Fotografia de portret: Portrete incomode II

Vă invităm să urmăriţi seria a doua de portrete incomode, selectate de fotograful Cristian  Munteanu.
Întrebat la un moment dat ce face un portret să fie cu adevărat bun, Cartier-Bresson a răspuns: „Eu caut întotdeauna tăcerea din om”.
Poate paradoxal, tăcerile sunt cele care vorbesc cel mai mult, mai clar, despre un individ. În fotografiile următoare, oamenii strigă, protestează, cercetează, se roagă, se ascund, zâmbesc, însă totul se petrece în profunzimile lor. Adică acolo unde trebuie să coboare un fotograf bun pentru a-i readuce la suprafaţă pentru privitori.
9. Belgium, Bruxelles, 1932 © Henri-Cartier Bresson / Magnum Photos
HCB1932002W0070CC
Aşa-i că mustăciosul care trage cu ochiul la lumea de dincoace, nu de dincolo, precum colegul său într-ale spionajului, seamănă cu cineva?! Da, cu Hercule Poirot, detectivul celebru al Agathei Christie, interpretat pe micile ecrane de englezul David Suchet. Cine nu crede, să cerceteze! Iar Hercule, cum se putea altfel, era belgian, adica fix din țara unde e facută imaginea. Oricât de plăcută e această coincidenţă, ea ramâne doar atât. Şi asta pentru că serialul de televiziune a început în 1989, la 57 de ani după momentul surprins aici..
Dincolo de simpatica analogie, fotografia ne oferă puţine certitudini. Nu ştim la ce se uită personajul din planul secund, nu vedem fanta prin care ar trebui să privească subiectul principal spectacolulul de dincolo de pânză. Însă tocmai starea această de ambiguitate conferă ochiului atâta forţă. El este gaura în ţesătura prin care noi încercăm să privim în omul cu joben.
Despre Bresson s-au spus multe, şi pe bună dreptate. De aceea riscă să fie regurgitat de o lume fotografică din ce în ce mai axată pe like-uri. Indiferent ce se va întâmpla cu moştenirea sa vizuală şi scrisă, rămâne un maestru al implicitului, al supra-ordinarului extras dintr-o realitate, de cele mai multe ori, mundană.
 
10. © Ragnar Axelsson / Morgunblaðið
Fotografia de portret: portrete incomode
Cine a ales imaginea aceasta în galeria de portrete? Păi n-a văzut că e un cadru dezordonat, parcă tras în clipa în care aparatul tocmai cădea din mâna fotografului? Ce este cu încadrarea atipică? Şi ce caută vikingul acela într-o imagine din zilele noastre?
Lăsând gluma de o parte, fotografia este un tur de forţă, o jonglerie care te lasă cu gura căscată când mergeai la circ. S-o luăm încet. În primul rând, stâncile uriaşe nu reuşesc să dezechilibreze cadrul, chiar dacă par în picaj, spre dreapta. Anvergura subiectului conferă suficientă greutate ca să contrabalanseze toată imaginea. Tonurile de gri, mult mai puţin puternice decât albul şi negrul din care e zămislit vikingul, și profunzimea de câmp îmblânzesc concreteţea şi duritatea pietrei. În plus, un detaliu fin, care nu cred că a fost intenţionat de Ragnar, este valul care readuce din larg, adică dinspre dreapta spre stânga, atenţia privitorului.
Subiectul se uită afară din cadru… Aşa, şi? Are atâta personalitate şi forţă încât mai putea umple cu ele încă două-trei imagini.
 
11. Migrant Mother, California, USA, 1936 © Dorothea Lange / Library of Congress
Fotografia de portret: portrete incomode
E musai să spun că vis-a-vis de acest cadru am sentimente contradictorii. Florence Owens Thompson, mamă a doi copii, locuia într-un cort, în vremea Marii Crize economice. Acolo a găsit-o Dorothea Lange, care i-a făcut, conform propriilor spuse, cinci fotografii. Această este cea devenită iconică, în special datorită conjuncturii. Însă portretul era unul puternic chiar şi fără povestea care să-l potenţeze. Aşa însă, capătă noi dimensiuni. Copiii, ale căror chipuri sunt întoarse de la vremurile extrem de grele, şi mama, care priveşte către un viitor incert.
Însă, pentru mine, din păcate există un „amănunt” care mă face să nu mai pot absorbi, epidermal, imaginea. În colţul din dreapta jos, veţi vedea că Dorothea a încercat, fără succes, să şteargă degetul mare de la mâna stângă a femeii. Probabil pentru că distrăgea atenţia, nu ştiu, pentru că n-am găsit, deşi sunt sigur că există, şi versiunea nemodificată.
Deci, pentru mine, impactul emoţional e diminuat. Pentru că atunci când mă uit la o imagine, privesc şi către fotograf. Iar dacă încearcă să mă mintă, percepţia mea asupra muncii sale este, în parte, influenţată.
 
12. Carnival of Jacmel, Haiti © Cristina Garcia Rodero / Magnum Photos
Fotografia de portret: portrete incomode
Nu, n-am pus în această selecţie şi imagini foarte dure, pentru a-i proteja pe cei mai slabi de inimă. Aşa că omul din imagine, contrar aparenţelor, nu e pe punctul de a-şi pierde capul. Pentru cei care n-o ştiu pe Cristina Garcia Rodero, ar trebui s-o caute şi să afle mai multe. Merită. Documentează, pe scurt spus, practicile religioase din diferite culturi ale lumii. Ceea ce se vede mai sus este un cadru făcut în timpul festivalului Jacmel din Haiti.
Având în vedere că doamna este membru Magnum, nu cred că ar mai trebui să ne mai entuziasmeze punctul de staţie, ales astfel încât bărbia să nu acopere lama macetei. Şi nici faptul că a declanşat când mâna subiectului e ridicată a implorare. Sau că dinţii par la fel de tăioşi ca şi fierul. De fapt, la acest portret nu trebuie să ne mire nimic. Doar să ne bucure că nu e o decapitare adevărată. Dar să nu uităm că strigătele unor oameni, ale căror gâturi nu sunt la fel de norocoase, sunt reale.
 
13. Pakistani schoolgirls praying, 2014  © Muhammed Muheisen / Associated Press
13c Muhammed Muheisen - Associated Press
Războiul nu e aproape niciodată purtat doar în alb şi negru. Iar fotografia de presă ştie asta mai bine decât oricine. Ca toate imaginile care vor dăinui, nici aici nu avem doar un portret al unei fetiţe. Avem mai multe poveşti. Ochii înfloriţi de frică ai copilei din stânga cadrului, neînfricarea celei din dreapta, care se uită direct în noi, fragilitatea chipului din plan apropiat. Şi, the big picture, conflictul dintre Israel şi Palestina.
Avem aici ingredientele unei fotografii, nu ştiu dacă extrem de bune, dar, poate mai mult decât asta, pline de emoţie. Iar Muhammed cred că vrea să ne arate cine suferă, direct sau indirect, de pe urma fiecărui conflict, mai mult sau mai puţin legitim.
 
14. A man carries a shark in a fish market, Yemen, 2011 © Yuri Kozyrev / Noor Images
Fotografia de portret: portrete incomode
Încă o dată ne aflăm la graniţa dintre portretul implicit şi cel explicit. Ce se vede e limpede. Ce nu se observă, trebuie spus. Fotografia ne arată un prădător. Însă acesta nu e masa inertă, pătată de sânge, cărată de subiect în spate. Uitaţi-vă la cei trei oameni din planul îndepărtat. Mie-mi aduc aminte de vulturi sau de hiene, care se strâng ca să devoreze hoiturile.
Pe o pradă atât de consistentă, sigur se câştigă bani buni. Însă, paradoxal, ce mi se pare frapant este că ochii „prădătorului suprem” nu transmit satisfacţie, ci părere de rău. Mă gândesc că sunt unele locuri pe planeta asta unde trebuie să faci chiar orice pentru a supravieţui.
Sigur aţi observat cu toţii gaura din corpul rechinului, probabil una dintre răni. Acum ridicaţi-vă ochii mai sus, şi o să observaţi cum (aproape) cercul plagii se transformă în pătrate şi dreptunghiuri. În petecul acela de imagine, din dreapta sus, suntem toţi încarceraţi. Şi încercăm să evadăm fiecare cum putem, prin ochii omului sau prin rana rechinului.
 
15. Voting during Afghan Presidential Elections, Afghanistan, 2004 © Christopher Anderson / Magnum Photos
15c Christopher Anderson - Magnum Photos
Parafrazând un pictor pe care-l admir foarte mult, „ceci n’est pas une potrait”. Nu, nu e, este mai mult decât atât. Sperând că s-a reperat chipul copilului, vă spun că am avut dubii în a posta această imagine în selecţie. Dar având în vedere momentul istoric extrem de important, primul vot democratic al afganilor, contextualizat cu atâta rafinament, prin metafora evidentă de „generaţie viitoare” care se va bucura de democraţie, am păstrat cadrul.
Plasarea copilului în centrul fotografiei înlesneşte observarea acestuia, şi îl face principal centru de interes într-o imagine care e ameninţată, până la sufocare, de textura zidului din spate. Mâinile joacă şi ele un rol important, restrângând şi, astfel, concentrând atenţia. Ca în mai toate cadrele prezentate, şi aici avem un detaliu fin, şi anume crăpătura din perete, care poate marca despărţirea de trecut.
 
16. Gypsy boy, Marseilles, France, 1989 Steve McCurry / Magnum Photos
16c Steve McCurry
Am ocolit, din motive de suprasaturare, „Fata afgană”, însă nu puteam alcătui o galerie fără unul dintre cei mai buni portretişti ai zilelor noastre. Şi m-am oprit la această fotografie, în care Steve McCurry dă încă o dată măsura talentului său.
Reţeta e simplă: se ia un băiat rrom, cu ochii albaştri cât două oceane suprapuse, cu căutătura serioasă, matură, în desăvârşit contrast cu trademark-ul tinereţii, imprimat pe cot. Decorul să fie auster, pentru a nu distrage atenţia, dar dacă scaunul are sculptat un motiv elegant, cu o mică tuşă nobiliară, e şi mai mai bine. Astfel se conferă mai multă prestanţă subiectului. Iar dacă se întâmplă să existe un câine prin zonă, e musai să se declanşeze când acesta are capul întors spre personaj, pentru a ne muta, involuntar, „focusul” acolo unde vrea fotograful. Uşile se lasă deschise pentru spaţialitate, pentru crearea senzaţiei de stratificare a imaginii, pentru ca privitorul să poate trage aer în piept înainte de a fi absorbi de ochii copilului.
 
17. A father carries an almost naked child inside a thick sheepskin overcoat. Adults also wear almost no clothing underneath their overcoats. Lhasa, Tibet, 1981 © Hiroji Kubota / Magnum Photos
Fotografia de portret: portrete incomode
La sfârşitul acestui material, îmi dau seama că privirea copiilor conţine o caracteristică pe care adulţii o pierd, şi anume atemporalitatea. Pentru ei nu există decât Acum. Ce face ca această fotografie să fie deosebită? Cromatica ei. Culorile reci şi senzaţia de cenuşiu omniprezent nasc în mine o stare apropiată de cea trăită când eram mic şi îmi băgam picioarele în mâl. Probabil că astfel se explică bucuria pe care o resimt când văd deschizându-se, luminând, chipul copilului. Deodată, fotografia devine familiară, şi aproape că ne stă pe limbă să spunem “Bună ziua”, celor din piaţă. Însă liniştea, calmul, împăcarea, existente în acest cadru ni se oferă precum o ceaşcă aburindă de ceai şi nu putem fisura această stare împrumutată. Unele imagini rămân mai bine necuvântate, doar trăite. Pentru mine, aceasta este una dintre ele.
Am început incursiunea noastră în lumea portretelor cu „Văduva din Montmartre” a lui Bruce Davidson şi am terminat cu o mini versiune a celebrei „Pieta” a lui Michelangelo. Aş aprecia dacă fiecare dintre voi aţi lăsa un comentariu cu numărul fotografiei care v-a plăcut cel mai mult şi, desigur, de ce.
 
Text de Cristian MunteanuÎl găsești și aici.
Născut în 1978, 23 decembrie
Studii: Facultatea de Litere “Hyperion”
Fotografiază din 2010.
Expoziţii: “Versus, dar impreuna” – Negreşti Oas 2013, 2014, Salonul Fotografului Român 2014, World Street Photography, “Street Views á-Priori” – Bucuresti 2013
Premii: Menţiune Sony World Photo Awards 2013, 2014
Apariţii în reviste: National Geographic Magazine, Mediafax Foto – Best of 2013, Photo Magazine, Lenscratch, Art Photo Feature Magazine, International Street Photographer, Black & White Street Book, Lens Folio,Foto 4All, Bucureştiul meu drag
Colaborator MediafaxFoto din 2014.
 
Aici găsiţi prima parte a articolului: Fotografia de portret: portrete incomode I

Alți fotografi au mai citit și:

26 Comments

  • Fotografii clasice, dintr-un timp in care sa fii fotograf era o "chemare". Acum avem sute de milioane de fotografii si miliarde de fotografi. Sunt convins ca un aceasta avalansa sunt ingropate enorm de multe fotografii cel putin la fel de expresive… dar nimeni nu se mai uita. Si nimanui nu-i mai pasa.

    • De acord cu tine. Singura mentiune ar fi ca, in continuare, cei foarte buni sunt vizibili 🙂

  • De acord, Ionel.

  • Preferatele mele: 11 (pentru portretul clasic) si 1 (pentru neconventional) pentru ca spun o poveste in care nu e nevoie de contextualizare!

  • 6 imaginea lui Che Guevara a lui Rene Burri- o poza care surpinde personalitatea lui Che si 7 Bar girl in a brothel in the red light district de Eve Arnold pentru milioanele de motive pe care le sugereaza. Foarte frumos articolul. Mai vrem!!!

  • imi place 13, poate pt ca-i vorba de copii. desi cadrul pare aproape fara speranta, cei mici au mereu resurse sa-si gaseasca bucuria. in plus, sunt surprinse multe trairi, fiecare om reactioneaza altfel la acelasi eveniment…

  • De asta e frumos, pentru ca fiecaruia ii transmite altceva 🙂

  • A father carries an almost naked child inside a thick sheepskin overcoat. Adults also wear almost no clothing underneath their overcoats. Lhasa, Tibet, 1981 – Nr.17 din articolul 2 : nu am reușit (din păcate) să văd nici liniște, nici calm sau împăcare în această fotografie, ci mi-au sărit în ochi doar cele trei pete de alb aproape "absolut" din imagine : întâi în ochii copilului, apoi o reflexie pe buzele tatălui, iar apoi, deja ușor voalat, pe cadrul bicicletei ce se îndepărtează – sugerând Ruptura, în timp ce restul rămâne într-adevăr într-o cromatică gri … toate astea într-un cadru dinamic, în mișcare, în care cel mai dramatic gest rămâne ascuns privirii, dar se ghicește prin blana animalului ce îmbracă trupul tatălui, și anume brațele copilului strânse acolo, împotrivindu-se oricărei depărtări …

  • Multam fain, Lucian 🙂 Ma bucur ca ți-au placut.
    10 e aproape hipnotizanta prin neconventionalitate.

  • Felicitari pentru articol si pentru modul in care ai despicat si analizat fiecare fotografie.
    Fotografiile 7 si 10 pentru intriga si intensitate. 2 si 11 in contrast puternic cu 13,15 si 17. Cum spune si Florin, toate fotografiile prezentate sunt superbe si merita toata atentia.

  • Andrei, multam fain! Am fost bucuros cand am auzit ca ți-au placut 🙂
    Sper ca vor continua, sub o forma sau alta 🙂

  • O serie de articole foarte bune, care ar fi excelent să continue. E mare nevoie de acest tip de abordare asupra Fotografiei. Bravo, Cristian, bravo, BlogF64! 🙂

  • Multam fain, Sorin!
    Robert Frank e plin de sensibilitate, intr-adevar 🙂

  • Imaginea a 4-a din prima serie. Autenticitate si emotie. Superb surprinse expresiile de pe chipuri – cioburi de oglinzi sparte reflectand o poveste candva perfecta. Felicitari pentru articole Cristian, excelente selectia si analizele.

  • Si mie. James Nachtwey e extraordinar! 🙂

  • Cristian Munteanu Nr.2 din primul articol pentru: incadrarea atipica, pentru sentimentul de neliniste pe care-l provoaca si pentru faptul ca te induce intr-o stare de contemplare la adresa umanitatii.

  • […] Aici găsiţi a doua parte a articolului: Fotografia de portret: Portrete incomode II […]

  • Multumesc mult, Ana Maria 🙂
    Si mie mi se pare 10 cel mai greu de dibuit 🙂 Cum, cine, de ce? Ce nu stim si nu se vede intriga.
    Din primul articol care iti place cel mai mult?

  • Eu as alege nr.10. M-a fascinat de cand am zarit-o prima data, adica acum cand am citit articolul. Ma tot gandesc cum a fost realizat cadrul, a fost pe fuga, a fost planuit? Pentru ca totul a iesit misterios, atipic si totusi destul de interesant incat sa te faca sa te gandesti mai departe, catre ce privea personajul si cine era el. Felicitari pentru cele 2 articole!

  • Salut, Alexandru. Multumesc mult pentru apreciere!
    Interesanta interpretarea ta 🙂

  • Salutare!
    Faine articolele! Sper că seria va contiuna.
    Mie mi-a plăcut 15. Imi sugerează contrastul dintre acţiunea în sine, votul democratic (libertate) şi condiţia femeii în societatea Afghană, exprimată prin port – burqa. Bebeluşul, dacă este fată, ar reprezenta speranţa (prin faptul că nu este acoperită) libertăţii, de la naştere şi până la moarte. Fiind situat la mijloc, între ce-a fost şi ce urmează, mă duce cu gândul la faptul că încă nimic nu s-a schimbat iar prin el putem vedea, eventual excepţii de la regulă, poate acele "bacha posh" – fete care, susţinute de familiile lor pentru scopuri practice – ajutor în afara casei, tunse scurt şi îmbrăcate precum băietii, se pot bucura de o anumită libertate în societatea afghană.

  • 10 si 17 sunt favoritele mele din seria asta. Fain articol, poate faci si partea a III-a, a IV-a, etc. Spor!

    • Multumesc 🙂
      Am recunoscut si eu, inca din text, ca 17 e favorita mea 🙂 Partea a III, a IV, sau alte articole, nu depind numai de mine, ci de solicitarile pe care le primesc 🙂

  • multam fain, Florin, ma bucur ca iti plac 🙂
    aici e si partea I – http://www.f64.ro/blog/2014/09/08/fotografia-de-portret-portrete-incomode-i/

  • 10,12 si 16 pentru intensitate…sunt toate fotografii superbe ce merita mult studiu si apreciere, am vrut doar sa te felicit pentru articol ! 🙂

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.