Fotografia de portret: portrete incomode I

Să trecem scurt şi abrupt în revistă diferitele planuri pe care le întâlnim în fotografia de portret, pentru ca apoi, cunoscându-le, să privim dincolo de ele. Aşa că avem:
1. Plan general – imaginea care conţine personajul împreună cu o „doză” mare de decor.
2. Plan întreg – cadrul care arată subiectul în întregime, însă decorul este restrâns ca pondere.
3. Plan american – o imagine în care personajul este arătat de la jumătatea gambei în sus, cu puţin luft deasupra.
4. Plan bust – toată atenţia se fixează asupra subiectului, acesta fiind încadrat de la limita de jos a pieptului până deasupra capului, fără elemente de fundal.
5. Plan apropiat – cadrul în care apare numai chipul personajului.
6. Plan detaliu – partea de față cea mai reprezentativă şi expresivă a modelului.
Oricine doreşte să afle mai multe despre aceste tehnici, fiecare cu regulile sale, poate lesne găsi pe internet mai multe detalii. Şi totuşi, în pofida multitudinii de informaţii pe care le avem la îndemână, a aparatelor extrem de performante, a lejerităţii cu care putem avea acces la modele interesante şi expresive, nu toate fotografiile cu oameni, care urmează tehnicile de mai sus, sunt portrete care să merite atenţia privitorului. De ce? Vom încerca să găsim împreună un răspuns în rândurile care urmează.
Ştiu, din puţina mea experienţă, că pentru a face un portret în care subiectul să privească în ochiul tău, prin aparat, şi să-şi păstreze starea interioară avută cu câteva secunde înainte, când nu te observa, este practic imposibil în majoritatea cazurilor. Cred, însă, că în cazul a două categorii de vârstă, procentele prin care poţi obţine un portret autentic, neafectat de prezenţa ta, sunt mai mari. În primul rând bătrânii. Pentru că au trăit şi văzut multe, pentru că energia vitală e mai puţină şi nu se vor sinchisi de apariţia unui zălud cu aparat foto. Apoi, copiii. Aceia care au personalitate ceva mai definită nu vor lua „poziţia de poză” învăţată de la părinţii lor, nu se vor falsifica.
Nu sunt un om al regulilor stricte, ci, mai degrabă, al celor îndrumătoare. Şi asta nu datorită unei efervescenţe creative ieşite din comun care nu poate fi îngrădită, cum multora le-ar putea fi la îndemână să creadă despre ei, ci, mai simplu, din cauză că nu sunt înzestrat cu un simţ dezvoltat al răspunderii. Şi din acest motiv, şi pentru că m-am plictisit până peste cap de dudui pozate în studiou, cu lumini care costă cât o maşină, apoi trecute prin Photoshop nu precum gâsca prin apă, am ales pentru articolul de astăzi, împărţit în două „episoade”, 17 fotografii care respectă foarte puţin tehnicile descrise la început. Însă ele reuşesc să treacă dincolo de convenţii, şi să spună poveşti complete, puternice, emoţionante, chiar dacă fața ocupă, în unele, maxim 5% din imagine. Şi ce poate fi mai seducător decât un cadru care, cu simplitate, reuşeşte să ne facă să gândim şi simţim atât de complex?!
 

Portrete incomode

1. Widow of Montmartre © Bruce Davidson / Magnum Photos
Fotografia de portret portrete celebre
Aceasta nu este singura fotografie a lui Davidson făcută unei bătrâne, numită Văduva din Montmartre. Americanul a realizat un eseu, fascinat de expresivitatea franţuzoaicei. Şi probabil că acest cadru este cel care ilustrează cel mai bine această fascinaţie.
Davidson renunţă la clasicile reguli, care spun că subiectul trebuie să privească „înăuntrul” cadrului, şi plasează femeia în extrema stângă, cu spatele la restul decorului, ca şi când această ar dori să plece din imagine. Şi, având în vedere că pe fereastră se vede „Moulin Rouge”, unul dintre simbolurile vieţii mondene pariziene, metaforele pot curge liniştite. Bătrâneţea, care lasă în urmă plăcerile tinereţii, sau, mai degrabă, resemnarea în faţa inevitabilului curs al vieţii.
Dincolo de aşezarea desăvârşită în „pagină”, Davidson reuşeşte să-şi finiseze capodopera cu două amănunte rafinate. Mâna care sprijină capul, analogie, posibilă, la împovărarea pe care o aduc experienţele vieţii, şi fâşia albă care leagă atât de trainic cele două jumătăţi (ca şi importanță) de cadru. Deşi o fotografie grea, cu substanţă, poate uşor depresivă pentru mulţi, se transformă, pentru mine, graţie acelei „mâini” albe întinse între cele două epoci ale personajului, într-o elegie neatinsă de jale, ci de împăcare senină.
 
2. Boys from an orphanage wandered through the ruins of Grozny, Chechnya, 1996 © James Nachtwey
Fotografia de portret portrete celebre
Nu, nu priviţi la un băiat rătăcit printre ruinele oraşului cecen. Vă uitaţi la umanitatea care caută, aproape resemnată, ieşirea dintr-un cerc vicios ce duce la însăşi distrugerea ei. Această imagine, creată de cel care se numeşte fotograf de anti-razboi, americanul James Nachtwey, e chintesenţa evoluţiei omenirii. Cu tot progresul, cu toate invenţiile, cu toată tehnologia, suntem încă o specie care doar a învăţat, la nivel macro, să se omoare ceva mai clinic. Şi nici asta întotdeauna. Încă suntem speriați, încă suntem singuri, încă nu ştim încotro s-o apucăm. Încă suntem orfani. De trecut şi de viitor.
Nu cred să existe cineva care să se plângă de încadrarea neconventiala. Dar, dacă există, a ratat posibilitatea de a înţelege că unele portrete nu sunt numai despre ce se vede. Sunt despre ce pot naşte în privitor.
 
3. Chã Preta, Alagoas, 2005 © Tiago Santana
Fotografia de portret portrete celebre
Probabil că la orice curs de fotografie-portret, una dintre primele şi cele mai importante reguli este cea legată de ochii subiectului, ştiţi voi, „fereastra sufletului” etc. Şi de cele mai multe ori, se şi aplică regula. Însă ce te faci când vine un brazilian, pe numele său Tiago, fără pagină de wikipedia(!) şi îţi trânteşte în faţă un cadru în care subiectul uman ocupă mai puţin loc decât o sacoşă în autobuzele româneşti, şi are singurul ochi vizibil acoperit aproape în totalitate de pleoapă? Păi te freci la ochii tăi, îi deschizi şi mai tare şi încerci să pricepi de ce e atât de puternică prezenţa umană în detrimentul simbolului.
De la fotografia aceasta am înţeles că, dacă „ochii sunt fereastra sufletului”, atunci ridurile sunt biblioteca acestuia. Acolo se găsesc consemnate, mai clar sau mai difuz, evenimentele care ne-au şlefuit. Tiparul lor, în deplină comuniune cu încreţiturile pânzei, conferă imaginii un dramatism cuminte. Aici nu moare nimeni, tragedia nu există, însă în minţile noastre se strecoară senzaţia că inevitabilul e undeva, impregnat în fibre, în riduri.
 
4. © Robert Frank / The Times
Fotografia de portret portrete celebre
Recunosc, mă apropii de noţiunea de „purist”. În general nu-mi plac cadrele sub/supraexpuse, cele mişcate când e clar că se putea şi mai bine, cele încadrate defectuos când e timp berechet, ca să nu mai vorbesc despre manipulări digitale. Cred că trebuie să existe cel puţin o minimă pricepere tehnică pentru a te putea numi fotograf, şi sunt convins că e nevoie de maximă sinceritate în anumite genuri de fotografie.
Bun, şi imaginea de mai sus? Nu prea ştiu cum, nu prea ştiu de ce, dar cred că e una dintre puţinele care ar merge de minune drept coloana sonoră a unui film de dragoste. Toate elementele concordă la realizarea unui context cinematografic. Avioanele din stânga, deci ne aflăm pe un aeroport, loc de despărţiri şi (re)întâlniri, cvasisilueta bărbatului care, prin tuşa puternică de negru pune în valoare fragilitatea gâtului, chipului ei. Ochii sunt îndreptaţi în aceeaşi direcţie, dar privesc în adâncimi diferite. El, spre pământ, spre prezent, concret, regretând ceva întâmplat curând, ea, un pic resemnată, un pic melancolică, pierdută în zare, printre amintiri. Cadrul lui Robert Franck este dincolo de tristeţea poeziei, e o pledoarie pentru curajul de a ne avânta din nou în zboruri dinainte ştiute ca fiind efemere.
 
5. Boy with gun, Ney Work, 1954 © William Klein
Fotografia de portret portrete celebre
La imaginea anterioară am uitat să spun că nu-mi plac nici imaginile „staged”, pregătite, influenţate în mod direct de fotograf. Mai mult, le consider aproape o insultă la adresa fotografilor de stradă şi fotojurnaliștilor.
De aceea am sentimente amestecate faţă de cadrul lui Klein. Pentru că ştiu cum arata şi cel făcut cu câteva secunde înainte, în care candoarea puştiului din dreapta era întipărită şi pe chipul celui cu pistolul de jucărie. Legenda spune că fotograful i-a cerut copilului să aibă o atitudine mai războinică. Şi aşa s-a născut contrastul teribil dintre atitudinile celor doi, plus figura de capo mafioso a puştiului cu arma, într-o vreme în care faimoasele cinci familii italiene de mafioţi, Bonanno, Colombo, Gambino, Genovese şi Lucchese conduceau oraşul.
Chiar dacă, pentru mine, acesta nu este o fotografie de stradă veritabilă, autentică, ea reprezintă, graţie mimicii copiilor şi contextului, o imagine care dăinuie pe merit.
 
6. Che Guevara, Cuba, 1962 © Rene Burri / Magnum Photos
Fotografia de portret portrete celebre
„He didn’t look at me once”, spune Rene Burri despre Che Guevara. Imediat după criza rachetelor din Cuba, elveţianul l-a fotografiat pe liderul revoluţionar. Şi aşa avem unul dintre portretele iconice ale lumii. Nu ştiu de ce ochii argentinianului nu s-au intersectat cu lentila obiectivului, şi mi-ar fi plăcut să aflu. Nu cred că a fost o problemă de complex de superioritate, pentru că nu asta se citeşte pe chipul lui Che Guevara.
Dincolo de atitudine, uşor sfidătoare mai ales din cauza trabucului, el pare sigur pe misiunea sa, de neclintit, iar elanul său revoluţionar nu seamănă cu un vânt aprig iscat din senin, ci mai degrabă cu un muson. Probabil că în dicţionare, sub cuvântul „încredere”, ar trebui să stea acesta imagine. Din conjunctura care i-a adus alături pe unul dintre cei mai influenţi oameni ai secolului XX şi pe unul dintre cei mai buni fotografi, nu putea să iasă decât rezultatul pe care-l vedem.
 
7. Bar girl in a brothel in the red light district, Havana, Cuba, 1954 © Eve Arnold / Magnum Photos
Fotografia de portret portrete celebre
Ori de câte ori privesc această imagine nimic în jurul meu nu se mai mişcă, nu mai respiră. Inclusiv eu. Nu cred să ştiu multe cadre cu această putere hipnotică, capabile să trezească o stare de imponderabilitate sufletească. O fotografie din care tristeţea parcă se poate exfolia. Şi în care Singurătatea stă pe un scaun vecin cu personajul nostru.
Însă, dacă ne uităm foarte atent la fată, ne dăm seama că pe chipul ei nu se citeşte nici tristeţe, nici singurătate. Doar o imensă absenţă. Ca şi când abrutizarea a extirpat-o dintr-un trup care nu-i mai aparţine. Este o imagine cu un om, dar despre alt om, care nu mai locuieşte în cel fotografiat. Însă dacă vom cartografia întreaga imagine, tristeţea şi singurătatea vor umple şi celelalte pahare. Eticheta de pe sticla de băutură, care te duce imediat cu gândul la cuvântul englezesc „crisis”, vine să întărească mesajul şi aşa limpede al cadrului.
 
8. Gypsies, Romania, 1968© Josef Koudelka / Magnum Photos
Fotografia de portret portrete celebre
Ce n-am priceput uitându-mă pe albumul din care face parte această fotografie este de ce atâtea fotografii regizate când Koudelka a stat mult timp printre rromi şi sigur s-au ivit momente autentice pe care le-ar fi putut surprinde. Încă sper să pricep. Însă fotografia de mai sus netezeşte orice asperităţi pe care le-aţi avea cu privire la fotograful ceh. Dialogul dintre rrom şi calul său e înduioşător. Probabil că omul îşi dojeneşte prietenul, dată fiind postura acestuia din urmă, dar căldura comuniunii acestui neam de nomazi cu animalele care îi slujesc de sute de ani se face simţită. De asemenea, Kouldeka se joacă şi cu dimensiunile celor doi subiecţi, în contrast invers cu raportul de forţe. Cel mare e blajinul, cel mic este liderul.
Text de Cristian MunteanuÎl găsești și aici.
Născut în 1978, 23 decembrie
Studii: Facultatea de Litere “Hyperion”
Fotografiază din 2010.
Expoziţii: “Versus, dar impreuna” – Negreşti Oas 2013, 2014, Salonul Fotografului Român 2014, World Street Photography, “Street Views á-Priori” – Bucuresti 2013
Premii: Menţiune Sony World Photo Awards 2013, 2014
Apariţii în reviste: National Geographic Magazine, Mediafax Foto – Best of 2013, Photo Magazine, Lenscratch, Art Photo Feature Magazine, International Street Photographer, Black & White Street Book, Lens Folio,Foto 4All, Bucureştiul meu drag
Colaborator MediafaxFoto din 2014.
Aici găsiţi a doua parte a articolului: Fotografia de portret: Portrete incomode II

Alți fotografi au mai citit și:

6 Comments

  • In enumerarea planurilor, trebuie inclus si planul mediu (e intre planul american si prim-plan / plan bust)! In rest, super explicatie si selectie!

  • […] Aici găsiţi prima parte a articolului: Fotografia de portret: portrete incomode I […]

  • Multumesc 🙂 Fotografia lui Nachtwey are o poveste interesanta si ea. Poate o scriu cat de curand 🙂

  • interesant articol! Robert Frank, tocmai pentru contextul cinematografic, desi mi-a ramas intiparit portetul lui James Nachtwey

  • multumesc!

  • Foarte interesant

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.