Călătorie pe bricul Mircea cu Alex Căutiş de la revista Kamikaze

Prietenul nostru Alex Căutiş de la revista Kamikaze s-a ambarcat pe bricul Mircea, împreună cu echipament în teste de la F64, într-o superbă aventură pe care a povestit-o aici.

Noi l-am revăzut atunci când s-a întors, bronzat şi plin de istorisiri frumoase. Ne-a detaliat parte din experienţa sa în interviul de mai jos, oferindu-ne tuturor inspiraţie în relaţia cu fotografia, tehnologia şi lucrurile frumoase din jurul nostru.
Ce te-a atras şi determinat să te alături bricului Mircea în concursul de veliere?
Ca să fiu pretențios, dar în același timp sincer, aș spune că motivele mele în privința acestei aventuri țin de istorie și de geografie. Sunt legate de Al Doilea Război Mondial și sunt legate de Dobrogea. Iată de ce: Din punct de vedere istoric, să zic așa, bunicul meu, care era din Constanța, a luptat în război ca marinar, pe Distrugătorul Ferdinand și a avut o legătură personală cu Bricul Mircea. Am fotografii cu bunicul din perioada războiului, pe Distrugătorul Ferdinand, în misiunea sa de salvare a zecilor demii de ostatici români de la Odesa. În plus, bunicul mi-a spus o mulțime de întâmplări din anii de marinărie pe Distrugător, care mi-au stârnit curiozitatea. Apoi, din punct de vedere geografic, mi-am petrecut copilăria într-un oraș de pe țărmul Mării Negre, la Mangalia. Și m-am întrebat în adolescență de nenumărate ori, privind linia orizontului pe mare: „Oare ce este dincolo, pe celălalt țărm?” Așadar, o călătorie la bordul Bricului Mircea, care e vechi de 75 de ani, îmi servea fericita ocazie de a vedea pe viu ce înseamnă să navighezi în Marea Neagră pe o navă contemporană cu războiului, cum a făcut-o bunicul meu și de a descoperi și ce este pe țărmul opus Mangaliei, preocuparea mea din copilărie. Îți dai seama cât am fost de emoționat având o ofertă tip „două într-una”, adică două satisfacții într-o singură regată!
_V6F3482 (1)
Pe lângă emoție, presupun că ai fost mai liniştit fără telefon şi internet, pentru că am înțeles că mersul pe mare te-a privat de cele două servicii…
Da, așa e. La plecare credeam că îmi vor lipsi puternic, eu fiind un obsedat al celor două „droguri comunicaționale”. Dar am descoperit că marea nu-ți dă timp să simți lipsa unor lucruri atât de mici. Mă gândeam înainte de a pleca și că poate mă voi plictisi, că va fi o călătorie monotonă, că voi merge înconjurat de aceeași imagine cu săptămânile. În ideea asta mi-am luat pe CD-uri peste zece filme la mine, o carte de vreo 700 de pagini și alta de vreo 200 de pagini. Când colo, nu am apucat să văd decât jumătate dintr-un singur film și nu am citit decât vreo douăzeci de pagini. Spectacolul de pe bric și din jurul bricului m-a capturat complet. Nu am mai avut nevoie de altceva. Poate n-o să mă crezi, dar marea este mereu alta, din oră în oră. Valurile, vântul, lumina diferită a soarelui, delfinii care veneau „în fugă” de departe ca să înoate pe lângă bric, au făcut non-stop o reprezentație proaspătă. Apropo de delfini, mă pufnea râsul când îi vedeam cum vin cu viteză înspre bric în grupuri de câte opt-zece și-l însoțeau o bună perioadă. Băgau o gonetă de departe, înspre navă, făceau salturi repetate ca niște câini ogari urmând un vânat. Sau, ca să fac altă comparație, parcă erau niște haite de căței de pe un câmp, care vin în goană înspre o mașină pe care au văzut-o în zare într-un nor de praf și aleargă înnebuniți ca să apuce să o latre un pic pe la roți. Le plăcea la nebunie delfinilor să vină repede la prova și să se ia la întrecere cu nava. Mi-au explicat și marinarii că asta este plăcerea delfinilor, deci nu fabulez eu. Nu mai spun de faptul că bricul este o navă-școală și că aici s-au făcut mereu „lecții marinărești” cu cadeții, s-au dat examene, ceea ce a fost de asemenea un spectacol mai tare decât orice căutare pe net sau o convorbire telefonică de rutină. Deci am avut ceva mai bun de văzut decât flecăritul pe telefon sau navigatul pe internet. Navigația pe mare bate navigația pe net.
bricul Mircea
Ai făcut mai multe fotografii în lipsa tehnologiei de comunicare? Fiindcă nu ți-ai mai pierdut vremea cu fleacuri…
Nu știu dacă am făcut mai multe, dar știu că aș fi transmis mai multe pe site-ul revistei mele, revista Kamikaze, dacă aveam acces la internet. Pe mare însă nu există internet, sau dacă există, via sateliți, este foarte foarte foarte scump. O fotografie de vreo 5 mega mă costa cam 100 de euro ca s-o transmit. Ca să reformulez un pic întrebarea ta, aș zice că din sărăcie am făcut mult mai multe fotografii decât am publicat. Dar ai dreptate, pierdeam din timpul de pe mare ca să le public, deci din acest punct de vedere sărăcia s-a dovedit bună.
bricul Mircea
Care ţi s-au părut cele mai interesante lucruri de fotografiat la bordul bricului Mircea?
Păi, așa cum ziceam, cam tot ce se petrece 24 de ore din 24 este interesant. Apropo de ore, vreau să-ți spun că velierele concurente le poți fotografia doar în primele două ore după ce pornesc pe mare, că pe urmă nu le mai zărești, navighează în paralel cu tine, dar la mile distanță. Așa e competiția pe mare, nu e ca la Formula 1, să vezi concurenții pe parcursul cursei, sau ca la atletism, să alergi pe culoare apropiate. Dar în restul sutelor de ore care au urmat au fost câteva lucruri inedite, la care nu mă așteptam și pe care le-am fotografiat cu mare plăcere, marcat de surpriză. Unul dintre ele a fost cuptorul de pâine, căci pe Bricul Mircea se coace pâine, ca la țară. Este singura navă militară din România și probabil printre singurele din rândul celor comerciale pe care se face pâine zilnic. Îți dai seama ce senzație să fii în mijlocul mării și să miroasă a pâine proaspăt coaptă! Apoi, a fost pentru mine de mare senzație să văd cum pe puntea vasului cadeții dau un examen oral. S-a întins o masă lungă, s-a pus pe ea o față de masă albă, ofițerii-profesori îmbrăcați în uniforme albe au luat loc la ea, iar cadeții, îmbrăcați și ei în alb, au tras bilețe cu subiecte dintr-o cască de ofițer. Cea mai frumoasă comisie de examen, în cel mai plăcut loc: pe puntea unui velier, în mijlocul mării. Fix în perioada examenului marea a fost lisă, ca o oglindă, reflectând o lumină alb-lăptoasă. A fost un moment pe care m-am bucurat că-l pot fotografia și care, spre norocul meu, chiar a ieșit apropiat de realitate în fotografie. Mi-a mai plăcut să fotografiez marea prin hubloul cabinei în care dormeam. O vedeam din pat și nu o dată am sărit din el ca să îi fac poze, că prea era frumoasă. Am o colecție măricică de ipostaze ale mării văzute prin hubloul Bricului Mircea, de la cabina numărul 7. Dacă vrei, putem să facem o mini- expoziție. Oricum, am de gând să scot împreună cu un sponsor al regatei un album foto de la acest eveniment, pe care să-l donăm Academiei Navale din Constanța.
foto pâinici
bricul Mircea
Care sunt primele sfaturi pe care i le-ai da unui nou venit pe vas, într-o regată similară?
Dacă te referi la cineva ca mine, care a avut treabă la bord cu aparatul foto și cu tastatura (sau cu pixul), nu cu velele, parâmele și sifleele (n.r. fluierul marinăresc) precum cadeții sau membrii militari ai echipajului, aș vrea să-i dau un sfat pe care era bine să-l fi primit și eu la ambarcare* : Nu te preocupa să-ți iasă o poveste, fotografiază tot ce-ți place, notează tot ce-ți place, disparat, la grămadă, cum îți iese, fără să ai o idee preconcepută. Povestea, întregul, vor ieși apoi de la sine. Marea, Bricul Mircea, echipajul lui, cadeții de la bord, indiferent de cum vei avea ocazia să-i surprinzi, tot vor compune în final o remarcabilă „istorioară” foto sau în cuvinte. Bricul Mircea este cel mai mare velier al României, echipajul lui este unul de mare caracter, Marea Neagră e mare, evident, deci nu riști nicicum să-ți iasă ceva minor. Dacă ai fotografia și o părticică, oricât de mică, din ceva de asemenea amploare nu are cum să nu conțină reflexii din măreția întregului. Cel puțin asta este convingerea mea acum, la finele regatei, după ce mi se părea la început că fac fotografii ca un ageamiu, impresionat prea des de ceea ce vede.
bricul Mircea bricul Mircea
Cred că o să visezi frumos de acum încolo ipostaze de pe mare.
Pot să-ți spun că memoria mea vizuală lucrează de zor de vreo două zile de când m-am întors în București și-mi livrează non-stop imagini de pe Bricul Mircea, de nu mai pot dormi. Am o neliniște. Îmi vine să fug la Constanța, să o iau de la început, atât de mult mi- a plăcut și m-a marcat experiența asta. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva niciodată, deși am mai făcut lucruri interesante la viața mea. Nu exagerez, nu-ți spun o invenție. Pe cuvânt, m-am și întors după o zi la Constanța, după ce o tăiasem la București, ca să mai dorm o noapte pe bric. Se mirau ofițerii, cu care m-am și împrietenit, că de ce m-am întors. Ce era să le spun? Că sînt nebun după bricul lor, că sînt nebun după cele trei săptămâni petrecute la regata asta? Mi-a fost rușine să le spun adevărul. Le-am zis că m-am întors că mai aveamceva treabă prin zonă.
bricul Mircea

Alți fotografi au mai citit și:

5 Comments

  • Superb articol,felicitari pentru entuziasm si pasiune.

  • Esti cel mai tare ziarist,pe bune,prietenul meu.

  • Ultima poza, daca nu ma insel, e la Roza Khutor, in Sochi? (ma rog, Krasnaya Polyana)

  • Foarte frumos !

  • […] Alex Căutiş de la revista Kamikaze s-a ambarcat pe bricul Mircea, împreună cu echipament în teste de la F64, într-o superbă aventură pe care a povestit-o aici. […]

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 obiective SONY de buget

Descoperă alături de Cristi Kerekes nu mai puțin de 4 obiective Sony de buget, cu care poți trece la un nivel superior dacă încă folosești obiectivul kit. De la wide, la macro și zoom, suntem convinși că vei alege ce ți se potrivește!

7 accesorii ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară

În lumea fotografilor accesoriile sunt nelipsite din trusa foto, pentru a evita situații neplăcute și pentru a fi sigur ca vei fi pregătit oricând, oriunde și în orice condiții pentru a fotografia. Descoperă accesoriile ce nu trebuie să îți lipsească în această primăvară, menite să te ajute să sa surprinzi momente cât mai frumoase

Fotografia de primăvară
5 sfaturi și exemple

Pentru un fotograf, primăvara este anotimpul ideal pentru fotografia de peisaj sau de stradă. Lumina este contrastantă, umbrele sunt încă reci, dar soarele este cald și arzător. Află câteva sfaturi care să te pregătească pentru fotografii de primăvară wow!

Expunerea lungă în 11 pași, de la peisaj la fine-art

Află din acest articol cum să te bucuri de tot ceea ce are de oferit expunerea lungă, plus mici ajutoare când vine vorba de accesorii, filtre, compoziție, metodă de abordare și altele!

Pregătește-te pentru un
Paște fotogenic

Săptămâna aceasta mulți dintre noi încep unul dintre cele mai importante maratoane de gătit al anului pentru masa de Paște. Venim în ajutorul tău, să îți spunem cum să faci fotografii memorabile cu mâncarea de Paște.