folosi obiective cu focale scurte în cele mai multe dintre cazuri. Alege o sensibilitate de ISO 400, închide diafragma cu un stop peste deschiderea maximă și jonglează cu timpul de expunere. Nu există o rețetă universală pentru valoarea timpului de expunere pentru că gradul de iluminare a cerului variază de la o situație la alta. Trebuie doar să fii atent să surprinzi albastrul specific al cerului din timpul crepusculului.

În cadrele scenice vom căuta să suprindem activitatea de la sol (prieteni observând cerul, de exemplu) sau diverse peisaje terestre interesante sub bolta înstelată. Ai nevoie doar de un trepied și o cameră foto capabilă de un timp de expunere de 15 secunde. Folosind capătul supraangular al obiectivului compactei încadrează elementele terestre în peisajul celest. Alege o sensibilitate de 400-1600 ISO în funcție de cât de luminos este cerul, diafragma să zicem 4, și nu depăși 15 secunde ca timp de expunere. Dacă prelungești expunerea mai mult, stelele nu vor mai apărea în fotografie ca puncte, ci ca arce de cerc. Acestea apar datorită rotației Pământului în jurul axei sale.

Uneori, poate dorești să fotografiezi aceste arce de cerc. Probabil asta e prima fotografie pe care au făcut-o majoritatea astrofotografilor. Aparatul așezat pe un trepied solid, obiectiv cu focala mai scurtă de 50mm (un fisheye e spectaculos în acest caz), ISO 100, timp de expunere mai mare de 10 minute. Probabil cea mai bună direcție pentru a orienta camera în acest caz este Nord, pentru a prinde în cadru și Steaua Polară care va apărea aproape punctiformă față de celelalte care vor descrie arce de cerc în jurul ei. După cum ți-ai dat seama, pentru acest tip de fotografie vei avea nevoie de o cameră foto DSLR sau mirrorless pentru că ai nevoie de timpi lungi de expunere, nedisponibili la majoritatea compactelor.

Din experiența de până acum, te asigur că astrofotografiile scenice sunt cele mai apreciate de publicul larg. Probabil oferă un mediu cunoscut, pământul, în care să se ancoreze.

Tot folosind o compactă, doar, poți fotografia meteori. Totul e să te sincronizezi cu perioadele de maxim de activitate ale curenților meteorici (se găsesc ușor la o căutare pe web). Fotografia de meteori impune o bună doză de noroc, dar cu răbdare vei reuși să fotografiezi și rapidele stele căzătoare. Rețeta e simplă: camera pe trepied (după cum vezi, trepiedul e sfânt în astrofotografie), obiectivul deschis la maxim, focala sub 50mm, ISO maxim posibil, timp de expunere maxim pe care îl permite compacta. Se orientează camera spre cer și, dacă avem noroc, un meteor va intersecta câmpul de vedere al aparatului. Dacă nu, mai încerci până reușești. Un DSLR ar fi de mare ajutor în situația asta fiindcă îți va oferi performanțe mai bune la ISO ridicat.

milky_meteor_web

Dacă vrei să faci fotografie astronomică puțin mai serioasă, va fi nevoie de un DSLR. Poți schimba obiectivele, imaginile la ISO ridicat sunt de calitate net superioară, există timpul de expunere B, la îndemâna fotografului și îl poți conecta la un instrument astronomic. Apare însă o problemă. Atâta timp cât vrem să fotografiem Luna, Soarele sau roiurile stelare totul e în regulă. Vine, însă, o vreme în viața oricărui astrofotograf când va fotografia nebuloase de emisie. Nebuloasele de emisie sunt nori de gaz și praf care emit lumină pentru că gazul din care acestea sunt alcătuite este excitat de diverse procese fizice ce se întâmplă în apropiere. Nebuloasele astea sunt roșii și extrem de frumoase în poze. Folosind o cameră foto standard nu vei putea capta roșul ăsta în toată splendoarea. Asta pentru că filtrul IR-cut amplasat deasupra cip-ului camerei taie și din lungimea de undă roșie în care emit nebuloasele noastre. De aceea, filtrul se schimbă cu unul dedicat astrofotografiei. Operațiune nu este foarte costisitoare și îți permite să folosești camera și în fotografilei de zi cu zi, dar cu mici limitări peste care se poate trece.

Eclipsele de Soare și Lună sunt evenimente spectaculoase și rare de accea reprezintă un gen al astrofotografiei mai des abordat și de cei care nu fac asta neapărat în mod constant. Vei avea nevoie de un instrument astronomic cu focala în jur de 1200mm pentru a obține detalii mai fine pe suprafața Lunii sau a Soarelui. Îți recomand o lunetă bună pentru asta. Investiția inițială e mai mare, dar va fi un instrument pe care, probabil, nu-l vei schimba toată viața. Eclipsele de Lună sunt ușor de fotografiat în faza parțială. Vei folosi ISO 100, iar timpul de expunere va varia în funcție de caracteristicile instrumentului astronomic folosit și de faza eclipsei.

Fiindcă am ajuns aici, o să fac o paranteză. Multă lume are impresia că pentru fotografierea Lunii e nevoie de ISO ridicat și timp de expunere ridicat. Nimic mai fals. Tratează Luna la fel ca pe un obiect luminat de Soare ziua în amiaza mare. De fapt asta și este. Și evită fotografierea Lunii Pline. Oricât de romantică și telenovelistică ți s-ar părea, celelalte faze ale Lunii îți vor oferi detalii mult mai interesante ale suprafeței selenare.

Închidem paranteza și ne întoarcem la eclipse. La eclipsele de Lună, cel mai dificil de fotografiat va fi faza totală. Intensitatea luminoasă a Lunii scade dramatic. Apar mai multe stele pe cer, Calea Lactee devine vizibilă, dacă ne aflăm în afara orașelor. Automat timpul de expunere va crește. Dacă fotografiezi de pe un trepied foto simplu, poți avea probleme. Pământul se va roti suficient pe parcursul timpului de expunere pentru a avea o fotografie neclară. De aceea e nevoie să montezi instrumentul astronomic pe o montură ecuatorială. Adică un dispozitiv care îți permite urmărirea mișcării aparente a cerului în timp real. Astfel, vei putea expune fără probleme câteva secunde, fără să ai o fotografie mișcată. În timpul eclipselor totale de Lună e interesant să fotografiezi și cadre largi în care să incluzi Luna eclipsată. E neobișnuit să ai o fotografie cu Luna Plină și o puzderie de stele în jurul ei.

eclipsa de luna

Pentru fotografierea eclipselor de Soare, e nevoie de planificare atentă și, de cele mai multe ori, deplasarea la mii de kilometri. Când fotografiezi eclipse parțiale de Soare sau Soarele în general nu uita niciodată de utilizarea filtrului solar. Fără acesta, obturatorul și cip-ul camerei vor avea de suferit, și mai ales există riscul să orbești. Nu privi/fotografia NICIODATĂ Soarele prin instrumente optice fără un filtru special destinat acestui scop. Cu câteva fracțiuni de secunda înainte de totalitate va trebui scos acest filtru și va fi repus la loc imediat după totalitate. Pentru fotografierea fazei totale a unei eclipse de Soare ai nevoie de focale mai scurte. 600mm ar fi ideal probabil. Asta deoarece coroana solară se întinde pe o distanță apreciabilă în jurul discului solar. Vei fotografia cu plajă largă de timpi de expunere de la 1/1000 până la 3 secunde pentru a obține întreaga gamă de intensități luminoase ale coroanei. Printr-o prelucrare măiastră în Photoshop vei obține o imagine de mare efect.