Vlad Eftenie este câştigătorul categoriei Open Low Light în cadrul competiţiei Sony World Photography Awards 2014, una dintre cele mai cunoscute competiţii de fotografie din întreaga lume, cu fotografia „First Snow”.

Probabil că ştiţi asta deja, căci vestea s-a răspândit ca fulgerul pe internet. Alte lucruri despre Vlad Eftenie, pe care s-ar putea să nu le ştiţi, le puteţi afla din interviul de mai jos, pe care l-am făcut ieri cu Vlad.

 

Interviu cu Vlad Eftenie

Unde erai când ai aflat vestea că ai câştigat?
Sunt două veşti. Prima e cea privind nominalizarea la Sony World Photography Awards 2014 şi cealaltă e despre premiu. La nominalizare eram acasă şi la premiu eram într-o vizită de lucru la nişte prieteni cu care organizăm expoziţii. Şi am primit un telefon din Anglia. Pe ecran apărea UK. Şi am auzit acel text minunat, „you are the winner of your category.” Nu m-am mai bucurat aşa de când eram mai mic.

Vlad Eftenie

Te aşteptai?
Recunosc că nu am participat să câştig, având în vedere anvergura concursului. Între zeci de mii de poze, e greu să spui, uite asta, ştiu eu că fotografia asta o sa iasă. Eu predau treaba asta cu evaluarea imaginii şi le-am spun participanţilor de fiecare dată, orice aţi citi sau aţi învaţa despre treaba asta, cum alegi fotografiile cele mai bune rămâne întotdeauna un mister şi ţine de şansă, de un context pe care tu nu îl poţi bănui.

Trimiţi constant imagini la concursuri?
Nu am mai trimis după 2008, cu criza nu prea au mai fost concursuri de fotografie. Aflu destul de rar de concursuri, de multe ori aud de unul când nu te mai poţi înscrie. Nu sunt foarte conectat pe piaţa de competiţii foto. Deşi ar fi foarte frumos, pentru că te provoci pe tine. E încă un mod de a te evalua.

Povestea fotografiei câştigătoare?
Nu eram foarte convins să o fac. Mă întorceam de la facultate şi a început să ningă. Şi am zis iniţial, nu scot aparatul, mi-e lene. Am făcut imaginea cu gândul să o postez pe Internet, uite, că a venit iarna. Şi ăsta a fost singurul gând. Şi când a fost concursul, puteam să aleg imagini la trei categorii diferite din şase, şapte categorii. Am trimis şi la categoria low light, dar nu mă întreba de ce. Nu ştiu de ce. Nici de ce am ales low light şi nici de ce am ales poza aia nu ştiu exact. Poate inspiraţie.

Vlad Eftenie

Cu ce aparat ai făcut?
Cu Nikon meu digital, singurul. Eu lucrez full-frame în mod normal, pe film. Era un obiectiv wide, 12-24mm, cu care lucrez pe stradă.

E acesta cel mai important moment din viaţa ta de fotograf?
Nici vorba! Cel mai important moment e acela în care am conştientizat că vreau să fac fotografie de stradă, în 2004, în luna aprilie. Se vor împlini imediat zece ani şi o să trebuiască să sărbătoresc cu o şampanie. Iniţial am pozat de toate, ca orice începător: muşte prinse în capcane, frunze, flori, oameni, copii, orice, tot. M-am axat pe stradă şi arhitectural, pentru că a fost vorba şi de formarea mea în arhitectură, dar un lucru şi mai important, aveam nevoie să cunosc lumea. Facultatea te acaparează atât de mult, încât nu ai timp să afli cine eşti tu şi cum e lumea din jurul tău. Aşa că am descoperit aparatul de fotografiat ca pe un instrument prin care să cunoşti lumea. Am ieşit din cartierul meu, am ajuns în Centru, în zona Obor, Foişor, Moşilor, Udrişte, Armenească. Am început să descopăr oraşul pas cu pas.

Vlad Eftenie

Vlad Eftenie

Cum te defineşti, fotograf sau arhitect?
Eu nu mă consider fotograf. Mă consider mai degrabă pasionat de fotografie. Cred că pasionatul este mai entuziast şi rămâne într-un fel mai sincer. Fotograful riscă să mai facă compromisuri, în momentul în care depinde de fotografie. Eu fac fotografii doar când simt şi asta e o libertate la care ţin foarte mult.

Ce sfaturi i-ai da unui fotograf tânăr, care vrea să facă fotografie de stradă?
Drept să spun nu alegi tu fotografia de stradă, ci te alege ea pe tine. Cred că primul sfat este să faci 30.000, 40.000 de poze şi apoi să vezi dacă rămâi cu acelaşi interes. De învăţat poţi să înveţi doar ceea ce ţine de tehnică. Poezia fotografiei de stradă o ai în tine şi înveţi să o exprimi cunoscându-te pe tine.

Vlad Eftenie

Vlad Eftenie 

Ai şi momente în care simţi că te saturi puţin de fotografie? 
Normal că am. Ştii de ce am făcut eu fotografiile astea atunci în noiembrie? Pentru că nu mai făcusem fotografii în Bucureşti de câteva luni. Nu mai pozasem Bucureştiul, pentru că nu mă mai inspira. Ei, de data asta ninsoarea a adus în Bucureşti o stare, s-a schimbat ceva, locurile alea comune au fost altfel. Şi vezi şi zilele alea de 23, 24 ianuarie când a fost ninsoarea aceea care a blocat tot. Am ieşit atunci şi am făcut vreo 3500 de poze în două zile. Am făcut atâtea poze încât m-am descărcat de tot ce nu lucrasem până atunci. Mă plimbam în zilele alea cu o amică fotograf şi eram singuri pe stradă, era super gol şi când întâlneam o persoană ne salutam, chiar dacă nu ne cunoaşteam, de parcă eram pe munte. Oraşul era altfel şi oamenii erau alţii.

Vlad Eftenie

Vlad Eftenie 

Cui o să mulţumeşti la decernarea premiului, la Londra?
Părinţilor, tramvaiului 41 că a venit la timp, iernii, că a venit înainte.:)

Te gândeşti cum ar fi fost dacă nu ai fi făcut fotografia cu care ai câştigat? 
Normal că mă gândesc, căci era cât pe aici să nu o fac. Tocmai aici e paradoxul. „Hai să o fac, să nu fie nefăcută.” Trebuie să fii conştient că pierzi dacă nu te implici. Şi înveţi că dacă vrei să fii acolo, trebuie să dai ceva din tine, din timpul tău.

Vlad Eftenie