Preambul – o relatie veche de prietenie.

Relatia mea cu Olympus este una veche. Cu apropieri si distantari, asa cum presupune orice relatie vie, interesul meu pentru Olympus a ramas permanent atins de filtrul afectiv prin care ne ramanem aproape, unul celuilalt. Nu as fi descoperit fotografia asa cum am facut-o (cred in momente si personaje cheie) daca primul meu compact digital nu ar fi fost un Olympus. Relatia nu ar fi putut creste daca si al doilea aparat nu ar fi fost tot un Olympus digital. Lucrand anterior cu un compact pe film, intr-un mod complet rational si neimplicat sentimental, ca student arhitect nu am exersat fotografia libera. A aparut apoi primul compact digital care a ridicat complet barierere creativitatii si curiozitatii spre un domeniu in al carui prag ma aflam. Acesta poate fi un moment critic pentur ca fie te castiga pentru totdeauna, fie seprararea se face fara remuscari. Din fericire ne-am ramas unul altuia fideli si totul s-a transformat intr-o poveste frumoasa, fara sfarsit.

Olympus s-a reintors spre mine atunci cand am descoperit in cautarile mele legate de istoria tehnicii fotografice modelul Pen FT pe film, o mica bijuterie. Peste putin timp acesta urma sa revina actual in versiune digitala si sa confirme prin compactitate si design, dupa un rastimp de aproape 40 de ani, caracteristicile care au facut din el un model celebru. Cautarile continue si poate nu doar pura intamplare mi-au scos apoi in cale modelul clasic Om. Achizitionand imediat un Om-2, raman si acum fascinat de vizorul cu o deschidere inimaginabila in ziua de azi pentru un aparat care mizeaza la randul sau pe compactitate si ergonomie, ca si caracteristici esentiale constante ale marcii.   

In noianul de lansari de aparate digitale, aparitia lui OM-D cu un senzor de 16 megapixeli mi-a adus desigur acea ridicare din spranceana (dreapta) care mi-a aratat ca tocmai se intampla din nou ceva interesant si care merita aprofundat. Observand “foaia de parcurs“ se pare ca Olympus stie sa mizeze fericit pe istoria care a definit marca, pe continuitate, realizand acel mixaj foarte actual in care traditia se imbina cu tehnica de ultima generatie.

 

Un punct de vedere subiectiv, metoda de lucru.

Ne asumam inca dintr-un inceput faptul ca modul de lucru adoptat si prezentat este subiectiv si partial, acesta descriind un demers fotografic personal. Fiecare fotograf are o abordare si cerinte specifice nu neaparat asemanatoare in ciuda situatiilor fotografice relativ comune, concluziile mele pastrand astfel o nota particulara care caracterizeaza un set de cerinte proprii modului meu de lucru. Solicitarea aparatului a fost preponderent urbana, el putand fi testat cu siguranta si cu accente orientate inspre alte genuri fotografice diverse, mediul digital fiind foarte flexibil prin definitie.

Suntem constienti de asemenea ca pentru a fi insusit cu acuratete, intre fotograf si instrumentul sau de lucru trebuie sa existe o perioada de cunoastere si adaptare, timp in care fiecare se deschide spre o comunicare sensibila. Personificam aparatul de fotografiat pentru ca el nu este un simplu obiect. Credem cu tarie ca el capata viata si sens in mainile fotografului, fiecare fiind necesar sa iasa in intampinarea celuilalt, ca in orice relatie normala de comunicare constructiva.  Timpul de lucru a fost scurt si intens. Vremea nu a tinut deloc cu noi, saptamana alocata testarii fiind probabil cea mai ploioasa din an J pentru Bucuresti. Aparatul prezinta protectie la intemperii, stropii razleti nefiind o problema. Bucurestiul si Iasiul au oferit locul de desfasurare al incursiunilor fotografice contextuale.   

Pe langa urmarirea unor criterii care privesc utilitatea instrumentului fotografic in mediul urban dinamic – unde intereseaza rapiditatea, acuratetea focalizarii, latitudinea mare de expunere in situatii cu contrast puternic si posibilitatea de a stabili campul de profunzime in functie de necesitati, am incercat sa accesez situatii comune pe care le-am proiectat intr-o imagine a utilizatorului standard – interesat generic de cladiri,  portrete, in cazuri cu lumina naturala sau artificiala, uneori insuficienta in diverse spatii. Am evaluat calitatea imaginii si  dinamica profunzimii de camp oferite de obiectivul standard Zuiko 12-50 / 3.5-6.3, posibilele aberatii geometrice si cromatice, dinamica balansului de alb in situatii cu soare, cu nor, de inserare si nocturne, cu iluminare artificiala. Consecvent am urmarit si acuratetea redarii tonurilor ambientale si culorilor si prin prisma balansului de alb – un calcai al lui Ahile pentru majoritatea aparatelor digitale. Am fost interesat de eficienta reducerii vibratiilor, lucrand excluiv fara trepied, din mana.  

Am testat moduri presetate precum “Peisaj”, “Portret“, “Sport“, “Panorama“ sau “3D“ – lista completa fiind foarte lunga, convinsi fiind ca e mai bine sa iti setezi singur aparatul in functie de situatie (chiar si ca incepator), modurile de lucru cu prioritate de timp de expunere sau diafragma sau cel manual (A, S, M) fiind poate mai indicate. Lasam la latitudinea viitorilor utilizatori explorarea amanuntita a modurile scena sau artistic-creativ.

Specifice mediului digital propus de Olympus, modurile de lucru creative “Art“ aduc surprize placute. “Gainy film“, “Pinhole“, “Diorama“ sau “Dramatic tone“ sunt doar cateva dintre optiunile acestui mod de lucru prin care se pot obtine  imagini atractive. Cu posibilitati de ajustare multiple, mediul de lucru creativ este flexibil. Atragem insa atentia ca efectele propuse pot fi obtinute desigur si prin prelucrari post-productie care pot oferi poate o marja mai larga de reglaje. Fotograful nu trebuie sa uite ca esential este mometul realizarii imaginii, acolo fiind necesara concentrarea atentiei si energiei creative. O imagine mai putin reusita este ararerori salvata de filtre si efecte aplicate ulterior, ceea ce nu exclude deigur elementul “joc”, esetial in orice proces creativ.

Solicitarile aduse sistemului OM-D s-au inscris in general intr-o linie ce ar putea fi caracterizata drept “clasica”. Navigarea prin meniurile creative a fost desigur realizata cu curiozitate, lucrul efectiv desfasurandu-se insa sub auspiciile modurilor clasice A (prioritate de diafragma) cu atentie in ceea ce priveste setarile balansului de alb si sensibilitatii ISO, conform propriului mod de a lucra cu aparatul foto in mediul urban. 

Setarile aparatului sunt complexe si necesita un timp de descoperire si acomodare, de teste comparative pentru alegerea celei mai adecvate, in vederea obtinerii rezultatului optim.

 

Primul contact, ergonomie, personalizare:

Efectul desigilarii si scoaterii treptate din cutie aduce cu sine un mult ravnit “wow” in momentul in care OM-D vede pentru prima data lumina zilei. Compact, negru, metalic, arata mai mic in realitate decat asa cum ti l-ai imaginat din prezentarile virtuale. Un prim contact tactil pune in evidenta greutatea scazuta, textura, conturul. Conteaza foarte mult cum ti se “aseaza” in mana aparatul. Pentru utilitatile pe care le ofera e chiar foarte compact si prin urmare – usor, finisajul negru ii confera discretie, muchiile sunt finisate astfel incat contactul sa fie in primul rand placut. Pe panelul posterior exista un grip care are grija ca aparatul sa fie bine ancorat cu degetetul mare, pentru o priza eficienta.

Butoanele sunt mici si dispuse intr-o ordine logica a operatiilor. Asezate la indemana, exista un comutator de moduri (P, A, S, M etc.) care iti spune ca vei avea control total al modurilor de lucru. Setarile ISO si WB vor trebui insa cautate si aflate in meniuri. Cele 2 rotite de control sporesc eficienta accesului la setari precum ajustarea timpului de expunere sau diafragmei.

Natural, cu un prim gest cauti butonul On/Off, plasat destul de excentric in partea inferioara a panelului posterior. Un al doilea gest va aduce cu sine privirea prin vizorul electronic integrat. Acesta se activeaza automat cand aparatul este apropiat de ochi, fiind afisata o gama larga de informatii referitoare la status si setari active, aceleasi cu cele afisate pe ecranul aparatului. Ecran care se reia traditia liniei clasice C5050 si se inscrie in curentul actual, oferind mobilitate pentru inclinari variabile, sporind astfel eficienta lucrului. Pornire, vizualizare ecran, vizor, consultare status setari – un prim contact preliminar. Urmeaza desigur navigarea prin meniuri pentru a descoperi minunile propuse de noul sistem si pentru o personalizare totala, inainte de a incepe lucrul efectiv.

In acest punct se recomanda deja cosultarea preventiva a manualului. Nu pentru ca setarile in mediul digital sunt neaparat diferite ci in ideea aflarii acelor puncte cheie propuse de producator, navigarea prin meniuri aducand utilizatorului amator in general o teama inexplicabila de necunoscut intr-un hatis de setari aparent de neinteles.

Ergonomia meniurilor si multitudinea de optiuni sunt puncte forte in cazul lui OM-D. Pe langa faptul ca majoritatea setarilor au multiple puncte de personalizare, setarile esentiale sunt usor de accesat prin ceea ce producatorul a numit “Super control panel”, accesibil cu o simpla apasare de buton in lateralul finderului electronic. Setari esentiale precum WB si Iso se pot accesa si navigand cu butonul de control OK sau se pot afla intr-o a treia instanta in meniuri, desi mai anevoios.  Exista doua butoane (Fn1 si Fn2) care se pot personaliza pentru a avea acces imediat la setari preferate.

O prima navigare prin meniuri are rolul de a ne acomoda cu noul sistem si de a stabili o prima runda de setari adecvate modului personal de lucru, acestea putand fi desigur ajustate ulterior in funcvtie de necesitati. Meniurile sunt organizate pe categorii de actiuni ceea ce poate simplifica logica accesarii. Butonul Info activeaza informatii despre fiecare meniu si poate fi un bun ghid pentru inceput.

Primul meniu aduce setari ale imaginii. Am optat pentru i-Enhance cu Contrast neutru, Claritate +1, Saturatie 0, gradare a tonurilor Normal, cu aplicare Standard. Recomandam in cazul fiecarui meniu realizarea de imagini test cu setari diferite pentru a deveni constient de functia fiecareia si de modul in care influenteaza imaginea finala. Desigur, pentur cei care prefera lucrul in format RAW (ORF, formatul nativ Olympus), controlul acestor setari nu este util. Recomandam totusi parcurgerea minutioasa a tuturor acestor pasi pentru un mai bun control de ansamblu al aparatului.       

Setarile de rezolutii posibile ofera o multitudine de optiuni si pot fi cuplate cu unul din butoanele personalizabile. Am stabilit aspectul imaginii la ratia 3:2.

Al doilea meniu propune modul de lucru cu un singur cadru/declansare sau in rafala cu diverse viteze (pana la 9 cadre/s). Exista de asemenea trei moduri de stabilizare a imaginii, cel mai util in cazuri normale de lucru fiind setarea no. 1.

Al treilea meniu propune setari de vizualizare a imaginilor.

 Poate cel mai interesant si complex este meniul no. 4 care propune setari de personalizare a focalizarii, a butoanelor aparatului, a ecranului, a expunerii si masurarii luminii, setari ISO, a culorilor si balansului de alb WB, a optiunilor de filmare sau de setare a vizorului electronic.

Concis, am preferat focalizarea automata cu posibilitate de ajustare manuala, am setat butoanele Fn1 pentru captura JPG si RAW, Fn2 pentru meniu cuprins din curbe de contrast si WB, grila de reper afisata pe ecran, masurare centrala a luminii. In ceea ce priveste balansul de alb, producatorul a fost foarte darnic, modelul OM-D avand o plaja extrem de larga de setari si ajustari fine ale fiecarui mod WB. Modurile standard Auto, insorit, noros, lumina artificiala, etc. sunt insotite de specificatii in grade Kelvin si pot fi ajustate in ceea ce priveste dominanta tonurilor de Rosu sau Verde. Personal am preferat ca setare permanenta -4R si +1G, pentru a acuratete sporita in cazul zilelor noroase in care am realizat testul, in contextul prezervarii tonurilor de culoare calde si a “imblanzirii” zonelor excesiv de umbrite – cu setari individuale. Aparatul are insa tendinta sa arda tonurile de rosu, desi acesta este redus in setarile WB.

Vizorul electronic poate fi setat independent de ecranul aparatului, inclusiv ca luminozitate si temperatura a tonurilor imaginii redate.

Ecranul aparatului propune functii touch-screen atat in timpul fotografierii cat si a vizualizarii imaginilor, modul focus+shoot printr-o simpla apasare pe ecran acolo unde vrei sa focalizezi fiind unul din punctele de atractie ale sistemului OM-D. Cuplat cu functia inteligenta de urmarire dinamica a figurilor, aparatul aduce o experienta vie a interactiunii cu personajele aflate de cealalta parte a aparatului.

Setarile preliminare fiind astfel realizate, urmarind un tipic personal care depinde de fiecare fotograf in parte, am pregatit astfel aparatul pentru experienta propriune-zisa si contactul efectiv cu realitatea.

               

Pe teren, mod de lucru:

Asa cum am mai spus, credem ca este nevoie de timp si determinare pentru ca aparatul si fotograful sa devina parteneri in sensul profund al cuvantului. Pe langa faptul ca trebuie timp, este necesar chiar si timp frumos. Testul s-a desfasurat de luni 21 pana luni 28 mai 2012. Timpul in Bucuresti a fost ploios sau acoperit, excesiv pentru aceasta perioada. Incursiunea in Iasi a adus o nesperata zi cu soare. Ca situatii-test, am fotografiat mediul urban, strazi si cladiri, oameni, diverse ipostaze ale cadrului cotidian. Am avut ocazia sa fotografiez doua conferinte in conditii de iluminare slaba – medii interesante insa pentru scopul propus. Nu imi pot asuma parcurgerea in voie a unor situatii care ar descrie mai bine nevoile mele fotografice, perioada de lucru fiind limitata si conditiile atmosferice si de iluminare neprietenoase sau inconsistente. Probabil o revenire asupra sistemului OM-D ar putea evidentia si mai bine diverse aspecte tehnice in conditii mai diversificate de lucru.

In perioada de evaluare am produs peste 1500 de imagini in incercarea de afla capabilitatile reale ale sistemului.  Selectia de imagini evidentiaza diversitatea situatiilor parcurse si raspunsul aparatului in functie de context, situatiile descrise in continuare avand un caracter de generalitate in cadrul testarii. Am parcurs locurile studiate de mai multe ori, la diverse ore ale zilei, in conditii (relativ) diferite de iluminare datorate orei de lucru (pranz, dupa-amiaza, seara, ora albastra, innoptare), pentru a putea extrage concluzii, compara rezultatele si afla conditiile de raspuns optim ale aparatului. Compensarea expunerii a pendulat intre valoarea -0.3 pe timp de zi si 0 spre inserare/noapte. Bateria  are o perioada de viata indelungata dar variabila in functie de frecventa utilizarii ecranului sau stabilizarii permanente a imaginii (functie setabila).

Cuvantul de ordine este Rapiditatea. Aparatul raspunde eficient comenzilor, secventa de initializare/oprire este scurta. Focalizarea se realizaeaza foarte rapid, aproape instant. Tandemul ecran/vizor devine un cuplu foarte util in vizare, lumina diurna excesiva facand adesea dificila utilizarea exclusiva (dar mai comoda poate pentru purtatorii de ochelari) a ecranului. Ambele medii ofera o buna vizibilitate. Vizorul are frecvente de redare care se pot seta in functie de necesitatile fotografului. Ecranul are o tenta verzuie ce nu se regaseste insa in imaginea finala, privita pe un ecran de calculator. Obiectivul 12-50 propune doua moduri de zoom-are, unul silentios-servo si altul direct, acealsi inel putand fi utilizat ca switch sau pentru a afla focala corecta. Zoomul nu este foarte rapid si directia prin care inelul actioneaza miscarea propriu-zisa de la wide la tele necesita timp de acomodare (te intrebi la un moment dat in ce directie trebuie sa invarti pentru a obtine rezultatul dorit – ceea ce ia timp) dar treptat aceasta poate intra in reflex. Inelul de focalizare are directie ajustabila.

Posibilitatea de a urmari dinamic subiectul este foarte utila doar in cazul in care avem de-a face cu figuri (fetze) bine conturate. Fixarea subiectului in focus, urmata de recadrare, sau alegerea unui cadru convenabil si urmarirea dinamica a subiectului – sunt moduri alternative de lucru, aparatul sustinand cu acuratete cele 2 abordari posibile. Pe strada am dezactivat totusi modul “prioritate figura“ preferand sa-i spun eu aparatului ce subiect sa aleaga spre a fi focalizat, figurile intamplatoare sau obiectele cele mai apropiate nefiind intotdeauna si subiectul intentionat al imaginii. Modul de utilizare a sistemului  cu un punct de focalizare central reprezinta o varianta clasica de lucru,  mai adevata poate mediului urban. Complementar, sistemul de stabilizare propune 3 setari diferite, modurile 2 si 3 fiind adecvate pentru panning. Incercarea acestei tehnici folosind setarea 1 nu permite pur si simplu realizarea panning-ului, aparatul incercand sa corecteze rezultatul. In acest caz este recomandata corelarea cu modul focalizare continua si eventual cu urmarirea subiectului.

In Bucuresti, zona Caii Victoriei, Pietei Natiunilor Unite, a Tribunalului sau ceva mai departe Piata Universitatii, Piata Revolutiei sau cladirea Ateneului au constituit subiecte de studiu panoramic sau angajate ca pieton. Am ales locuri si obiecte descrise prin suprafete majore ce prezinta tonalitati bej-deschis, foarte reactive la cromatica luminii naturale, cu o geometrie si volumetrie incarcate cu detalii fine. Balansul de alb automat s-a dovedit a oferi rezultate echivalente cu cel pentru timp noros, acesta din urma fiind insa ceva mai sensibil cu tonurile calde. In timp am sesizat nevoia de a ajusta cromatica balansului de alb, fiind necesara o usoara racire a tonurilor de culoare. Cladirile bisericilor din Iasi, fronturile stradale din zona veche sau Palatul Culturii precum si santierul noului mall care urmeaza a fi inaugurat au constituit un terenul de studiu adecvat pe timp de zi insorita pentru sistemul Olympus OM-D. Ca observatie, balansul de alb devine nehotarat in momentul “orei albastre“, chiar setarile manuale in grade Kelvin neaducand diferente fata de setarile automate. Cerul capata nuante cyan exagerate, galbenul iluminatului stradal devine si el incert. Ca masura de precautie se poate incerca o desaturare a modului grafic pentru a mai “calma“ culorile si a le aduce mai aproape de adevar.

Deschiderea larga a obiectivului – focala 12 (24 echiv. pt. 35mm) este foarte darnica d.p.d.v optic, oferind un camp vizual foarte util lucrului cu strada sau cu obiecte de arhitectura. Geometria este bine corectata de producator, nefiind vizibile aberatii specifice focalei largi. Nu sunt de asemenea sesizabile vignetari si scaderi ale rezolutiei pe masura ce avansam de la diafragma 3.5 spre valori superioare, ceea ce arata si confirma inca o data calitatea opticii Zuiko. Zilele intunecate sau zonele umbrite au solicitat deschiderea diafragmei, acest fapt neafectand profunzimea de camp sau aparitia vignetei ci oferind un timp de expunere mai scurt – fapt cuplat cu reducerea vibratiilor – proprietati foarte utile in situatii cu lumina insuficienta. Am preferat ISO cu valoarea fixa 200 (care ar trebui sa ofere un zgomot minim al imaginii), fiind disponibila si o setare Auto-Iso, utila  in situatia in care schimbarea manuala a valori ISO ar necesita timp (aceasta functie nevand un buton dedicat). Pentru etapa de testare tehnica am pendulat intre ISO 400 si 25600 pentru a putea evalua rezultatele diverselor setari. Am testat si expuneri mai lungi (5s) pentru a observa eficienta modului de reducere a zgomotului de imagine.

Atunci cand a fost posibil am alternat situatii cu iluminare frontala, in contre-jour, laterala si din spate. Zonele umbrite se pot trata cu un balans al albului in mod “cer noros“, cromatica find astfel mai calda.

Daca mediul construit nu solicita in mod special viteza de focalizare, fotografierea pietonilor sau a diverselor personaje devine un subiect interesant de studiu prin abordarea cu sistemul OM-D. Fotografierea dinamica devine solicitanta in zonele umbrite sau prin zoom-are, fotografierea necesitand timpi de expunere mai lungi (determinati de lipsa luminii sau de inchiderea diafragmei) si deci solicitand o grija mai mare in alegerea subiectului, pentru a evita miscarile nedorite. Focalizarea simpla poate uneori fi pacalita de subiectele aflate in miscare, de la distante medii spre mici. In aceste cazuri se recomanda modul focalizare continua cu urmarirea subiectului. Focalizarea touch-screen induce posibile ratari ale cadrarilor dar aduce o cheie distractiva si relaxanta a demersului fotografic. Pendularea insa prin meniuri pentru a avea acces la aceste setari in functie de necesitati este consumatoare de timp. Mai mult, meniul nu are o memorie a ultimelor setari accesate, modificarile din submeniuri necesitand re-parcurgerea tuturor pasilor anteriori pentru a ale afla si schimba in functie de context.

Am realizat cateva portrete – atat spontane cat si construite, atat la exterior cat si la interior, in conditii diverse de iluminare – in modul automat P si in prioritate de diafragma A, in cel dedicat din paleta de scene disponibile E-portret care aduce un aspect mai curat al pielii. Nu am gasit diferente majore intre modurile de lucru testate. Textura de piele prezinta un usor apect de “ceara“, specific insa mediului digital, fara a pierde notabil din calitate si expresivitate.

Scenele de interior sau de inserare/noapte nu au necesitat precautii speciale, in afara asigurarii stabilizarii eficiente. La ISO minim (pentru a pastra imaginea in parametri de zgomot cat mai redus), reducerea vibratiilor functioneaza eficient, tandemul cu stabilizarea continua oferind siguranta in utilizare. Se poate creste ISO spre valoarea 6400 fara a avea grija pierderii notabile a calitatii imaginii, mediul digital evoluand foarte mult in acest sens.

Ca detaliu, modul de lucru Art – Grainy film produce o imagine foarte convingatoare, emuland cu precizie mediul de lucru pe film alb negru cu granulatie mare. In conditii de iluminare inconsistente (zile cu nor), acest mod de lucru poate compensa virtual cu succes ceea ce realitatea intarzie sa ofere in ceea ce priveste interpretarea subiectiva, activarea creativitatii.

Un alt motiv de aprofundare a lucrului cu OM-D il reprezinta modul video full HD, cu sunet stereo. Captura de secvente video reprezinta astazi o preocupare constanta a producatorilor in mediul digital si care ia un avant din ce in ce mai sustinut,  prezenta modului video propune o multime de setari personalizabile pentru a oferi o experienta cat mai apropiata de necesitatile fiecaruia. La rezolutie maxima (full HD 1920×1080) imaginea este bogata in detalii. Sunetul este clar, bine definit. Aparatul ofera o multitudine de rezolutii posibile. Focalizarea are loc la fel de precis ca in cazul fotografiei, putand fi definita insa prin setari diferite. Tehnica oferita de obiectivul 12-50 aduce prin focalizarea fina o experienta foarte placuta a filmarii.    

Pe parcursul zilelor de testare a lui Olympus OM-D in conditii atmosferice diferite si cu subiecte diverse am reusit sa creeam o imagine de ansamblu a potentialului sau de utilizare si a capacitatii de a fi un instrument fotografic eficient. In mod cert este nevoie de mai mult timp petrecut cu aparatul pentru a putea deschide noi perceptii si a face noi descoperiri utile. Ne-am asumat aprofundarea si testarea acelor aspecte fotografice esentiale care evita ideea de “gadget electronic“, punand accentul pe un demers fotografic esential si lucid care sa evidentieze intr-un mod echilibrat caracteristicile sistemului fotografic propus.  

 

Concluzii :

Imaginile selectate reprezinta un mediu adecvat de analiza a capacitatilor aparatului. Punctual, vom lista cateva concluzii cu caracter general care caracterizeaza sistemul Olympus OM-D testat dupa metoda descrisa.

  • Aparatul este usor si robust, cu o ergonomie buna; comenzile pe butoane dedicate raspund necesitatilor imediate ; setarile ISO si WB sunt usor de accesat prin personalizarea meniurilor dedicate;
  • Initializarea, raspunsul la comenzi, scrierea pe card se efectueaza rapid;
  • Punerea la punct se realizeaza rapid si precis in conditii normale de iluminare; in conditii de iluminare slaba focalizarea cu un obiectiv mai putin luminos poate da rezultate sporadic nesigure; ajustarea manuala asistata poate pune focalizarea la punct cu precizie ;
  • Stabilizarea pe 5 axe este foarte eficienta si permite timpi mai lungi de expunere, din mana, cu rezultate clare, avand mai multe grade de personalizare ;
  • Functia de urmarire a figurilor corelata cu focalizarea touch-screen reprezinta o atractie a sistemului ;
  • Ecranul rabatabil si tactil de inalta definitie prezinta multiple functii touch-screen ;
  • Vizorul electronic si ecranul induc in tandem o experienta pozitiva a realizarii cadrului fotografic ;
  • Obiectivul din kit 12-50 f 3.5/6.3 prezinta – ca nota definitorie a liniei de obiective Zuiko, corectii geometrice riguroase ; poate prezenta in anumite conditii de lucru usoare aberatii cromatice.
  • Motorul automat de curatare a zgomotului de imagine poate afecta colateral detaliile generale de textura in suprafete largi;
  • Latitudinea de expunere este foarte flexibila, senzorul rezolvand cu succes situatii de contrast puternic (de ex. zi insorita in mediu urban) ;
  • Se poate sesiza o tendinta de a suprasolicita tonurile de rosu dar acest fapt se poate corecta prin setari ;
  • Valorile ISO sunt utilizabile in intervalul 200-6400 fara o scadere notabila a calitatii imaginii;
  • Moduri creative multiple precum Black&White, Pinhole, Diorama, etc. induc o platforma creativa de lucru.
  • Modul Video full HD este foarte eficient si ofera rezultate notabile, cu multiple ajustari posibile precum si in functie de optica utilizata ; 
  • Sistemul prezinta o protectie eficienta la intemperii ;
  • Aparatul poate fi folosit atat de catre amatorii entuziasti cat si de catre avansati/profesionisti, oferind un mediu flexibil de lucru, cu o gama larga de setari personalizabile.

Sistemul Olympus OM-D poate fi un bun partener de lucru, platforma oferita putand raspunde unor multiple cerinte si exigente fotografice. 

 

Un material de Vlad Eftenie