Un proiect interesant, care te pune pe gânduri. Despre lumi la care poate visezi, despre lumi pe care poate le-ai știut dar le-ai uitat, despre câte minuni se află în jurul tău, dacă ai răbdare să observi, să asculți, să simți și…să fotografiezi.

„Nimic nu este real, dacă nu este observat.” (John Gribbin)

Fotografia aşa cum o ştim noi a fost şi continuă să fie modelată atât de artă cât şi de ştiinţă. Acestea conlucrează într-o complexitate fantastică şi nu este imperativ că originea unei imagini să fie exclusiv în ştiinţă sau în artă. Puterea fotografiei derivă chiar din acest schimb între cele două domenii, iar fotografia la microscop nu face nici ea excepție.

În iarna anului 2011, am început un proiect de fotografie destul de neobişnuit. Mi-am propus să combin chimia şi fotografia şi să surprind microcristale ale diferitelor tipuri de substanţe în lumina polarizată. Aceste substanţe ne pot dezvălui o multitudine de culori şi tipare ultra complicate, în care te poţi pierde efectiv.

fotografia la microscop

Asta am descoperit când am văzut prima dată sub microscop, între două filtre de polarizare, o lamă pe care preparasem o soluţie de paracetamol. Spectacolul vizual oferit de către o simplă substanţă chimică, mi-a demonstrat încă odată ceea ce ştiam. Există lumi pe care nu le vedem şi nu le explorăm fie că este impractic, fie că nu vrem, dar al căror efect îl simţim cu putere. De câte ori n-ai luat un paracetamol în timpul unei răceli, o aspirină sau un antinevralgic pentru durerea de cap? Hmmm… o pastilă albă, un gust amar, astringent, şi totuşi ce bine ne face. Dar vizual, acea substanţă este un univers de culoare, desprins parcă din „Alice în Tara Minunilor”, o multitudine de forme şi stări ale materiei, parcă-s văi, parcă-s dealuri, ici-colo oaze de apă şi mări tulburi, şi vrei să alergi într-o parte şi în alta şi nu se mai termină. Şi totuşi… eşti doar tu, cu ochii într-un instrument, cu mâna pe nişte rotiţe. Desigur, toate acestea sunt rezultatul unor complexe interacţii la nivel fizic şi chimic, între lumină şi substanţă. Magia, este la urma urmei, ştiinţă…

Culoarea este de foarte multe ori un instrument de diagnostic, separând cu eficienţă o zonă de alta în funcţie de scopul experimentului. Astfel de tehnici de microscopie cu lumina polarizată sunt des folosite în petrografie, unde oamenii de ştiinţă caută compoziţia în minerale a rocilor. De asemenea, se pot deosebi cu uşurinţă fibrele naturale de cele sintetice.

Aș putea să intru în detalii, despre cum se formează aceste cristale, de ce unele cresc într-un fel şi unele într-altul, de ce unele substanţe produc anumite culori şi alte le nu, dar n-am s-o fac. Cu un singur lucru vreau să pleci după ce ai privit aceste imagini, şi anume, ideea că exista frumuseţi peste tot în jurul nostru, pe stradă, în natură, în persoana de lângă noi. Efectiv, în persoana de lângă noi, în noi înşine, la nivel microscopic, la nivel molecular, sunt substanţe de o frumuseţe rară. Păcat însă că nu le putem vedea mai des…

fotografia la microscop
O componentă a prafului de copt, folosit industria alimentară şi de către toată lumea în bucătărie când facem prăjituri este o sare a unui compus chimic:

fotografia la microscop

Dimineaţa, prânz, seara, e tot timpul pe masă în bucătărie şi consumi, uneori, cam multă: sărea de bucătărie:

fotografia la microscop

Un compus chimic ce îți face viaţa mult mai uşoară când ești răcit, ai febră sau ale dureri, paracetamolul:

fotografia la microscop fotografia la microscop

Un articol de Mihai Curtașu, în colaborare cu Foto4all.