Eddie Adams – Executie in Vietnam

“Generalul l-a ucis pe luptătorul Viet Cong; eu l-am ucis pe general cu aparatul meu foto. Fotografiile sunt cea mai puternică armă din lume. Oamenii le cred, deși fotograful minte chiar și fără sa manipuleze. Nu exista decât jumătăți de adevăr. Ceea ce fotograful ascunde în imagine sa este întrebarea “Ce ai face dacă ai fi general într-un loc și într-un moment fierbinte și ai prinde un așa numit ‘băiat rău’ ce a căsăpit 2-3 conaționali?” Eddie Adams 1933 – 2004

Imaginea avea sa-l urmărească pe fotograf întreaga viata și în ciuda explicaților ulterioare avea să rămînă cea mai emblematica fotografie a sa.

Există multe imagini cu ororile războiului din Vietnam dar cea a lui Eddie Adams va deveni emblematică și va schimba cursul istoriei. Am văzut fotografii cu elicoptere bombardînd păduri, contingente de militari incendiind colibe și civili în suferință dar nici o altă imagine nu a zguduit mai mult societatea americană ca cea în care e surprinsă execuția sumara a lui Nguyễn Văn Lém (aka căpitanul Bảy Lốp) un luptător de guerilă comunist, de către generalul de brigadă Nguyễn Ngọc Loan, șeful politiei naționale sud-vietnameze.

Povestea imaginii nostre începe atunci când cele 2 tabere beligerante, nord-vietnamezii comuniștii susținuți de Cambodgia și Laos pe de o parte și Vietnamul de Sud sprijinit de americani pe da alta parte, hotărăsc încetarea ostilităților militare pe perioada sărbătorilor prilejuite de Tết, anul nou vietnamez. Mizând pe un atac surpriza Viet Cong încalcă armistițiul și declanșează lupte violtente în primele ore ale dimineții de 30 ianuarie 1968.

Bănuit ca ar fi ucis unul din adjuncții generalului Loan împreuna cu întreaga sa familie Bảy Lốp este capturat pe 1 februarie și adus în fața acestuia. Momentul, de un dramatism fără margini, va fi surprins de fotograful Eddie Adams și de cameramanul Vo Suu, corespondent NBC devenind definitoriu pentru cruzimea războiului din Vietnam.

Fotograful avea sa mărturisească:
“Când am văzut imaginea nu am fost impresionat deloc. Și nici acum nu sunt. Este doar o fotografie pentru știri. Continui sa nu înțeleg de ce e asa importantă. O imagine slaba dacă ma întrebați pe mine: lumina nu e cea mai buna iar cadrajul extrem de defectuos”.

Cel mai bun comentariu însa e facut de scriitorul și criticul David D. Perlmutter:
“Nicio secvență filmată nu a reușit să facă ravagii mai mari ca un singur cadru de 35mm surprins de Eddie Addams pe străzile din Saigon. Când oamenii vorbesc despre ofensiva Tết cel puțin o frază este dedicată imaginii luptătorului Viet Cong”

Este momentul când întreaga americă, o țară în care există încă pedeapsa cu moartea, conștientizează cat de tulburătoarea este o execuție, indiferent cine este “condamnatul” sau care sunt lucrurile care i se impută. Brațul întins al generalului la capătul căruia se afla un Smith & Wesson Model 38 “Bodyguard” ar personifica, spun mulți, mana murdară a americii, amestecată pana peste cap, în conflictul vietnamez.

Imaginea publicată pe prima pagină din New York Times demască ororile și imoralitatea războiului și are meritul de a provoca ample demonstrații din partea pacifiștilor.

Fotograful avea să-și ceară ulterior scuze public generalului Nguyen și familiei lui pentru prejudiciul ireparabil adus cât încă acesta mai era în viață. La moartea sa, Adams l-a numit “erou” al unei “cauze drepte”, dar “răul” era deja făcut. America a fost înfrânta cu propriile arme ale propagandei.

În 1969 Eddie Adams a primit pentru această imagine premiul Pulitzer și World Press Photo și toată viața sa a încercat sa demonstreze ca nu a fost nimic mai mult decât 1/500 sec. dintr-un război infinit mai lung și mai dramatic. În 1977 primește medalia “Robert Capa” pentru reportajele cu emigranți vietnamezi ce încercau sa treacă cu barca în Tailanda.

General Nguyễn Ngọc Loan a fugit din Vietnam odată cu căderea Saigonului si se va stabili în America. Deschide o pizzerie în Rolling Valley Mall dar se va retrage in 1991, imediat ce va găsi scris pe peretele din toaleta restaurantului “We know who you are, fucker”. Va muri de cancer în 1998, la vârsta de 67 de ani.